Zece zile mai târziu când cei noua alpinisti nu au mai aparut la destinatie, echipe militare de salvare au fost trimise în zona sa-i caute. Au gasit corturile alpinistilor abandonate, iar unul dintre ele era grav avariat. În urma investigatiilor s-a constatat ca acesta fusese taiat si rupt din interior, iar alpinistii se pare ca au fugit din zona fie în sosete, fie în picioarele goale. Anchetatorii au observat ca nimic din exterior nu se apropiase de ei.
Primele doua corpuri au fost gasite la marginea padurii, sub un pin gigant. Padurea era la un kilometru jumatate departare; investigatorii au scris ca dupa o treime din drum, urmele de pasi au disparut, desi e posibil sa fi fost din cauza vremii. Cele doua corpuri gasite purtau doar lenjerie de corp si erau desculte. Potrivit rapoartelor, ramurile copacului în chestiune erau rupte, ceea ce sugera ca cineva încercase sa se catere în el. Chiar lânga copac erau si urmele unei vetre de foc.
Între tabara si copac au mai fost gasite trei corpuri, printre care si cel al lui Dyatlov. Zaceau în pozitii care sugerau ca respectivii se întorceau înapoi spre tabara. Unul dintre ele, cel al lui Rustem Slobodin, avea craniul fracturat, desi doctorii au sustinut ca nu era o fractura fatala, iar investigatia s-a închis dupa ce doctorii au hotarât ca cei cinci murisera în urma hipotermiei.
Au mai trecut doua luni pâna când celelalte patru corpuri au fost gasite îngropate în zapada pe o panta la câteva sute de metri de pinul înalt. Lasând la o parte comportamentul inexplicabil al celorlalti cinci membri ai grupului, cea mai groaznica a fost descoperirea ultimelor patru cadavre. Toti cei patru suferisera morti traumatice, desi nu existau urme de traume externe. Nicolas Thibeaux-Brignollel avea craniul fracturat. Alexander Zolotariov avea coastele sfarâmate. Ludmila Dubinina avea si ea coastele sfarâmate si îi disparuse limba din gura.
E posibil ca grupul sa fi cautat ajutor, desi se afla în mijlocul pustietatii, la temperaturi sub zero grade, înainte sa cada în prapastie. Dar asta nu explica faptul ca Dubininei îi lipsea limba. Si, desi unii au sustinut în perioada aceea ca grupul a fost atacat de indigeni din tribul Mansi, criminalistii au spus ca traumele gasite fusesera provocate de ceva ce depasea forta umana, mai ales ca nici nu existau urme de traume externe.
„A fost echivalentul unui accident de masina, doar ca leziunile sunt din interior” a spus Boris Vozrozhdenny, unul dintre doctorii implicati în caz, potrivit documentelor desigilate pe care le-a studiat ziarul Times.
Cazul devine si mai ciudat. Ultimii patru erau mai bine îmbracati decât ceilalti cinci si se pare ca au luat hainele mortilor si au continuat calatoria fara tinta. Zolotariov, de exemplu, a fost gasit îmbracat cu haina si caciula Dubininei, iar ea avea înfasurat în jurul piciorului un crac din pantalonii de lâna pe care îi purta unul dintre cei doi gasiti la radacina pinului. Pe deasupra, hainele gasite asupra ultimului grup au fost testate si s-a descoperit ca erau radioactive.
Se speculeaza înca pe cauza incidentului, dar interviurile date de seful investigatiilor, Lev Ivanov, la scurt timp dupa desigiliarea documentelor, arata cât de dubioasa e situatia.
Ivanov a fost cel care a observat primul radioactivitatea corpurilor si a echipamentului si a spus ca aparatul Geiger care masoara radiatiile si pe care îl avea la el a luat-o razna în zona unde era instalata tabara. A mai spus si ca oficialii sovietici i-au cerut în perioada aceea sa închida cazul cu forta, desi existau rapoarte care confirmau aparitia unor „sfere zburatoare luminoase” în zona în lunile februarie si martie 1959.
Un alt grup de studenti care a campat la 50 de kilometri de celalalt grup a raportat aceleasi aparitii în aceeasi perioada. Unul dintre ei a declarat ca a vazut „un corp de forma circulara care zbura deasupra satului dinspre sud-vest spre nord-est. Discul stralucitor era de marimea unei luni pline si era înconjurat de o aura albastruie. Aura stralucea uneori puternic, ca un traznet. Când corpul a disparut dupa linia orizontului, cerul a ramas luminat în zona aceea timp de mai multe minute.”
„O forta necunoscuta i-a lovit pe alpinisti si a fost foarte selectiva, pentru ca i-a lovit doar pe alpinisti, neatingând zapada, copacii si nimic din jurul lor”, a declarat Mihail Gershtein, cercetatorul si jurnalistul rus care a investigat ulterior cazul.
Explicatia oficiala a fost ca cei noua au murit de hipotermie. Dar investigatorul sef a refuzat sa semneze raportul si s-a retras din ancheta. Autoritatile au facut tot ce le-a stat în putinta sa acopere toata povestea.
În final cadavrele au fost înmormântate în sicrie din zinc ca nimeni sa nu le vada, însa fusesera destui oameni care participasera la investigatie, astfel ca pâna la urma stirea s-a aflat.
Acesta este unul dintre cele mai misterioase cazuri de omucidere din fosta Uniune Sovietica. Nimeni nu stie cine i-a omorât pe acesti oameni si de ce.
Se speculeaza ca ar fi vorba despre o forta necunoscuta, pentru ca ani mai târziu, când membri ai echipei de investigatie au vorbit despre acest lucru, a reiesit faptul ca localnicii vazusera sfere portocalii de lumina zburând în zona în noaptea mortii alpinistilor.
Verdictul final al investigatiei a fost ca membrii grupului au murit din cauza unei „forte naturale impunatoare”, dosarul fiind închis din cauza „lipsei partii vinovate”. Acesta a fost trimis în arhiva secreta si fotografiile au fost facute publice de-abia în 1990, cu parti din ele lipsa.
