Exista un petec de pamant denumit “Cimitirul Diavolului” nu departe de satul Kova din regiunea siberiana Krasnoyarsk, acoperit cu cadavrele unor pasari si animale care, in mod misterios, “refuza” sa intre in descompunere.
Vegetatia locului este saracacioasa, nu traiesc animale aici iar oamenii care se intampla sa tranziteze regiunea acuza „din senin” migrene inexplicabile si ciudate stari de anxietate. Se crede ca energia funesta a locului, responsabila de toate aceste lucruri, are de a face cu prabusirea de acum un secol a unui meteorit in apropierea raului Tunguska.
Intr-un interval de zece ani, intre 1980 si 1990, aproximativ 75 de persoane care au pornit in cercetarea „Cimitirului Diavolului” si-au aflat sfarsitul in taigaua siberiana. Trei grupuri organizate
au disparut fara urma.
De asemenea, mai multe expeditii au fost initiate de armata pentru explorarea locurilor, dar echipele fie au disparut fie, sesizand distrugerea brusca a echipamentelor si experimentand stari si intamplari ciudate, si-au abandonat misiunile.
Unul din cele mai cunoscute cazuri este cel al unui grup de turisti din orasul Nabarezhnye Chelny, care a plecat, in anul 1992, sa caute Cimitirul Diavolului, dar nu a mai fost vazut niciodata.
În anul 1991 o expeditie a unor ufologi din Vladivostok a avut partial succes. Alexander Renpel, unul dintre participanti, spune ca în drum spre pe acea pajiste au început sa se întâmple lucruri nefiresti.
„Acul busolei mele s-a blocat si indica numai nordul. Spre seara, oamenii au început sa simta furnicaturi în corp, aveau dureri de cap si de dinti. Toti eram foarte anxiosi. Când am ajuns la pajiste, echipamentul nostru radio s-a stricat si am decis sa ne întoarcem”, povesteste Renpel.
Alte doua expeditii au fost organizate dupa anul 2000 de grupul de cercetare Phenomenon. Din pacate, si ei s-au întors dupa ce echipamentul li s-a stricat, în apropierea pajistei.
Liderul uneia dintre expeditii, Nikita Tomin, spune ca în drum spre Cimitirul Diavolului au dat peste o moara de apa parasita, pe jumatate prabusita.
Analizând resturile cladirii, exploratorii au înteles ca în urma cu 30-50 de ani cineva a încercat probabil sa repare aceasta moara.
În mod ciudat, moara fusese construita în mijlocul padurii, iar cel mai apropiat sat era la o departare de 5-6 kilometri.
Ce se întâmpla în Cimitirul Diavolului?
Tomin crede ca anomaliile din Cimitirul Diavolului au legatura cu prabusirea meteoritului de la Tunguska, în anul 1908.
Regiunea de padure care a fost distrusa atunci se afla destul de aproape de traseul pe care îl urmau pastorii cu cirezile lor. Ciobanii au dat peste regiuni foarte întinse din taiga, care au fost arse de explozia care a urmat impactului.
Copacii fusesera carbonizati si culcati la pamânt pe o suprafata de peste 2.000 de kilometri patrati.
Dupa acest eveniment, pastorii cu schimbat traseul vitelor, acesta fiind deviat cu 3 km, dar unele animale au continuat sa urmeze cararile cunoscute, ajungând probabil în poiana, unde au murit. De aceea, în final, satenii din Kostino, Chemba and Karamyshevo au decis sa se mute.
În anii 1920, un expert în cresterea vitelor, pe nume Semchenko, a vrut sa cerceteze poiana, despre care se spune ca are o gaura chiar în centru. El a aruncat în gaura o funie cu o greutate în capat, dar dupa zeci de metri aceasta nu atinsese înca fundul.
Totodata, Semchenko a observat ca doar în apropierea acestei gauri erau cadavre de pasari, iar carnea lor era de culoare purpurie.
Tuguska, unde a avut loc explozia din anul 1908, se afla relativ în apropiere de Cimitirul Diavolului, tot în regiunea Krasnoyarsk.
Mai exista însa o teorie, potrivit careia sub aceasta pajiste ar arde mocnit un foc subteran alimentat de zacamintele de carbuni.
Cel care a lansat ipoteza, în anii 1980, este Victor Zhuravlev, profesor de matematica si fizica la Academia de stiinte.
Poiana se afla deasupra unui zacamânt de carbune, iar un foc subteran care ar arde aici ar consuma
oxigen si ar elibera monoxid de carbon, un gaz incolor si inodor.
Astfel se pot explica moartea animalelor si senzatiile de rau resimtite de oamenii care au ajuns aici.
Practic, gazul are iesi din pamânt ca o coloana invizibila, raspândindu-se doar într-o zona limitata.
Otravirea cu monoxid de carbon poate explica si culoarea rosiatica a carnii animalelor moarte de aici. Ajuns în organism, gazul se combina cu hemoglobina din sânge, cu proteinele din muschi si va da tesutului culoarea rosiatica.
De aceea, persoanele care au murit în urma inhalarii de monoxid de carbon au obrajii rosii, ca si când ar fi îmbujorati.
În cazul unei intoxicatii usoare, oamenii vor suferi de dureri de cap, dureri musculare, lesin, depresie, teama sau anxietate. În cazuri grave însa, gazul otravitor este fatal.
Din pacate, aceasta teorie nu poate explica relatarile privind stricarea echipamentelor sau dereglarea busolei.
Multi experti sunt de parere ca explicatia ciudatelor fenomene vine dinspre evenimentul din 1908 al presupusei prabusiri a unui meteorit in Krasnoyarsk Krai, in dimineata zilei de 30 iunie 1908. Unele documentari de atunci atesta faptul ca vitele scoase la pascut de satenii din apropiere au murit in masa numai apropiindu-se de zona in care a avut loc explozia care a luminat cerurile de deasupra a peste o jumatate de Glob.
