“În 1830 viceregele Egiptului, Mohamed Ali, i-a daruit regelui Frantei, Carol X un magnific obelisc, însa francezii trebuiau sa se ocupe de mutarea lui din Luxor unde statuse timp de 3500 de ani. Cum cadoul cântarea 246 de tone, aceasta nu era o sarcina usoara. Înainte ca ea sa fie dusa la îndeplinire o conspiratie masonica a reusit sa îl detroneze pe Carol X si sa îl înlocuiasca cu Louis Philippe. Printre conspiratori se numara si masonul Louis Thiers care era ministrul Lucrarilor publice în perioada în care obeliscul a fost transportat în jos pe Nil, pe mare si apoi pe Sena pâna în Paris. A fost ridicat 5 ani mai târziu în Place de la Concorde. În momentul ridicarii obeliscului, Thiers era deja prim ministru si câtiva ani mai târziu, în 1871 a devenit primul presedinte al Frantei.”
Obeliscul se afla si acum în Place de la Concorde si este un important obiectiv turistic. El este plasat în locul în care cu câteva sute de ani în urma se realizau ghilotinarile, în fosta Place de la Revolution – Piata Revolutiei. Celebrul obelisc dateaza de pe vremea lui Ramses II, este facut din granit rosu. Perechea lui se afla si acum la Luxor. În mai 1998 a primit o piramida în vârf facuta din bronz placat cu aur. Acesta poate fi vazuta foarte bine din orice unghi ai privi obeliscul, chiar si de la distanta. Proiectul a fost finantat de statul francez si a costat 250.000 de USD.
În biserica St Suplice din Paris se afla un alt obelisc care are o functie particulara. El arata momentul exact al Echinoctiului pe baza caruia se stabileste data Pastelui. În acel moment, o raza de soare intra printr-o mica deschizatura a unei ferestre asezate într-o anumita pozitie si lumineaza linia mediana a obeliscului. Dupa cum vom vedea în continuare, un astfel de obelisc – ceas solar exista si în Roma. Ele se numesc gnomon.
Am ajuns astfel în Roma pe care l-am putea numi cu usurinta orasul obeliscurilor. Din cele aproximativ 30 de obeliscuri egiptene împânzite prin lume, 13 se afla aici. Se spune ca la sfârsitul secolului al XVI lea, papei Sixtus V i-a venit ideea de a plasa în fata principalelor basilici obeliscurile egiptene ramase mostenire de pe vremea Imperiul Roman, pentru ca pelerinii sa vada de departe locatia acestor biserici. Astfel obeliscurile romane au fost “crestinate”, primind câte o cruce în vârf.
Cel mai important este fara îndoiala obeliscul de la Vatican, din Piata San Pietro care se remarca prin faptul ca nu este acoperit cu hieroglife. El a fost adus la Roma de împaratul Caligula si ridicat în Caligula Circus (numit mai târziu Circul lui Nero si apoi Circul Vaticanului). O vreme a fost doborât fiind considerat un simbol pagân. Tot papa Sixtus V a fost cel care a facut ca obeliscul sa fie ridicat din nou, în centrul pietei San Pietro, în fata noii Basilici care pe vremea aceea era în constructie. În jurul lui se aduna azi milioanele de catolici veniti din întreaga lume.
Dupa cum puteti vedea în imaginile alaturate obeliscul este asezat în centrul unui cerc având 8 sectoare. La picioarele lui Papa realizeaza uneori slujbe, exact asa cum în vechime la baza obeliscurilor se faceau altare pe care se aduceau ofrande zeilor.
Un alt obelisc interesant este cel din Piata Montecitorio, situat chiar în fata Parlamentului Italian. Acesta este de fapt un imens ceas solar.
“În anul 45 î.Hr. Iulius Cesar a implementat un nou calendar, bazat pe calcularea anului solar ca având 365,25 zile. Cum pâna la el majoritatea calculelor erau facute tinând cont si de ciclurile lunare, combinatie care nu era foarte exacta, aceasta reforma a fost o inovatie majora. Succesorul sau Augustus Cesar a sponsorizat construirea unui “horologium solarium” la Roma. El a fost ridicat în anul 10 d. Hr, însa obeliscul Augustus a fost darâmat si planul original îngropat odata cu începutul perioadei medievale. În urma cu 20 de ani arheologul german Edmund Boucher a descopeirt fragmente din planurile vechiul orologiu solar, astfel încât acesta a putut fi refacut.”
Un loc aparte îl ocupa cele doua obeliscuri aduse din Alexandria, unul ridicat acum la Londra, celalat la New York în Central Park. Ambele se numesc Acul Cleopatrei (Cleopatra’s Needle). Ele au fost construite de faraonul Tutmes al III lea în Heliopolis si nu au nici o legatura cu regina Egiptului Cleopatra. Au fost apoi mutate în Alexandria unde formau perechea de obeliscuri ce stateau de o parte si de alta a intrarii în Templul Caesarium. În 1301 a avut loc un cutremur care a facut ca unul dintre obeliscuri (cel care se afla acum la Londra) sa cada.
În 1819 Mohamed Ali, viceregele Egiptului a facut cadou Angliei unul dintre obeliscurile din Alexandria, cu conditia ca englezii sa se ocupe de mutarea lui. De-abia în 1875 s-au gasit mijloacele necesare.
În 1877 obeliscul a ajuns dupa multe peripetii la Londra. Nava Cleopatra care îl aducea (dupa numele caruia a si fost botezat Acul Cleopatrei) a trebuit sa înfrunte o teribila furtuna în Golful Biscaia. Sase marinari s-au înnecat si obeliscul a fost salvat în ultima clipa pentru a nu ajunge pe fundul apei. A fost ridicat pe 13 septembrie 1878 pe debarcaderul Victoria de pe malul Tamisei”.
În momentul ridicarii lui, au fost îngropate în piedestal mai multe obiecte: “o cutie cu ace de par, un portret ale reginei Victoria si versetul 16, capitolul 3 din Evanghelia dupa Ioan tradus în 215 limbi: “Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe singurul sau Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica”. Putini sunt cei care stiu de aceste obiecte, ele aflându-se acum îngropate în piedestal, însa toti pot citi inscriptiile de pe obelisc care vorbesc despre Osiris, adica despre un alt fiu (al lui Ra) care a fost înviat”
“Cel care s-a ocupat de aceasta operatie a fost un mason, generalul Sir James Alexander, ajutat de banii altui mason, Dr Erasmus Wilson care a donat banii necesari pentru transportul cu vaporul si ridicarea lui. Cei doi ingineri care au planificat transportul Dixon si Stephenson erau tot masoni. Pentru cheltuielile facute Erasmus Wilson a primit titlul de Sir.
Al doilea obelisc fusese daruit Americii în 1877 dar au trebuit sa treaca 2 ani pâna când s-a gasit cineva sa plateasca pentru mutarea lui. Cei care au ajutat au fost “editorul William Hubert, Wiliam Vanderbilt care a donat 75.000 USD si capitanul de vas Henry Goringe. Toti era francmasoni”
Ridicarea si inagurarea obeliscului din Central Park a fost o sarbatoare masonica de proportii: “Noua sute de masoni au marsaluit cu fanfare catre locul în care Jesse Anthony, marele maestru al lojii din New York a asezat piatra unghiulara de 7 tone. “Nu exista nici o îndoiala ca în societatile secrete ale Egiptului trebuie sa gasim elementele îmbracate acum de principiile si simbolurile masonice” a spus el cu acea ocazie.
Uriasul obelisc construit în memoria masonului George Washington
Spre deosebire de celelalte obeliscuri ridicate de masoni în secolul XIX, cel de la Washington nu este un obelisc egiptean, ci a fost construit conform traditiei masonice, pentru a-l comemora pe primul presedinte al SUA, masonul George Washington.
La moartea lui, în 1799, ceremonialul funerar a fost realizat dupa toate regulile masonice, sicriul a fost acoperit cu un sort daruit de un alt revolutionar mason, marchizul La Fayette si multi frati au adus ramuri de salcâm pentru a simboliza atât reînvierea lui Osiris cât si învierea iminenta a lui Washington în tarâmul guvernat de Osiris.
„În data de 21 februarie 1885, când se aniversa nasterea lui Washington, monumentul a fost ridicat si consacrat cu pompa masonica cuvenita. Un frate important a vorbit despre masonii de azi ca si constructori ai societatii umane: „Pietrele lor sunt oameni vii, ei sunt precum vechii egipteni care îl adorau pe Osiris, speranta lor de nemurire”
Monumentul are deloc întâmplator 555 de picioare (168 de metri) si este printre cele mai înalte constructii din lume. Dupa cum aflam dintr-o prezentare turistica o orasului, exista o lege federala care interzice construirea în Washington a vreunei cladiri mai înalte decât acest obelisc. Spre deosebire de obeliscurile traditionale egiptene care puteau fi construite doar dintr-un monolit, aceasta creatie masonica moderna a fost construita din blocuri de piatra donate de mai multe natiuni, state, orase si organizatii si poarta inscriptionate diferite slogane.
Cea mai importanta inscriptie însa este invizibila ochilor profani. Pe învelisul de aluminiu din vârful acestui obelisc se afla inscriptionate cuvintele „Laus Deo!”.
În aparenta doua simple cuvinte, plasate însa în cel mai înalt punct al capitalei celei mai puternice tari a lumii moderne, ceea ce le face sa domine simbolic întreaga planeta. La prima vedere cuvintele latinesti înseamna „Laudat fie Dumnezeu” sau „Slava lui Dumnezeu”. În limba latina, cuvântul Deo nu a avea însa la origine semnificatia de Dumnezeu. În acest context ar fi mai corect sa traducem cu „Slava Zeului”.
Amplasarea acestui monumental obelisc are si ea anumite particularitati. Toate simbolurile si sediile puterii SUA sunt simbolic subordonate acestui obelisc masonic. Casa Alba – resedinta presedintelui SUA si Capitoliul – sediul Senatului si Camerei Deputatilor sunt asezate cu fata catre el si în acelasi timp la picioarele lui.
Obeliscul domina tot orasul din centrul unui cerc si în acelasi timp al unei cruci ale carei brate duc spre Casa Alba (la Nord), Capitoliu (la Est) si alte doua importante constructii masonice: Memorialul Jefferson (la Sud) si Memorialul Lincoln (la Vest). Aceasta cruce este orientata riguros, tinând cont de punctele cardinale. La o masuratoare mai exacta, vedem însa ca obeliscul nu este amplasat chiar în centrul crucii ci putin mai jos, astfel încât el se afla situat pe aceeasi linie cu House of Temple, sediul central al francmasoneriei americane.
F
Obeliscul si adorarea principiului masculin
Obeliscul are o forma arhetipala unica, este un simbol al puterii creatoare masculine. Conform traditiei, el era construit dintr-un singur bloc de piatra, avea patru fete care se îngustau spre vârf, iar deasupra o mica piramida numita în vechime “Piatra Benben”.
Aceeasi “Piatra Benben” este si piatra unghiulara a piramidelor. Specialistii în istoria Egiptului spun ca aceasta piatra este “dealul primordial”, adica vârful primului uscat care a aparut din ape la crearea lumii, de dupa el rasarind pentru prima data Soarele. Prin mica piramida din vârf, obeliscul se diferentiaza deci de simplele coloane sau piloni si aminteste într-un mod explicit de forma organului sexual masculin. Acest aspect a fost observat înca din vechime, chiar si în crestinism. De exemplu, în 1650, carturarul iezuit Athanasius Kircher numea obeliscul, în lucrarea sa Obeliscus Pamphilius “digitus solis – degetul Soarelui”, forma voalata de a se referi la simbolismul sau sexual.
În perioada timpurie a Egiptului, obeliscurile erau constructii sacre dedicate Soarelui–Ra, principiul masculin, ale carui raze penetrau Pamântul si astfel îl faceau sa fie fertil si plin de vitalitate. Forta creatoare masculina a lui Ra era atât de mare încât egiptenii considerau ca razele sale ajungeau pâna sub pamânt si faceau posibila învierea mortilor. În timpul celei de-a cincea dinastii, Ra era atât de popular încât devenise un zeu al întregului Egipt, iar orasul On (mai bine cunoscut noua sub denumirea lui greceasca Heliopolis era plin de obeliscuri ridicate pentru adorarea lui.
Cu timpul faraonii nu au mai ridicat obeliscuri pentru Ra, ci pentru Osiris:
“Osiris era zeul pamântului, vegetatiei si revarsarii Nilului care dadea viata Egiptului, zeul renasterii, al lumii de dincolo, al ultimei judecatii, al vietii si mortii. Pe masura ce cultul sau devenea tot mai popular, preotii din Heliopolis l-au înglobat pe Osiris plini de siretenie în ritualul de adorare, pretinzând ca Osiris este nepotul lui Ra. Astfel, s-au asigurat ca Heliopolis va ramâne cel mai mare centru religios al Egiptului si al întregii regiuni mediteraneene”
Din Dictionarul de simboluri, aflam înca doua lucruri interesante despre Osiris: “mai întâi zeu agrar, simbolizând puterea inepuizabila a vegetatiei si identificat apoi cu Soarele, în faza sa nocturna, el simbolizeaza continuitatea nasterilor si renasterilor. Conform legendei egiptene, dupa moartea sa, Osiris a plutit pe apele Nilului si a fost sfârtecat. Ulterior Isis a strâns laolalta toate bucatile, cu exceptia uneia, penisul, pe care îl înghitise un peste. Acest amanunt, în genere neglijat de interpretarile mitului, se dovedeste de cea mai mare importanta.”Î
Ceea ce a ajuns pâna la noi din mitul lui Osiris a fost supus de-a lungul timpului la trunchieri si cenzurari ca si multe alte texte sacre. În final, s-a ajuns la o forma care convine foarte mult francmasoneriei pentru a-si justifica „originile egiptene”. Asa cum a fost denaturata de francmasoni, povestea lui Osiris aduce mai mult cu un ritual de creare a unui trup pentru a da posibilitatea unei fiinte sa se manifeste în planul fizic. Un alt detaliu important, neglijat de majoritatea relatarilor mitului este ca Isis a creat din argila, lemn sau aur un falus organ sexual pentru Osiris. Datorita acestuia a fost posibil ca dupa învierea lui Osiris, conform anumitor variante ale mitului, Isis sa îl zamisleasca pe Horus. Un alt simbol central în masonerie este numit „Ochiul lui Horus” sau ” Ochiul Marelui Arhitect”.
Avem deci de–a face cu un zeu castrat, lipsit de puterea sa creatoare divina care pentru masoni a luat locul unui zeu plin de vitalitate si putere masculina. Un zeu care este de fapt o întruchipare a Soarelui în faza sa nocturna, când puterea solara este mult slabita. Iar fiinta care s-a încarnat în trupul mutilat al primului Osiris este cea care se ocupa cu mentinerea ciclului reîncarnarilor. Cine este aceasta fiinta atât de interesata ca ciclul reîncarnarilor sa se continue la nesfârsit?
“Literal cuvântul o-bel-isc semnifica «sageata lui Baal » sau «organul sexual al lui Baal »”.
Corelând interdictiile biblice privind adorarea lui Baal cu descoperirile de mai sus, ajungem la acelasi Satan, cel care manipuleaza sau ispiteste fiintele umane pentru ca ele sa nu se elibereze din ciclul reîncarnarilor. Ca si în cazul “purtatorului de lumina”, adorarea simbolului acestui fals zeu, lipsit de putere divina creatoare, se face nu numai în secret de catre masoni, în temple ci si la nivel colectiv de catre masele ignorante.
Masonii si obeliscul
“Masoneria are printre emblemele ei, pe aceea în care o femeie plânge deasupra unei coloane frânte, tinând în mâini ramuri de salcâm, în vreme ce Timpul în spatele ei îi piaptana parul. Nu este nevoie sa repetam câte explicatii insipide si triviale au fost date acestei reprezentari a lui Isis, plângând la Biblos, deasupra coloanei frânte din palatul regelui, care contine trupul lui Osiris, în timp ce Horus, zeul timpului toarna ambrozie pe parul ei”.
Aceasta este interpretarea data de Albert Pike, în Morala si Dogma cunoscutei embleme masonice. Dincolo de încercarile acestui cunoscut maestru mason de a descuraja interpretarile sexuale ce deriva automat din imagine, aflam un lucru important. Ca Isis si Osiris sunt figuri centrale în simbolismul masonic.
Unii istorici masoni considera chiar ca înca din secolul XVIII obeliscul era pentru masoni un simbol arhitectural al lui Osiris reînviat. Unii dintre ei pretind chiar ca Hiram este Osiris renascut, si asa aflam versiunea masonilor asupra fiintei care a posedat trupul lui Osiris dupa reînvierea acestuia.
Aceasta explica si de ce mormintele masonilor de seama au obeliscuri în loc de pietre funerare, desi în Egipt obeliscurile nu aveau o functie funerara. Ele erau ridicate întotdeauna în pereche pentru a proteja intrarea în temple. Intrarea la mormântul lui George Washington de exemplu, respecta aceasta traditie fiind strajuita de doua obeliscuri. Trebuie spus ca acest mormânt a fost construit urmând indicatiile precise ale lui Washington, a carui apartenenta la masonerie nu a fost niciodata un secret. Si alte morminte masonice poarta aceeasi amprenta.
Mania obeliscurilor a luat amploare în rândul francmasonilor odata cu campania lui Napoleon Bonaparte în Egipt. Iata ce scrie acelasi Martin Short:
“Daca Napoleon a fost sau nu mason, aceasta este un subiect intens disputat, cert este ca cei patru frati ai sai au fost. Napoleon era înconjurat de multi consilieri masoni, care l-au convins ca Egiptul detinea secrete importante ale istoriei, filosofiei si (bineînteles) francmasoneriei.
Printre cei 150 de savanti care l-au însotit în campania din Egipt erau si masoni. Acestia au jefuit piramide, temple si morminte în numele stiintei. Au realizat imediat ca Piatra Rosetta, dezgropata de soldatii francezi ar putea duce la descifrarea limbajului egiptean.
Pentru a-i descifra hieroglifele a fost însa nevoie de mai multi ani si de geniul lui Champollion, dar si de un obelisc care purta pe el celebrul cartus cu numele Cleopatrei. (piatra Rosetta avea inscriptionata pe ea acelasi text scris cu litere grecesti, demotice – limbajul comun utilizat în Egipt si hieroglife – limbajul utilizat pentru scrierile religioase importante).
Acest obelisc a fost adus în Anglia în 1818 de un aventurier mason Giovanni Batista Belzoni. El era cel care a deschis templul din Abu Simbel si a doua piramida din Ghizeh. Îsi începuse cariera masonica în Cairo, în Loja Piramidelor si apoi s-a înscris si în Lojile Cambridge si Norwich. Belzoni a murit în 1825, în timp ce cauta izvoarele Nigerului, dar nu înainte de a face masoneriei un inestimabil serviciu, pretinzând ca a descoperit un templu masonic stravechi în Teba. El a pretins chiar ca pe peretii acestuia erau picturi înfatisându-l pe Osiris în timp ce era initiat în francmasonerie si înfaptuia “sublimele sale mistere”. El purta semnul distinctiv al gradelor înalte, sortul masonic. Sotia sa Sarah, i-a transcris notitele si cum dupa moartea lui ramasese fara bani, Marea Loja Unita a Angliei i-a daruit o suma considerabila pentru a acoperi “ireparabila pierdere pe care ea, ca si iubitorii stiintei si literaturii au suferit-o”. Nu a contat faptul ca “templul masonic” de care vorbea Belzoni era de fapt mormântul faraonului Seti I si tot ce povestise el erau niste fabulatii. Masonii au simtit ca îi datoreaza ceva”.
În prezent în Europa si America sunt peste 30 de obeliscuri egiptene. Pe lânga ele, au fost construite si un numar impresionant de obeliscuri moderne. Aproape ca nu exista oras în care sa nu fie cel putin un mic obelisc. Iata câteva obeliscuri egiptene plasate în orasele cu o puternica traditie masonica cum ar fi Londra, Paris, Roma sau New York.
Cum arata de fapt un Obelisc?
În Enciclopedia Wikipedia gasim pentru obelisc urmatoarea definitie: “monument înalt, cu patru fete, având o forma tronconica si o piramida în vârf”. Etimologic, cuvântul obelisc provine din grecescul obelus care înseamna ac, tepusa, de la forma ascutita a acestui tip de monument.
În antichitatea egipteana, unde el apare foarte des, obeliscul era privit la origine ca expresia materializata, în piatra, a unei raze a creatiei ce provine de la zeul creator al Universului. Mai apoi el a devenit un simbol generalizat al puterii si omniprezentei zeului solar Ra, cel care – dupa credinta de atunci – locuieste si însufleteste, într-un mod tainic si ascuns, inima fiecarui obelisc. De-a lungul epocilor am asistat la o neobisnuita raspândire a acestui gen de monumente în toata lumea. Înca din perioada împaratilor romani, obeliscurile egiptene erau smulse de la locurile lor si aduse în Europa drept prada de razboi. Astfel a început un adevarat proces de “descarcare” a stravechilor monumente de semnificatia lor spirituala initiala si de transformare a lor într-un simbol al puterii terestre. Dupa aproape doua mii de ani, obeliscurile au reaparut cu insistenta în Europa, în America si chiar si în Australia pentru a orna marile capitale ale lumii. Aceste obeliscuri au fost aduse, în decursul ultimelor doua secole, chiar de pe santierele arheologice ale Egiptului de catre… masoni.
O retea de obeliscuri masonice plantate în puncte cheie
Obeliscul este un simbol foarte familiar în loja. “Reînvierea” acestui simbol a fost necesara pentru a legitima apartenenta ritualurilor si “initierilor” masonice la cele antice, egiptene. Obeliscul a devenit astfel acum un simbol al puterii si continuitatii masonice “multimilenare”, sensul sau antic initial ajungând cu totul rasturnat! Ne dam deci foarte usor seama cine si în ce scop a dezradacinat si a mutat obeliscurile egiptene din Egipt, chiar începând cu prima expeditie “de cercetare istorica” condusa de tânarul si “talentatul” mason Buonaparte.
Obeliscul din Costinesti – confuzie intentionata?
Monumentul amplasat în inima statiunii uteciste a tineretului în acei ani de comunism trebuia sa se încadreze în curentul la moda. El nu a pastrat decât numele reînviatului simbol al puterii masonice, desi prin forma sa avea efecte subtile mult mai periculoase decât cele angrenate de deturnarea simbolului egiptean.
Prin forma sa el este ceea ce în literatura oculta se numeste un iades. Adica un simbol inversat, anti-spiritual care evoca prin forma sa despicata, disonanta, ex-centrica (care îndeparteaza de centru) rezonante distructive.
Simbolul initial este o expresie grafica a unitatii care se regaseste în treime. Cele trei Lumi ale creatiei divine, simbolizate prin cele trei cercuri au toate acelasi centru, acelasi punct din care se nasc si la care revin, simbol al creatorului unic, Dumnezeu tatal.
Pervertirea si inversarea acestui simbol universal si materializarea lui într-un monument nu s-a putut realiza neintentionat de catre artistul initiat în simbolism. Au fost necesari trei pasi:
1. Turtirea laterala a simbolului
2. Despicarea verticala a lui în doua parti
3. Alaturarea inversata a jumatatilor, spate în spate si micsorarea partilor exterioare
Se pare ca noul obelisc din Costinesti este monumentul pe care il merita aceasta statiune, de foarte multa vreme.
Bibliografie:
(1) Martin Short – Obelisks and Egypt – Inside the Brotherhood,
http://freemasonrywatch.org/obelisks_freemasonry.html.
(2) Jean Chevalier, Alain Gheerbrant – Dic?ionarul de simboluri, Editura Artemis, 1995, pag. 389-390
