Exista dovezi care indica existenta unor civilizatii preistorice la fel de avansate sau chiar mai avansate decât civilizatia noastra moderna.
Aceste dovezi ar putea rasturna certitudinile noastre stiintifice cu susul în jos.
Schimbarile de paradigma se realizeaza pe fondul a numeroase controverse.
Enumeram mai jos câteva descoperiri care au fost contestate de unii oameni de stiinta si puse in prim plan de altii:
1. Un reactor nuclear de 1,8 miliarde de ani
În 1972, o fabrica franceza a importat minereu de uraniu din Oklo, Republica Gabon din Africa. Spre surprinderea tuturor, s-a descoperit ca uraniul fusese deja extras.
Ei au descoperit ca locul din care a fost extras minereul fusese un reactor nuclear extrem de avansat, de dimensiuni mari, construit în urma cu 1,8 miliarde ani si care a fost în functiune timp de aproximativ 500.000 de ani.
Oamenii de stiinta s-au întrunit pentru a investiga, multi dintre acestia explicând ca reactorul este un fenomen miraculos, dar natural.
Dr. Glenn T. Seaborg, fostul sef al Comisiei pentru Energie Atomica a Statelor Unite si laureat al Premiului Nobel pentru munca sa în sinteza elementelor grele, a explicat ca în mod cert nu a fost un fenomen natural, acesta trebuie sa fi fost un reactor nuclear creat de om.
Pentru ca uraniul sa „arda” într-o reactie, sunt necesare conditii foarte precise. Ca prim argument, apa trebuie sa fie extrem de curata. Mult mai curata decât exista în mod natural oriunde în lume. Totodata, materialul U-235 este necesar pentru ca fisiunea nucleara sa aiba loc, acesta fiind unul dintre izotopii gasiti în mod natural în uraniu.
Mai multi specialisti în domeniul ingineriei reactoarelor au declarat ca uraniul din Oklo nu ar fi fost destul de bogat în U-235 pentru ca o reactie sa aiba loc în mod natural.
Mai mult, se pare ca reactorul este cu mult mai avansat decât orice am putea construi astazi. Avea o lungime de câtiva kilometri si impactul termic asupra mediului a fost limitat la 40 de metri pe toate laturile. Efectele deseurilor radioactive sunt înca restrictionate de elementele geologice din jur si nu au migrat dincolo de locul de extractie.
2. Stânca peruviana care arata un telescop antic si îmbracamintea în stil modern
Se stie ca Galileo Galilei a inventat telescopul în 1609. O stânca despre care se crede ca a fost gravata acum aproximativ 65 milioane de ani arata, cu toate acestea, o figura umana care tine în mâna un telescop si observa stelele.
Aproximativ 10.000 de pietre adapostite în muzeul Cabrera din Ica, Peru, înfatiseaza oameni preistorici care poarta palarii, haine si încaltaminte. Altele, descriu scene precum transplanturi de organe, operatia de cezariana, transfuzii de sânge iar unele arata întâlniri cu dinozauri.
În timp ce unii spun ca pietrele sunt false, Dr. Dennis Swift, care a studiat arheologia la Universitatea din New Mexico, a adus dovezi ca pietrele dateaza din vremuri pre-columbiene, în cartea sa „Secretele pietrelor din Ica si Nazca Lines”.
Swift spune ca unul dintre motivele pentru care pietrele au fost considerate false în anii 1960 este ca, la acel timp, se credea ca dinozaurii mergeau târându-si coada, dar pietrele aratau dinozaurii cu coada în sus si, astfel, s-au considerat a fi inexacte.
Mai târziu, studiile au aratat, însa, ca dinozaurii umblau probabil cu coada în sus asa cum este desenat pe pietre.
3. Cultura avansata în picturi rupestre
Pesterile din La Marche, vestul Frantei, contin reprezentari vechi de peste 14.000 de ani cu persoane cu parul scurt, barba îngrijita, haine croite, costumatie de calarie, adaptate stilului modern. Este o viziune diferita de cea pe care ne-o imaginam noi de obicei, cu haine din piei de animale.
Aceste picturi au fost confirmate ca autentice în 2002. Investigatori, cum ar fi Michael Rappenglueck de la Universitatea din München, insista ca aceste artefacte importante sunt pur si simplu ignorate de catre stiinta moderna.
Rappenglueck a studiat cunostintele astronomice avansate ale oamenilor din paleolitic. El scrie: „Timp de câtiva ani au cunoscut o larga popularizare în mass-media (sub forma de materiale tiparite, materiale audio-vizuale, mass-media electronica si programe planetare) pentru a ridica gradul de constientizare a proto-astronomiei (precum si proto-matematicii si alte proto-stiinte) în timpul epocii paleolitice”.
Unele dintre pietrele din pestera de la La Marche sunt expuse la Muzeul Omului din Paris, dar cele care descriu în mod clar oamenii preistorici, cu cultura si gândire avansate, nu pot fi vazute.
Când picturile care datau de peste 30.000 de ani au fost descoperite în pesterile din Europa în
secolul al 19-lea, au schimbat întelegerea general acceptata despre preistorie. Unul dintre cei mai mari critici ai descoperirii, Emile Cartailhac, a redeschis subiectul decenii mai târziu si a devenit un puternic sustinator al faptului ca picturile sunt autentice si pentru ridicarea gradului de constientizare a importantei acestora.
El este acum considerat unul dintre fondatorii studiilor despre pictura rupestra.
Primele picturi au fost descoperite de nobilul spaniol Don Marcelino Sanz de Sautuola si de fiica sa Maria în 1879 în pestera Altamira. Acestea au aratat o neasteptata complexitate.
Descoperirea a fost respinsa, pâna în secolul al XX-lea atunci când Cartailhac a publicat un studiu al picturilor.
