Nascut în 1942, Martin Seligman este creditat pentru contributia sa la fundamentarea psihologiei pozitive si pentru eforturile sale de a explora stiintific potentialul uman.
În cartea sa Fericirea autentica (2002), el explica faptul ca drumul sau spre acest nou domeniu al psihologiei a debutat printr-un studiu asupra neajutorarii învatate la câini. Pe parcursul studiului, el a observat ca, în pofida a numeroase situatii fara iesire la care erau supusi, unii câini nu renuntau si nu „învatau” neajutorarea.
Acest lucru l-a intrigat si entuziasmat în acelasi timp pe Seligman si i-a sugerat ideea similitudinii dintre comportamentul câinilor supusi experimentului si neajutorarea învatata – asociata cu depresia la om.
Aceasta ipoteza i-a marcat opera si el a devenit unul dintre psihologii cel mai adesea citati, nu numai în psihologia pozitiva, ci în psihologie, în general.
Ce este neajutorarea învatata?
Când un animal este supus în mod repetat unui stimul aversiv de care nu poate scapa, el învata neajutorarea. În cele din urma, animalul nu va mai încerca sa evite stimulul si se va comporta ca si când ar fi complet incapabil sa schimbe situatia.
Chiar si atunci când îi sunt prezentate posibilitatile de a scapa, aceasta neajutorare va preveni orice actiune. Daca conceptul este puternic legat de psihologia si comportamentul animalelor, el se poate aplica, de asemenea, la multe situatii care implica fiintele umane.
Când oamenii simt ca nu au niciun control asupra situatiei lor, ei pot ajunge sa se comporte într-o maniera neajutorata. Aceasta inactiune poate conduce oamenii sa treaca cu vederea oportunitatile de usurare sau schimbare a situatiei.
Neajutorarea învatata este dusmanul nostru. Regimurile autoritare îsi asigura supravietuirea prin dresaj. Se impun prin frica. Si te determina sa te supui. Odata captivat de frica, rulezi automat acel tipar.
Este un dresaj social care te împiedica sa mai functionezi normal. Degeaba stii bine ce ai de facut.
Frica de a nu gresi, de a nu supara, te limiteaza.
Ideea ca vei fi vazut, judecat, ironizat sau pedepsit este puternic implementata în mintea ta si suficienta pentru a te opri de la orice tip de actiune. Oricât de competent esti tu, vei fi oprit artificial. De propriul tau creier.
Descoperirea neajutorarii învatate
Conceptul neajutorarii învatate a fost descoperit accidental de catre psihologii Martin Seligman si Steven F. Maier.
Ei au observat initial comportamentul neajutorat la niste câini care fusesera supusi unui experiment de conditionare clasica ce presupunea aparitia unui soc electric usor, imediat dupa auzirea unui sunet.
Ulterior, câinii fusesera plasati într-un adapost cu doua compartimente separate printr-o bariera joasa. Într-un compartiment podeaua era electrificata, iar în celalalt nu.
Câinii supusi anterior conditionarii clasice nu faceau nicio tentativa de a scapa sau de a evita pur si simplu socul prin sarituri peste un mic obstacol.
Pentru investigarea acestui fenomen, cercetatorii au conceput apoi un alt experiment, de data asta cu trei grupuri de câini.
Într-un grup, câinii au fost tinuti în hamuri pentru un timp si apoi eliberati. Cainii din al doilea
grup au fost si ei tinuti în hamuri, dar ei au fost supusi la niste socuri electrice pe care le puteau evita prin apasarea cu nasul a unui panou. Câinii din al treilea grup au primit aceleasi socuri ca cei din grupul al doilea, cu exceptia faptului ca nu puteau controla durata socului.
Pentru câinii din al treilea grup, socurile pareau a fi complet aleatorii si în afara controlului propriu.
Ulterior, câinii au fost plasati în adapost. Câinii din primul si al doilea grup învatau repede sa sara peste bariera, scapând de soc. Cei mai multi din cei din al treilea grup nu au facut nicio încercare de a se îndeparta de socuri.
Datorita experientei lor anterioare, ei au dezvoltat acel tip de asteptare cognitiva ca orice ar fi facut nimic nu împiedica sau nu elimina socurile.
Învatarea neajutorarii la oameni
Impactul neajutorarii învatate a fost demonstrat la o serie de specii diferite de animale, dar efectele sale pot fi constatate si la oameni. Luati în considerare un exemplu des citat: un copil care are rezultate slabe la testele si evaluarile de matematica începe repede sa creada ca nimic din ce va face el nu va avea vreun efect asupra performantelor sale la aceasta disciplina. Când se va confrunta mai târziu cu orice tip de sarcina legata de matematica, el va putea trai un sentiment de neajutorare.
Neajutorarea învatata a fost, de asemenea, asociata cu mai multe tulburari psihologice diferite. Depresia, anxietatea, fobiile, timiditatea si singuratatea, toate pot fi exacerbate de neajutorarea învatata.
De exemplu, o femeie care manifesta timiditate în situatii sociale ar putea ajunge în cele din urma sa simta ca nu poate face nimic pentru a-si depasi simptomele. Acest sentiment ca simptomele sale sunt în afara controlului ei direct o poate determina sa nu mai încerce sa se angajeze în situatii sociale, facând astfel timiditatea ei si mai pronuntata.
Mintea ta subconstienta ruleaza filme. Vede catastrofele imaginate de mintea ta rationala. Însa nu are puterea sa faca deosebirea dintre ele si realitate. Catastrofele si evenimentele negative presupuse ruleaza acolo în mod real.
Credintele tale disfunctionale imaginare exista. Sunt reale. Genereaza hormoni de stres reali. Produsi de tine în mod real. Afecteaza corpul tau în mod real! Dau reactii fiziologice reale, desi la baza au catastrofe imaginare sau presupuneri negativiste imaginare.
Vei rula deci filme imaginare, care au efecte reale, si tu vei suferi în mod real. Te temi sa recunosti realitatea si preferi sa fugi de ea, ascunzându-te în lumea ta imaginara.
Uneori, ideile, proiectele si visele tale se zbat sa iasa la suprafata. Nu le vei lasa. Te temi. Zbaterea lor îti provoaca suferinta. Esti constient ca stii, ca poti, ca esti capabil. Teama de urmari, de eventuale consecinte, de diverse catastrofe imaginare te tine pe loc.
Ai fost dresat sa pui raul în fata. Sa faci scenarii absurde. Sa îti imaginezi tot ce e mai rau. Acest lucru e deja suficient sa te imobilizeze si sa te faca incapabil sa mai faci vreo miscare.
Surse:
www.pursuit-of-happiness.org/history-of-happiness/martin-seligman
psychology.about.com/od/lindex/f/earned-helplessness.htm
