Bioetica si omul viitorului. A fi sau a nu fi cyborg?

Înca de acum câteva decenii sunt disponibile implanturi cohleare pentru a reda auzul, iar de câtiva ani sunt disponibile si implanturi de retina artificiala si stimulatori cerebrali. De asemenea unii cercetatori încearca sa creeze dispozitive externe sau interne care conectate la un computer sa ne poata „citi gândurile”, însa nu pentru a ne spiona, ci pentru a ajuta persoanele care nu pot comunica cu ceilalti din cauza unor boli incurabile grave.

Nu este exclus ca în câteva decenii sau chiar mai putin anumite dispozitive ingenioase sa ne fie implantate în diverse parti ale corpului pentru a ne trata de diferite boli, pentru a ne ajuta sa ne pastram sanatatea, pentru a ne proteja sau pentru a îmbunatati capacitatile senzoriale.

Introducerea acestor „bucati de tehnologie”, externe organismului uman, ne vor transforma la un moment dar atât de mult încât sa devenim mai mult roboti decât oameni?

Vom deveni cyborgs doar pentru ca în interiorul nostru vor fi introduse diverse dispozitive tehnice?

Cu siguranta nu, daca recunoastem ca fiind corecta definitia cyborgului data de Haraway acum aproape doua decenii:

”Este o compozitie de cyborg si organism: este un organism cibernetic si indica un amestec de carne si tehnologie ce caracterizeaza corpul modificat prin introducerea de harware, proteze si alte implante.Poate fi comparat cu un alt neologism: bionic care este un compus de biologic si electronic si reprezinta un organism cu un implant electronic. in ambele situatii, se observa o autonomie mai mare a tehnologiei in defavoarea elementului uman”.

În lumea cinematografica ne putem gândi la Robocop, la Soldatul Universal sau la alte personaje stiintifico-fantastice, cum sunt robotii din „Surrogates” care înlocuiesc în viata de zi cu zi oamenii care ramân în spatele unui monitor, în propria casa.

Toate aceste personaje par a se afla la o distanta considerabila de lumea reala, dar daca aruncam o privire la noii roboti sexuali care sunt deja disponibili pe piata va trebui sa ne întrebam daca nu am fi dispusi sa ne amestecam trupul cu dispozitive sofisticate pentru a fi mai frumosi, mai sanatosi, mai rezistenti etc.

Dorinta de „a amesteca” lumea organica cu cea anorganica nu este una noua, exista înca de pe timpul lui Norbert Wiener, parintele ciberneticii, acelasi care a rationat omul bionic, dar astazi pare a fi mult mai aproape de realitate, daca ne uitam la progresul tehnologic si medical.

Chiar daca astazi se încearca inventarea unei forme artificiale de inteligenta, ramâne o întrebare la care nu vom putea raspunde nici noi, si probabil, nici generatiile viitoare: va reusi artificialul sa gândeasca, „sa creeze”, sa-si imagineze?

Putem sa ne imaginam în continuare nenumarate situatii potentiale din viitor, unele dintre ele prezente în literatura si în cinematografia stiintifico-fantastica, dar nu putem nega si prezentul care pare a fi desprins dintr-un basm (cel putin pentru omul secolelor precedente).

Suntem înconjurati de tehnologie, o tehnologie din ce în ce mai performanta si, parca, mai invaziva, motiv pentru care unii considera ca suntem niste fyborg:

”A fi cyborg inseamna sa ai componente mecanice incorporate. Un fyborg este o fuziune cu masinile.Evident, o anumita cyborghizare exista deja, din moment ce avem aparate in interiorul corpului. Chiar daca sunt externe, castile pentru auz, imbracamintea, telefoanele mobile, fac parte din noi. Fyborghizarea ne permite sa ramanem biologici fara a renunta la ceea ce ne ofera tehnologia si nu este o perspectiva viitoare. Suntem deja fyborg”.

Gândindu-ne la posibilitatea de a crea organe artificiale sau de a le face sa creasca în laborator, într-un final vom deveni într-adevar oameni jumatate carne jumatate roboti?

Vom prefera sa ramânem fyborg sau ar fi mai bine sa devenim cyborg? Unde se afla limita dintre om si robot?

Miscarea eugenica se va folosi de aceasta procedura extrema pentru a “crea cyborg de calitate”, înlocuind astfel orice fiinta umana care nu va trece testele de calitate?

Sunt întrebari la care suntem chemati cu totii sa raspundem, într-un viitor mai mult sau mai putin îndepartat.

sursa: culturavietii.ro