Omul ca produs al climei

Clima este un element omniprezent si imposibil de evitat. Ea a fost si este o veriga esentiala pe parcursul evolutiei noastre si a întregii lumi.

Desi ne imaginam stapanii de necontestat ai planetei, din când în când natura ne mai da câte o lectie, aruncându-ne în ghearele unui uragan sau lasându-ne prada unei secete cumplite, unui potop în stare sa ruineze un popor sau poate întreaga umanitate.

Paradoxal, însa, omul este singura fiinta care se adapteaza la orice tip de clima. Ca specie, el gaseste întodeauna energia necesara pentru a supravietui.

Oricum ar fi, raportul om-clima este unul strâns, iar în ciuda faptului ca omul poate influenta si el clima, într-o oarecare masura (cum arata recentele fenomene provocate de poluare), oamenii sunt supusi climei.

În cel mai simplu aspect, vorbim aici despre alternanta zi-noapte si succesiunea anotimpurilor, cu caracteristicile lor, care înrâuresc ritmul de viata si activitatile sezoniere precum cele agricole.

La un alt nivel, chiar si imbracamintea este dictata de clima si reflecta o modalitate de adaptare a oamenilor. De la pânzele pe care le purtau aborigenii în jurul taliei, pâna la costumele alcatuite din mai multe straturi de blana, purtate de oamenii din zonele polare, toate aceste stiluri vestimentare sunt un rezultat al modului în care oamenii încearca sa faca fata climei.

Multa vreme, clima a fost folosita pentru a explica divesitatea umana. Înca de la începuturi, calatorii erau uimiti atât de diversitatea geografica, cât si de cea a oamenilor. Un rol important l-a avut clima si asupra istoriei.

De câte ori o lupta sau un eveniment a fost influentat de clima? Câte armate au fost favorizate de clima si câte nu?

Se spune ca numai frigul naprasnic din Rusia l-a împiedicat pe Napoleon sa cucereasca întreaga Europa.

Teorii vechi

Desigur ca si clima a fost judecata cu etnocentrismul caracteristic fiecarui popor. Întodeauna clima din alte teritorii era ori prea calda, ori mult prea rece.

Diodor din Sicilia (80 î.Hr – 21 î.Hr.), un erudit care, bazându-se pe diferite surse, alcatuieste Biblioteca istorica descria clima din nordul Marii Negre ca fiind asemanatoare cu ceea ce vedem azi doar în documentarele despre Antartica, iar pe cea din Africa – sudul Egiptului – ca pe un loc unde temperaturile sunt atât de mari, încât omul nu poate sa bea pentru ca ar muri imediat din cauza caldurii care l-ar usca de îndata.

Nu a durat mult pâna când s-au sugerat analogii între clima si caracteristicile esentiale ale popoarelor, constatându-se ca oamenii sunt diferiti pentru ca mediile sunt diferite.

Evolutia fiecarui popor este individuala, fiecare scriindu-si propria istorie. Se pare ca acest fapt s-a constat înca din timpul lui Herodot, care a consemnat: „Egiptenii, traind sub un altfel de cer si alaturi de un fluviu atât de deosebit de celelate, si-au statornicit si obiceiuri si legi care, în multe privinte, se bat cap în cap cu cele ale altor neamuri.” (Herodot, Istorii)

Hipocrat noteaza si el ca deosebirile dintre Europa si Asia nu tin numai de aspectul climatic. El spune ca blândetea climei din Asia a determinat si o stare de calm a locuitorilor continentului, la fel cum clima Europei, cu alternanta ei între anotimpuri si diferentele mari de temperatura, a dus la formarea unor caractere diferite ale indivizilor, în functie de regiune.

El compara locuitorii zonelor muntoase – care sunt înalti, voinici, harnici si curajosi – cu cei din zonele de câmpie, care sunt marunti, plinuti si mai putin harnici sau viteji.

Analizând relatia dintre comportament si clima, grecul a mai observat ca vremea preponderent rece de pe parcursul întregului an, îi face pe sciti sa aiba toti un comportament si o înfatisare asemanatoare. Cu alte cuvinte, Hipocrat sustine ideea conform careia succesiunea antotimpurilor este responsabila de diversitatea naturii umane. (Hipocrat, Despre aer, ape si locuri)

Si în opinia lui Gaius Iulius Solinus, frigul Scitiei întretinea „salbaticia” oamenilor, determinându-i pe locuitori sa aiba obiceiuri bizare, chiar macabre, precum bautul sângelui mortilor sau consumarea acestuia în timpul ritualului funebru, în timp ce craniile erau decorate si folosite ca vase de baut. (Solinus, Polyhistor (De Mirabilibus mundi))

Literatura timpurie, plina de etnocentrism si prejudecati, explica în mod superficial cum comportamentul bizar ar trogloditilor este dictat de clima, determinându-i sa traiasca „la gramada”, în mod primitiv si sa împarta nu numai mâncarea, ci si femeile si copiii.

În Evul Mediu, putini europeni se încumetau sa faca calatorii lungi, mai ales doar de dragul observarii „celuilat”.

Primii care au început sa practice aceasta activitate au fost arabii carora, pe masura ce explorau Europa, popoarele le pareau din ce în ce mai ciudate si mai diferentiate.

Asa se face ca, avansând spre nord, ei au întâlnit oameni care, în tinuturile reci, aveau tenul palid si ochii albastri, în armonie cu parul blond. Una dintre concluziile arabilor – tributari conceptiilor vremii si culturii lor – a fost ca specificul climei, pe lânga fizionomie, afecteaza si credinta, considerând ca lipsa caldurii a determinat neamurile germanice sa nu creada într-o unica putere divina.

Teoria conform careia cele 4 anotimpuri dau nastere unor caractere complexe si diversificate a dus, inevitabil, la rasism, întarit în sec. al XVIII-lea de filosofii care au acceptat împartirea în patru rase (europenii, asiatiticii, americanii si africanii).

Secolul XIX se caracterizeaza prin superioritatea cu care Europa trateaza restul culturilor umane. Conform mentalitatii acelei perioade, restul popoarelor erau necivilizate si inferioare.

Un exemplu bun pentru a ne forma o idee despre ceea ce se întâmpla în acea perioada, sunt gradinile zoologice umane, în care europenii expuneau, pe un teritoriu îngradit, reprezentanti ai unor populatii exotice precum nubienii, somalezii si inuitii, pe care îi obligau sa îsi reconstituie satele natale si sa le populeze, desfasurând activitati zilnice.

Smulsi din habitatul lor si adusi în Europa, acesti oameni erau expusi pentru a satisface curiozitatile occidentalilor.

Geograful german Friedrich Ratzel, unul dintre fondatorii geografiei umane si autorul cartii Antropogeografie, vorbeste în operele sale despre felul în care clima continua sa influenteze oamenii, fie direct, prin actiune asupra organismului uman, fie indirect, prin modelarea mediul vegetal.

În opinia lui, tari precum Franta, Italia, Germania si Statele Unite ale Americii sunt mult mai avantajate fata de restul, prin simplul fapt ca au o clima temperata, ce a dat nastere unor caractere variate.

Privind din alt punct de vedere, influentele climatice devin evidente atunci când ne dam seama ca productia de caldura metabolica depinde de volumul corporal, ce determina dimensiunile staturii.

De exemplu, populatiile din regiunile calde (cele subsahariene si aborigenii australieni) tind sa aiba o talie mica, pentru a reduce din cantitatea de caldura metabolica interna care, în conditiile climatului la care sunt expusi, poate fi un important factor de stres fiziologic, afectându-le grav capacitatea de efort. În schimb, populatiile din regiunile mai reci sunt avantajate de o talie mai mare, caci cantitatea suplimentara de caldura metabolica acopera pierderile energetice de peste zi.

Forma corpului variaza si ea în functie de conditiile climatice la care s-au adaptat populatiile de-a lungul timpului. Se considera ca populatiile din zonele calde au extremitati lungi pentru a mari suprafata de emisie, favorizând disiparea rapida a caldurii metabolice în exterior, în timp ce populatiile din zonele reci au extremitati scurte, menite sa ajute la reducerea suprafetei de emisie.

De la individ la colectivitate

În conditiile în care fenomenele climatice prezinta cel mai accentuat dinamism dintre toate celelalte elemente ale mediului, omul, constientizând ca resursele sale fiziologice sunt destul de limitate si nu îi permit decât o lenta adaptare individuala, a fost nevoit sa adopte comportamente de prevenire.

Pe de o parte, acestea îi permit sa regleze limitele potentialului de supravietuire în functie de intensitatea transformarilor ambientale, iar pe de alta parte, sa transmita metodele de adaptare la nivelul întregii colectivitati, pentru a sustine o armonie colectiva la nivelul comunitatii.

Elementele culturale artifactuale (cum le numeste Nicoleta Ionac în cartea sa Clima si comportamentul uman), cele care compun fondul culturii materiale, sunt cele mai observabile trasaturi de diferentiere a tiparelor comportamentale de grup. În aceasta categorie se încadreaza dieta, vestimentatia si unele obiceiuri.

Dieta este dictata de resursele de hrana disponibile pe un anumit spatiu geografic, care la rândul ei depinde de factori climatici precum temperatura aerului si cantitatea de precipitatii.

Totodata, se poate spune ca factorii climatici au determinat diferentierea corespunzatoare a tiparelor alimentare ale populatiei globului, controlând structura si compozitia calorica a dietei, dar si tipul strategiilor comportamentale de obtinere si prelucrare a hranei.

În regiunile ecuatoriale, vremea fiind permanent calda si umeda, dezvoltarea faunei si a florei este favorizata, iar pentru a-si procura hrana, oamenii culturilor traditionale care mai supravietuiesc aici vâneaza si culeg.

Un exemplu reprezentativ este tribul Hadza, cu aproximativ 800 de membri, care traieste în Africa de Est. Aproximativ jumatate dintre memebrii Hadza duc înca o viata de vânatori-culegatori. Membrii acestui trib au un stil de viata simplu.

Barbatii petrec, în medie, 12-19 ore pe saptamâna la vânatoare de mistreti si antilope, restul timpului jucându-se împreuna. Femeile de aici se duc la cules de radacini si seminte, timp de maxim 2 ore pe zi, ramânând ca în restul timpului sa faca vizite si sa întretina conversatii.

Prin urmare, modul lor de viata este omogen si extrovertit, principiul dominant în viata lor fiind diviziunea muncii, care fiind destul de putina, le permite sa îsi petreaca timpul socializând.

Situatia se schimba, însa, atunci când ne îndreptam atentia catre populatii din regiunile tropicale aride si semiaride, unde lupta pentru supravietuire este acerba.

Locuitorii de aici sunt nevoiti sa accepte mobilitatea pentru a supravietui. Populatia Kung, din desertul Kalahari, de altfel singura care traieste în interioriul acestuia (fortata fiind de invaziile inamice din sud sa se retraga) a supravietuit numai datorita unui nomadism primitiv legat de vânatoare si cules.

Aici procurarea hranei este un lucru dificil, determinându-i pe locuitori sa duca o viata foarte activa si sa aiba un comportament agitat. Nu este de mirare ca, pe lânga faptul ca fauna si flora sunt sarace, bosimanii sunt nevoiti sa schimbe periodic teritoriul pentru a lasa timp naturii sa se regenereze.

În ansamblu, tipul de peisaj determina activitatile nomade. Barbatii vâneaza în perechi, în timp ce femeile cauta vegetatie. Carnea obtinuta în urma vânatorii – care poate dura zile întregi -, este împartita tuturor rudelor în functie de grad.

Prin urmare, cu cât conditiile de viata sunt mai severe, cu atât oamenii sunt mai solidari si mai altruisti, depinzând foarte mult unul de altul.

Clima a influentat si credintele. Numeroase au fost si sunt populatiile care cred ca natura este o întruchipare a unei zeitati care, în functie de atitudinile omenirii, pedepseste sau rasplateste.

Astfel, comportamentele legate de credinte din rândul popoarelor care locuiesc în regiuni montane sau polare se deosebesc radical de cele ale popoarelor agricole.

Incasii din Anzii Peruvieni considerau ca elementele meteorologice sunt manifestari tangibile ale lui sami (esenta animatoare a Universului), care reprezinta un sistem ce asigura distributia spatiala a energiei existentiale.

La final, exemplul de mai jos ilustreaza cel mai bine impactul climei asupra omenirii si care explica, totodata, frica pe care fiecare din noi o purtam fata de mânia naturii.

Este vorba despre o descoperire relativ recenta, un nucleu de sedimente dintr-un lac din Muntii Anzi, care contine cea mai detaliata baza de date geochimica a fluctuatiilor climatului tropical.

În urma studiilor, cercetatorii au descoperit ca acumularea de sedimente a înregistrat fluctuatiile regulate de precipitatii în perioada cuprinsa între anii 300 î.Hr si 900 d.Hr, în special cu precipitatii abundente în jurul anului 550.

Incepând cu anul 900, o seceta severa s-a instalat aici si a durat aproape trei secole, cea mai uscata perioada fiind înregistrata între anii 1000 si 1040, eveniment corelat cu disparitia populatiilor native americane, inclusiv Tiwanaku si Wari care au locuit pe teritoriul pe care astazi se afla Bolivia, Chile si Peru.

Prin urmare, datorita climei traim, multumita ei ne dezvoltam si evoluam, atât fizic, cât si mental, dar tot ea ne poate distruge.