Cel mai mare obelisc pe care egiptenii antici l-au sculptat vreodata este cunoscut sub numele de… Obeliscul Neterminat. El poate fi vizitat, astazi, exact în locul în care a început sa fie prelucrat, cu mii de ani în urma.
O parte din obeliscul aflat în Egipt (lânga Aswan) a fost finisata, în vreme ce portiunea de dedesubt a ramas atasata de roca mama din care ar trebuit sa fie extras.
Lungimea obeliscului trebuia sa fie de aproape 37 de metri. Specialistii estimeaza ca un asemenea bloc de granit ar avea 1000-1200 de tone.
S-ar putea crede, având în vedere aceste dimensiuni, ca egiptenii au abandonat uriasul obelisc dupa ce fusese cioplit în buna parte din cauza ca s-ar fi aflat în imposibilitatea de a-l transporta ori aseza în pozitie normala, verticala. Însa o astfel de opinie nu poate fi întretinuta decât printr-o gândire superficiala.
Dupa o anevoioasa munca de cioplire, pentru aducerea sa la forma dorita, blocul masiv de granit s-a fisurat. Opinia cea mai des întâlnita este ca tocmai de aceea a fost abandonat.
În momentul de fata nu se poate spune, cu precizie, când a debutat activitatea de prelucrare blocului de granit si de separare a acestuia de roca mama, dar se presupune ca acest lucru s-a petrecut în epoca reginei Hatshepsut (din dinastia a XVII).
Se pare, de asemenea, ca mesterii pietrari nu au gasit, în alta parte, alt bloc de granit din care sa poata fi obtinut un obelisc de asemenea dimensiuni, cu o lungime de peste 36 de metri.
Cu toata grija depusa anterior în finisarea sa, Obeliscul Neterminat a ramas în voia sortii, acoperit fiind de colbul mileniilor, pâna când a fost redescoperit, cu ani în urma.
S-ar putea crede ca vechii egipteni s-au folosit de dalti metalice, pentru a slefui blocurile de granit, spre a le aduce la netezimea dorita. De fapt, ei utilizau bucati de dolerit (roca magmatica, cu o compozitie asemanatoare bazaltului), în acest scop. Doleritul este una dintre putinele roci mai dure decât granitul.
Între experti, opiniile sunt împartite: unii sustin ca fisurarea blocului de granit a determinat abandonarea obeliscului, în vreme ce altii spun ca motivul acesta nu ar fi fost suficient, dat fiind imensul volum de munca ce fusese depus pentru a aduce obiectul în forma observabila astazi.
Acestia din urma spun ca motivul abandonarii tine de credintele si superstitiile egiptenilor antici.
La rândul sau, autorul Chris Dun, ce a scris cartea Advanced Technology in Ancient Egypt, sugereaza ca fisura ar fi aparut ulterior parasirii blocului de granit. Daca motivul adevarat al abandonarii operei ramâne o enigma istorica, un mister la fel de mare este legat de modul în care Obeliscul Neterminat ar fi urmat sa fie transportat si ridicat, cu toate cele 1000-1200 de tone ale sale.
Si-ar putea închipui cineva ca oamenii care au construit Sfinxul din Giseh sau Piramida lui Keops ar fi început sa ciopleasca un bloc de granit la asemenea dimensiuni fara a fi siguri ca îl vor putea transporta, ulterior, la destinatie?
Egiptenii aveau suficiente cunostinte pentru a putea calcula greutatea unui bloc de granit de o asemenea lungime. Desigur, ei nici macar n-ar fi început sa sculpteze obeliscul, de n-ar fi avut certitudinea absoluta ca îl vor putea transporta si aseza în pozitie verticala. Enigma este, însa, ce metoda ar fi folosit pentru a deplasa o asemenea sculptura colosala.
Daca ar fi fost vorba despre timpurile moderne, s-ar fi putut utiliza, de pilda, o macara de tip Liebherr LTM 11200-9.1 (… cu unele sanse de insucces!). La nivelul anului 2016, aceasta era cea mai puternica macara mobila din lume. O asemenea macara mobila poate ridica maxim 1200 de tone, echivalentul a 900 de automobile iar bratul sau telescopic se poate prelungi pâna la 100 de metri. Desigur, exista macarale înca si mai puternice, din categoria celor fixe, care pot ridica obiecte de 3000 de tone sau macaralele utilizate pe santierele navale, care pot sa ridice obiecte de peste 10.000 de tone (macaraua Taisun din China a ridicat o barja de peste 20.000 de tone).
Însa, daca vorbim despre epoca în care Egiptul era condus de catre regina Hatshepsuth (aproximativ 1507-1458 î.Hr.) apare întrebarea, deocamdata fara raspuns: pe ce mijloace tehnologice sau metode se bizuiau anticii egipteni pentru a manevra sculpturi gigantice, de granit, cum ar fi un obelisc având o greutate de 1000-1200 de tone?
Pe lânga dificultatea ridicarii colosalului obiect, exista, desigur, si problema transportului. Ce fel de platforma de transport ar fi folosit egiptenii pentru deplasarea unor astfel de obiecte masive, pâna la destinatie?
Avem un obelisc neterminat, o istorie neatiuta (sau ascunsa), plus… o multime de enigme. Pâna la urma, cine erau acesti oameni care, cu milenii în urma, realizau, pe Valea Nilului, opere care i-ar pune în dificultate chiar si pe constructorii moderni? Nu cumva erau mai avansati decât ni-i imaginam astazi?
