O câmpie din Laos pe care se afla mii de ulcioare imense, vechi de peste doua mii de ani, ofera o panorama suprarealista. Nimeni nu stie cine, când si de ce a creat imensele vase, iar legendele localnicilor vorbesc despre uriasi care ar fi trait aici în preistorie.
Stonehenge stârneste uimiri, însa, un sit arheologic din Laos este chiar mai misterios de atât. ”Câmpia ulcioarelor” este formata din mii de vase preistorice din piatra, împrastiate pe sute de kilometri patrati în apropiere de Phonsavan, în nord-estul tarii. În ciuda numelui, zona este mai mult deluroasa, iar ulcioarele, unele înalte de peste trei metri si cântarind mai multe tone, continua sa îi intrige pe arheologii care nu au reusit sa le dezlege misterele.
Arheologii francezi au început sa investigheze vasele la începutul secolului al XX-lea. Henri Parmentier, care a fost în Laos în 1923, a descoperit ca aceste ulcioare imense ar fi continut, în general, una sau doua vase negre, unul sau doua securi de mâna, un ”obiect bizar” despre care a concluzionat ca ar fi fost o lampa, margele de sticla, margele gaurite de cornalina, cercei din piatra sau din sticla, clopote din bronz si ”frecvent, resturi de oase umane”.
Majoritatea acestor obiecte au fost însa furate de-a lungul anilor. Cele mai multe detalii despre aceste vase din piatra ar fi fost facute publice de un alt arheolog francez, Madeleine Colani, care ar fi publicat în anii 1930 o carte de peste 700 de pagini despre ”Câmpia ulcioarelor”.
Expertii sunt de parere ca aceste obiecte datând de 2000 de ani ar fi fost folosite pentru ceremonii de înmormântare, însa legendele locale vorbesc despre ”un trib de giganti care le-ar fi folosit pe post de potire de vin pentru sarbatorirea unei mari victorii”.
Vase similare au fost descoperite si în India, însa este incert care civilizatie le-ar fi creat.
Vase pentru apa?
În 2016, o echipa de cercetare din Australia a desfasurat primele sapaturi de anvergura din anii ’30
si pâna acum, oferind niste raspunsuri la întrebarile legate de functia ulcioarelor. Echipa a sapat lânga o zona populata de turisti si a descoperit un cimitir unde ramasitele umane au fost gasite dispuse în trei modalitati diferite: în vase de ceramica, în puturi acoperite cu blocuri de calcar si îngropate în morminte traditionale.
Asta confirma faptul ca ulcioarele erau într-adevar folosite în scopuri mortuare, însa sugereaza o noua teorie în ceea ce priveste pregatirea cadavrelor. Ulcioarele erau folosite pentru descompunerea acestora înainte de îngropare.
Lasând partea morbida la o parte, poate ca cea mai interesanta parte a povestii originii Câmpiei cu ulcioare implica alte situri de acelasi fel. Cercetarile au descoperit grupuri similare de ulcioare de-a lungul Asiei, care, când sunt puse în legatura cu cele din Laos, alcatuiesc un sir de astfel de obiecte care se întinde pâna în nordul Indiei!
Datorita acestui lucru, cercetatorii au ajuns sa creada ca ulcioarele au fost folosite în cadrul unei rute comerciale internationale care strabatea Asia. Este posibil ca apa de ploaie strânsa în ulcioare sa fi fost folosita de calatori în timpul anotimpului secetos.
Asta ar explica numeroasele margele folosite pentru rugaciune care au fost descoperite în aceste situri, margele care probabil ca au fost lasate în urma drept ofrande. 
Regiunea este însa în mare pericol. În anii 1960 si 1970, în timpul razboiului din Indochina, fortele americane au aruncat doua milioane de tone de bombe în Laos, unele si în ”Câmpia ulcioarelor”. Craterele sunt vizibile si astazi, însa în regiune ar putea existe bombe, mine de teren si alte arme care nu au explodat înca.
”Câmpia ulcioarelor” este cea mai populara atractie turistica din Laos.
Sursa: Smithsonian Magazine
