Specialistii spun ca am avea nevoie de peste 10 miliarde de ani pentru a o traversa.
Trebuie sa recunoastem ca nu traim pe cea mai mare planeta din Univers, nici macar pe cea mai mare din galaxia noastra. Ba din contra, astronomii ne spun ca Terra ar putea încapea, fara nicio problema, de 1.000 de ori, în interiorul lui Jupiter si de cel putin 1 milion de ori în interiorul Soarelui.
Putem merge si mai departe si aflam ca cea mai mare stea cunoscuta poarta numele de ,,UY Scuti” si are o dimensiune de 1.700 de ori mai mare decât cea a astrului în jurul caruia graviteaza Pamântul. Pâna la urma, ajungem sa ne punem întrebarea: care este cea mai mare structura din Univers?
Continuam însa spre fruntea listei si aflam de gaurile negre supermasive, ale caror mase pot fi chiar si de 21 de miliarde de ori mai mari decât cea a Soarelui.
O astfel de structura se presupune ca exista în interiorul clusterului Coma, care include nu mai putin de 1.000 de galaxii. Prin urmare, în spatiul cosmic exista ansambluri de dimensiuni mult mai ample decât gaurile negre supermasive, galaxiile.
De exemplu, Calea Lactee are un diametru de aproximativ 100.000 de ani-lumina, însa astronomii presupun ca, în Cosmos, cele mai vaste galaxii pot avea diametre chiar si de câteva milioane de ani-lumina.
Încetul cu încetul, ne apropiem de finalul clasamentului si aflam de existenta clusterelor, grupuri formate din galaxii unite între ele. De exemplu, Calea Lactee face parte dintr-un grup format din 24 de galaxii, printre care se numara si Andromeda.
Desi, în momentul în care au descoperit existenta clusterelor, astronomii au presupus ca acestea sunt cele mai mari structuri existente în Univers, s-a dovedit faptul ca ele fac parte, la rândul lor, din alte grupuri. Acele structuri au fost denumite ,,superclustere”.
Cea mai vasta dintre ele a fost descoperita în anul 2013, a fost denumita ,,Marele Zid Hercules-Corona Borealis” si astronomii spun ca ne-ar trebui nu mai putin de 10 miliarde de ani pentru a o traversa. Oamenii de stiinta au concluzionat astfel ca superclusterul este cea mai mare structura identificata pâna acum în spatiul cosmic.
Desi a fost descoperit de o echipa de la Serviciul Public al Universitatii Nationale din Ungaria, superclusterul a captat imediat atentia specialistilor NASA.
În 2013, acestia au aratat ca Marele Zid Hercules-Corona Borealis nu respecta principiul conform caruia orice obiect ar trebui sa aiba o înfatisare uniforma în momentul în care este observat la o distanta suficient de mare. Cu toate acestea, superclusterul nu era deloc uniform.
,,Credeam ca nu poate exista o structura atât de vasta. Chiar daca sunt coautor al studiului, am unele îndoieli. Chiar si asa, presupunem ca superclusterul este real. Exista si alte structuri care nu respecta omogenitatea Universului: Marele Zid Sloan sau Marele Grup de Quasari ar fi doua exemple. Ar putea exista însa si alte grupuri, unele dintre ele chiar mai mari decât cele descoperite pâna acum. Numai timpul ne va spune”, declara astronomul american Jon Hakkila, într-o conferinta de presa tinuta la Colegiul Charleston din Carolina de Sud, în anul 2014.
Sursa: space.com
