Moartea lui Stefan cel Mare a fost o adevarata lovitura pentru Moldova, deoarece voievodul moldovean reusise sa încheie pace cu toti vecinii sai. Despre sfârsitul lui Stefan s-a vorbit în întreaga Europa, domnitorul moldovean fiind vazut drept un erou al secolului al XV-lea.
Stefan cel Mare (1457 – 1504) a fost cel mai longeviv domnitor din istoria Moldovei. În perioada în care tronul tarii a fost ocupat de marele voievod, Moldova a cunoscut o dezvoltare importanta, politica interna si externa adoptata de Stefan aducând locuitorilor un trai linistit.
În timpul domniei lui Stefan cel Mare, armata Moldovei a reusit sa obtina victorii importante împotriva imperiilor învecinate, invingandu-i în mai multe rânduri pe unguri, poloni sau turci.
La moartea lui Stefan, din 1504, Moldova avea încheiate tratate de pace cu toti vecinii sai, domnitorul moldovean cerându-i fiului sau, Bogdan al III-lea, care urma sa urce pe tronul tarii dupa moartea sa, sa continue aceeasi politica.
Decesul marelui voievod a survenit cel mai probabil din cauza unei rani pe care a capatat-o în anul 1462, în timpul asediului asupra Cetatii Chilia. Atunci, Stefan cel Mare a încasat un glont în picior, suferind o rana din cauza careia a fost vazut schiopatând deseori. Acea leziune nu i s-a închis niciodata, ducând în cele din urma la moarte.
Sfârsitul lui Stefan cel Mare a fost o lovitura puternica pentru Moldova, moartea lui producând mare durere în întreaga tara, domnitorul fiind foarte iubit de catre moldoveni.
Voievodul a fost înmormântat la Manastirea Putna, pe ultimul drum fiind însotit de boierii si ostasii sai.
„În ziua de 2 iulie 1504 Stefan – voda cel Mare se stingea de o moarte blânda la Suceava, în desavârsita pace mareata ce se boltea asupra întregei tari pe stâlpii puternici ai biruintelor sale. Pentru cea din urma oara portile cetatii se deschideau înaintea acelui ce luptase barbateste cea mai grea din luptele sale. Boierii calari, în haine de urainic si aur, unii batrâni ca si stapânul adormit, ceilalti în toata puterea vârstei sau în avântul încrezator al tineretelor, înconjurau sicriul înfasurat în scumpe stofe. Sulitile ostasilor se ridicau drepte în vazduhul limpede, zâmbitor al zilei de vara. Alaiul strabatea holdele grele de bogatie, în drumul spre Manastirea Putnei”, a precizat marele istoric Nicolae Iorga.
„Au domnitu Stefan voda 47 de ani si 2 luni si trei saptamâni”
Moarea lui Stefan cel Mare a adus tristete, cât si panica printre locuitorii Moldovei. Oamenii îl pierdeau pe conducatorul ce a avut grija de tara lor aproape
jumatate de veac si care a reusit, cel putin în ultima parte a domniei, sa aduca pacea în tara.
„Iara pre Stefan voda l-au îngropat tara cu multa jale si plângere în manastire în Putna care, era zidita de dânsul. Atâta jale era, de plângea toti ca dupa un parinte al sau, ca cunostiia toti ca s-au scapatu de mult bine si de multa aparatura. Ce dupa moartea lui, pâna astazi îi zicu sveti Stefan voda, nu pentru sufletu, ce este în mâna lui Dumnezeu, ca el înca au fostu om cu pacate, ci pentru lucrurile lui cele vitejesti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici dupa aceia l-au ajunsu. Fost-au mai nainte de moartea lui Stefan voda într-acelasi anu iarna grea si geroasa, câtu n-au fostu asa nici odinioara, si decii preste vara au fostu ploi grele si povoaie de ape si multa înecare de apa s-au facut. Au domnitu Stefan voda 47 de ani si 2 luni si trei saptamâni si au facut 44 de manastiri si însusi tiitoriu preste toata tara”, a consemnat cronicarul Grigore Ureche.
„Nu degeaba trebuie socotit printre eroii secolului nostru”
Decesul lui Stefan cel Mare nu a ramas fara ecouri în Europa. Cronicarii, mai ales cei din estul Europei, au vorbit despre moartea domnitorului moldovean, pe care l-au considerat drept unul dintre cele mai importate personaje ale epocii.
„În anul 1504, în 2 iulie, marti, ora 1 dupa rasaritul soarelui, din voia destinului, muri Stefan, voievodul Moldovei, împovarat de lupte, batrânete si podagra. Natura îl facuse norocos, istet si viteaz. El alungase din Moldova pe regele unguresc 
Matia, batut în orasul Baia si lovit el însusi în trei locuri la spate. Tot el – minunata fapta – înfrânse cu o mâna de oameni si alunga cu rusine pe sultanul Mahomed, care avea 120.000 de ostasi. Tot el, cu arma în mâna, alungase peste hotarele Moldovei pe regele polon Ioan Albert, calcând învoiala prin care i-a fost asigurata de mai înainte libera iesire a acestuia din tara. Tot el zdrobi, mai de multe ori, si respinse pe tatarii de dincolo de Volga si pe cei din Crâm. O, barbat triumfal si victorios, care biruisi pe toti regii învecinati! O, om fericit, care te bucurasi de toate darurile, câte natura altora numai în parte le da: unii întelepti si vicleni, altii viteji si drepti, altii iarasi cu noroc împotriva dusmanilor. Tu singur le avusi harazite toate laolalta: drept-prevazator, istet, biruitor al tuturor dusmanilor! Nu degeaba trebuie socotit printre eroii secolului nostru”, a completat cronicarul polonez Jan Dlugosz.
În cronica ruseasca se arata: „A murit Stefan, voievodul Moldovei, ostean viteaz ca un al doilea Alexandru; de multe ori a batut pe împaratul turcesc cu marile lui ostiri, de asemenea si pe tatari si pe Matei, regele Ungariei, si pe regele Poloniei, Albert”.
sursa: adev.ro
