Propaganda Due este numele complet al “fostei” Loji Masonice secrete P2 din Italia.

Scandalul Propaganda Due poarta amprenta unei conspiratii clasice masonice: masonii, mafiotii, Vaticanul, CIA-ul, traficul international de droguri si politicieni cunoscuti au fost toti implicati. Se presupune ca tot ei au fost în spatele asasinatelor  primului ministru al Italiei Aldo Moro si al premierului suedez Olof Palme. Autoritatile masonice italiene au fost fortate sa scoata în afara legii loja masonica P2 în 1976 din cauza implicarii ei evidente în acte criminale. De atunci, activitatea P2 se desfasoara în secret.

Atât premierul Silvio Berlusconi cât si capii serviciilor secrete italiene sunt membri P2. O comisie independenta italiana a descris P2 ca fiind „guvernul din interiorul guvernului”, o miscare subversiva si o lovitura militara care asteapta sa „loveasca”.

Înfiintarea

Propaganda Due a fost fondata– sau “consacrata”, în jargonul care se vehiculeaza în cercurile masonice în 1895. Se cunoaste faptul ca multi politicieni puternici ai Italiei au facut parte din P2, inclusiv diversi membri ai guvernului, iar din anii ’50 loja a fost infiltrata de mafie.

Se presupune ca la mijlocul anului 1960 loja avea un numar foarte redus de membri – doar 14, conform unor surse – dar dupa ce Licio Gelli a preluat conducerea lojei, la sfârsitul anului 1960 si începutul anului 1970, el a extins rapid numarul membrilor, acestia ajungând sa numere peste 1000, din care majoritatea faceau parte din elita Italiei.

Generalul Giordano Gamberini, Marele Maestru al Marelui Orient din Italia, i-a încredintat lui Licio Gelli sarcina de a strânge într-o unica organizatie elita politica si economica din Italia.

Licio_Gelli, fost sustinator si înalt demnitar al regimului Musollini, emigrase la sfârsitul razboiului în Argentina dupa ce reusise sa delapideze, printr-un hold-up organizat de serviciile secrete ale Republicii de la Salo (Republica Socialista instaurata de Mussolini în Italia), Banca Nationala a Iugoslaviei.

60 de tone lingouri de aur si 20 de tone monede antice din aur au fost încarcate în 53 de camioane, cuprinzând 1300 cutii de tezaur expediate apoi prin Cattaro, un mic port muntenegrean la Adriatica.

Devenit prieten apropiat al presedintelui argentinian Juan Peron, Gelli a fost recrutat de KGB în Argentina, prin santaj, în schimbul ascunderii trecutului sau fascist. Revenit în Italia (1955), Gelli face avere în domeniul textilelor si stabileste relatii înalte în Italia, unde politicieni, editori, bancheri, înalte fete bisericesti îi vor deveni colaboratori apropiati.

Momentul cheie al carierei lui Gelli este legat de capturarea „arhivei SIFAR”, adica a celor 157.000 de dosare compromitatoare privind lumea politica, financiara si militara a Italiei.

Dosarele alcatuite de politia secreta (SIFAR) ar fi trebuit sa fie distruse, potrivit unei decizii a Parlamentului italian. Prin generalul DeLorenzo, apoi prin generalul Alvena (seful serviciilor secrete militare), copiile dosarelor compromitatoare au intrat în posesia lui Gelli si, prin el, a KGB-ului, permitându-i lui Gelli sa influenteze decisiv viata politica italiana timp de aproximativ 15 ani.

Prin preluarea si extinderea lojii Propaganda Due, Gelli a urmarit câteva teluri globale si anume dezbinarea Occidentului si dezmembrarea NATO; penetrarea de catre KGB a structurilor francmasonice clasice, în scop de manipulare politica; orchestrarea actiunilor teroriste internationale, fiind considerata astazi drept cea mai spectaculoasa actiune subversiva din întreg secolul XX, initiata de KGB. Deoarece Gelli era si agent CIA, putem presupune la fel de bine ca aceasta loja a servit interesele CIA în Europa.

Declinul

Conexiunile mafiote evidente si dezvalurile scandaloase privind afacerile în care erau implicati membri ai lojei P2 au facut ca aceasta sa fie oficial desfiintata, chiar prin actiunea „fratilor” masoni din alte loji (în special Loja Marelui Orient al Italiei), deoarece dezvaluirile despre P2 erau incompatibile cu imaginea de organizatie filantropica pe care francmasoneria se straduie din greu sa si-o construiasca.

Mai întâi, în 1976, autoritatile masonice declara închisa loja P2 si oficial îl expulseaza pe Gelli din masonerie. Totusi, se stie ca loja a continuat sa functioneze ca si pâna atunci, avându-l pe Gelli la conducere ca Mare Maestru, pâna în 1981.

Dupa ce a fost ales presedinte al Organizatiei internationale a lojilor masonice, Licio Gelli a facut în public afirmatia ca «masoneria din Italia este ca o marioneta în mâinile lui». Pentru a sanctiona aceasta sfidare, un tribunal masonic l-a judecat si a hotarât în 1981 sa-l excluda din masonerie si sa închida Loja Propaganda Due, care teoretic nu mai exista.

Un mesaj foarte clar privind sursa caderii sale i-a fost trimis lui Gelli în momentul în care Politia a facut descinderi în resedinta sa exact pe 18 martie, o data cu semnificatie aparte pentru masoni. Cum Licio Gelli se simtea perfect protejat, stiind ca se bucura de sustinere masonica, s-au gasit în locuinta sa multe documente compromitatoare.

În urma perchezitiei realizate în 1981 la resedinta lui Gelli, s-au gasit registrele lojii, care enumerau peste 900 de membri.

S-a putut afla atunci ca 30 de generali, 38 de parlamentari, 4 ministri, 19 judecatori si 58 de profesori universitari, precum si diversi editori de presa, directori de televiziune, oameni de afaceri, bancheri, fosti prim ministri erau membri ai lojii Propaganda Due. Nu toti erau italieni.

Printre acestia se numarau, de exemplu, fostul Sef al Securitatii Române si Secretarul de Stat al lui Nicolae Ceausescu, care au confirmat implicarea lui Nicolae Ceausescu în masonerie si, mai exact, în Propaganda Due.

Ancheta scoate la iveala dezvaluri socante

Conexiunile externe, puse în evidenta dupa descoperirea registrelor lojii de catre politie, scot în relief legaturi dintre cele mai înalte ale lui P2, atât în Occident cât si în tarile comuniste.

Printre membrii externi ai lui P2 s-au numarat: Juan Peron, presedintele Argentinei si Lopez Rega, mâna dreapta a Isabelei Peron (sotia lui Juan Peron si totodata “modelul” care a inspirat-o politic pe Elena Ceausescu), cât si un mare numar de conducatori din Brazilia, Uruguay, Bolivia si Paraguay.

Diversi politicieni francezi, printre care Charles Pasqua, ministru francez ce a fost implicat în mai multe scandaluri în special privind traficul de arme, au fost prieteni intimi ai lui Gelli.

Un alt document ce a fost gasit în urma perchezitiei a fost  “Piano di

Rinascita Democratica”  (Planul Renasterii Democratice) ce dezvaluia intentiile lojei si scopul lui Gelli de a forma o noua elita politica si economica pentru a îndrepta Italia spre o noua forma de democratie, chiar si mai autoritara. Dezvaluirea acestor lucruri a generat un imens scandal – nu numai în Italia, ci în întreaga lume democratica.

În urma perchezitiilor ce au scos la iveala multe informatii despre membrii si planurile lojei, s-a constituit o comisie parlamentara speciala, condusa de Tina Anselmi (din Partidul Democrat Crestin) care a investigat activitatea acesteia.

Concluzia a fost ca P2 este o organizatie secreta internationala implicata în afaceri dubioase si ilegale. O mare parte din legaturile descoperite ale P2 cu Argentina (Gelli a repetat de mai multe ori ca este un prieten apropiat al presedintelui argentinian Juan Peron) si cu CIA au fost confirmate. S-a declarat însa ca nu s-au gasit dovezi clare ale asasinatelor în care a fost implicata loja.

Scandalul Ambrosiano

Una dintre cele mai cunoscute afaceri dubioase asociate cu loja P2 este asa-numitul “scandal Ambrosiano”: colapsul bancii Ambrosiano (una dintre principalele banci milaneze, care apartinea bancii Vaticanului) si moartea suspecta a presedintelui acesteia, Roberto Calvi, membru P2 în 1982.

Calvi a furat din propria banca o suma estimata la un miliard trei sute de milioane de dolari, si se crede ca acesti bani au fost dati lojei P2.

Când a fost gasit spânzurat de podul Blackfriars din Londra, Calvi era

legat cu mâinile la spate si avea în buzunare caramizi cântarind peste 6 kg. Totusi autoritatile londoneze au declarat în mod bizar ca acesta s-a sinucis!

Corpul lui a fost gasit în interiorul pietei Square Mile din Londra, sub un pod, aproape de fosta manastire Black Friars – toate acestea constituind simboluri masonice, ceea ce a dus la concluzia ca Roberto Calvi a fost supus unei executii rituale masonice. În 1998, corpul lui a fost exhumat la insistentele familei. Testele de laborator au demonstrat ca el nu s-a sinucis, ci a fost asasinat.

Asasinarea lui Aldo Moro

Asasinarea primului ministru italian Aldo Moro (1978) iese din tipar prin faptul ca a fost rapit si tinut ostatec timp de 55 de zile înainte de a fi omorât. Aldo Moro, liderul italian al Partidului Crestin Democrat a fost la putere timp de mai mult de sase ani. Moro a fost apreciat ca intelectual si ca un iscusit mediator care ar fi fost dispus sa faca un compromis cu puternicul Partid Comunist Italian.

În mod „ironic”, el a fost rapit si ucis de catre teroristii gruparii Brigazile Rosii, o grupare radicala ce s-a format la Milano si Torino, numarând nu mai mult de 50 de oameni, majoritatea fiind muncitori si studenti.

Viata lui Moro ar fi fost salvata daca un numar de teroristi ar fi fost eliberati, conform cerintelor teroristilor. Acesta a fost începutul celor 55 de zile teroare. Moro a scris mai multe scrisori  Papei, în care spunea ca principalul obiectiv al statului ar trebui sa fie salvarea vietilor omenesti, cerând guvernului sa îndeplineasca cerintele teroristilor.

În ciuda rugamintilor familiei lui Moro, politicienii au refuzat sa trateze cu teroristii, iar Papa Paul al VI-lea s-a adresat direct teroristilor cerând eliberarea lui Moro fara nici o conditie.

Pe 9 mai, la 55 de zile de la rapire, Moro a fost omorât în apropierea Romei. Corpul lui a fost gasit în aceeasi zi în portbagajul unei  masini parcate, în ciuda raidurilor politiei, aproape de cartierul general al Partidului Democrat si al celui Comunist.

Moartea premierului ramâne învaluita de mister, multi întrebându-se de ce Brigazile Rosii l-ar fi omorât pe Moro, un om ce a facut atât de multe ca sa includa Partidul Comunist în coalitie. O explicatie mai plauzibila ar fi orchestrarea rapirii premierului de catre loja masonic? P2, cu ajutorul CIA-ului, având ca scop precis asasinarea lui.

Asasinarea primului ministru suedez Olof Palme

Cel mai recent asasinat al unei persoane publice suedeze, înaintea premierului Olof Palme, a avut loc în 1792, când a fost ucis regele Gustav al 3-lea.

Olof Palme a fost un politician controversat deoarece s-a implicat în multe subiecte „delicate” ale politicii internationale.

A criticat Statele Unite pentru implicarea în Razboiul din Vietnam si URSS-ul pentru invadarea Afganistanului. A luptat împotriva proliferarii armelor nucleare si a condamnat  politica apartheid din Africa de Sud.

Asasinarea primului ministru suedez în 1986 a ramas neelucidata, dar a generat mai multe teorii care dau vina pe toata lumea, începând cu militantii kurzi, pâna la ofiterii de politie suedezi de mâna stânga.

Datorita puternicelor critici pe care le-a facut Palme privind mai multe situatii internationale, devine dificil de localizat un singur dusman politic. Oricare ar fi ipotezele privind asasinarea premierului suedez Olof Palme, sunt greu de dovedit.

Un fost agent CIA a declarat pe un post TV ca organizatia (CIA) a platit P2-ul pentru aceasta crima.

Nicolae Ceausescu, P2 si conturile din strainatate

Celebra loja masonica italiana Propaganda Due a fost principalul motor al promovarii imaginii occidentale a lui Ceausescu, prin intermediul caruia dictatorul român a intrat în contact cu marii conducatori ai lumii, incluzând si mafia.

Loja P2, prin filierele sale, l-a acreditat ca mare personalitate politica si ca mediator în multe chestiuni internationale. Marele secret al dictatorului Ceausescu este de fapt apartenenta sa secreta la P2 si implicarea în comploturile de anvergura ale acesteia.

Potrivit istoricului francez Yves Stavrides, autorul lucrarii „Francmacons: “La Conquette de l’Est“ (Francmasonii: Cucerirea rasaritului), Nicolae Ceausescu a fost initiat înca din 1966, devenind apoi unul dintre pionii cei mai importanti ai operatiunilor lui P2 pe plan international.

Apartenenta lui Nicolae Ceausescu la P2 este sustinuta si de Pierre Carpit, care, în cartea sa „Il caso Gelli“, aparuta la o editura din Bologna, afirma ca dictatorul român a fost unul din liderii lojii P2.

Ceausescu urma sa fie implicat în mai multe proiecte, iar pentru acest lucru P2 a lucrat intens la conferirea unei imagini externe de lider important, capabil sa medieze negocierile dintre marile blocuri militare.

Prima referire la contul secret/personal al lui Nicolae Ceausescu s-a facut pe 25 decembrie 1989 în cadrul simulacrului de proces în care au fost judecati sotii Ceausescu.

Atunci, procurorul si judecatorul i-au întrebat pe inculpati de conturile lor în valoare de 400 de milioane de dolari aflate în Elvetia. Cei doi au negat în permanenta ca ar fi avut vreun cont.

O prima confirmare externa a existentei conturilor a venit în 1990 din partea lui Licio Gelli, care a declarat presei ca românii nu sunt pregatiti sa recupereze conturile lui Ceausescu.

Desi nu s-a aflat niciodata suma exacta din aceste conturi, ea se estimeaza a fi cuprinsa între cinci milioane si cinci miliarde de dolari.

Sucesorul lui Gelli pe pozitia de Mare Maestru al Lojii P2 a declarat referitor la dedesubturile „procesului Ceausescu”, imediat dupa executia de la Târgoviste: „Nu cred ca poporul român si-a rasturnat conducatorul. Cred ca a fost o lovitura de stat, deoarece românii nu erau suficient de pregatiti. Chiar judecatorii care l-au condamnat pe Ceausescu la moarte nu erau pregatiti. Ei n-au fost în stare sa-i puna în fata PROBELE NECESARE, pe care nu pot sa vi le dezvalui, este secret.”

Moartea sotilor Ceausescu a fost si ea o executie masonica tipica, atribuita faptului ca nu au respectat instructiunile masonice, mai ales prin achitarea integrala a datoriilor externe ale României

„Afacerile” în care a fost implicata loja masonica italiana P2

– Finantarea revenirii lui Peron la putere în Argentina, pe banii lui Ceausescu si ai serviciilor secrete române, revenire cu anumite teluri geopolitice.

– Afacerea MORO (Brigazile Rosii erau conduse de Giovanni Semzani, care anterior fazei de „terorism rosu”, fusese un criminalist care lucrase ani de zile în aceasta calitate pentru Ministerul Justitiei Italiene).

– „Pista bulgara” (atentatul contra Papei Ioan Paul al II-lea, din 13 mai 1981, care-l implica pe turcul Mehmet Ali Acca si doi ofiteri din serviciul secret bulgar).

Potrivit însa lui Alexandre de Morenche, fost sef al serviciilor secrete franceze, acesta fusese înstiintat de Ceausescu cu 6 luni înainte de pregatirea atentatului, care avertizase Vaticanul si serviciul secret italian, dar informatia fusese ignorata.

– Crahul Bancii Ambrosiano (1,3 miliarde dolari) din care 41 milioane de dolari varsati de fapt în contul lui Bettino Craxi si PSI, în vederea alegerilor.

– Traficul de arme sovietice sustrase de Oliver Morth în Polonia si expediate apoi prin Stettin în Nicaragua.

– Sustragerea de catre Pentagon a unor arme sofisticate sovietice, operatiune în care au fost implicati atât fratii Ceausescu, cât si generalul Jaruzelski, fapt pentru care ultimului i s-au redus datoriile externe si nu i s-a mai facut proces pentru instaurarea legii martiale în Polonia.

– Promovarea lui Gorbaciov la conducerea URSS. P2 i-a construit lui Gorbaciov  o luxoasa vila în Italia, asigurându-i, în detrimentul lui Ceausescu, din 1985, o presa fantastica de vest, exact asa cum procedase cu liderul român cu 20 de ani mai devreme.

– Cazul Nixon. Presedintele american a fost, la sfatul lui Gelli, unul dintre sustinatorii lui Ceausescu, introducând cu H. Kissinger linia politica a asa-zisei „diferentieri” în raporturile cu tarile comuniste.

De altfel, vizita lui Nixon la Bucuresti, din 1969, este „opera” lui Gelli, ajutat de Frank Gigliotti, important sef al CIA si membru în P2, artizanul celor câteva comploturi contra lui Kennedy, între 1960-1963, nume esential în dezlegarea afacerii Oswald si a conexiunii CIA – Gelli – KGB, de aceea evitat cu regularitate în anchete si rapoarte.

– Cazul dizidentului M. Botez, membru din 1966 al P2, initierea fiindu-i facuta la Hotelul Excelsior din Roma, alaturi de câtiva români (Botez a decedat subit dupa o cina la Restaurantul „La Premiera” din Bucuresti, la putin timp dupa aparitia în presa a stirii ca ar putea candida la presedentia României).

– P2 a fost implicata în delapidarea fondurilor Vaticanului, prin intermediul Arhiepiscopului Marcinkus.

Acesta nu a putut parasi Vaticanul, datorita arestului automat care ar fi survenit în urma iesirii de sub protectia Statului.

Legaturile lui cu cei doi primi ministri italieni Giulio Andreotti si Bettino Craxi, amândoi având legaturi cu mafia, au fost dovedite. Acestia doi au fost condamnati pentru coruptie.

yogaesoteric.net