La 350 de ani-lumina de noi a fost descoperita o planeta de dimensiuni asemanatoare cu planeta Jupiter pe care se pare ca ploua cu… fier. Este prima data când a fost posibila o astfel de masuratoare cu ajutorul unor noi instrumente extrem de precise pozitionate la telescopul Vlt în Chile
În ultimii ani au fost descoperite sute, chiar mii, de planete în afara sistemului solar; multe dintre acestea ar putea fi vietuite – precum cele asemanatoare planetei noastre si pe care s-ar putea afla apa în stare lichida în prezenta unei atmosfere.
Alte planete, în special cele uriase, asemanatoare cu planeta Jupiter, planete gazoase, sunt extrem de diferite de Pamânt, iar conditiile de la suprafata acestor exoplanete ar putea sa fie, la rândul lor, extrem de diferite de tot ceea ce cunoastem.
O astfel de planeta este Wasp-76b, situata la circa 390 de ani-lumina. O planeta tânara si calda – cu adevarat calda, cu temperatura de circa 2.400o C pe fata luminata de stea.
Aceasta planeta a fost studiata cu ajutorul telescopului Vlt (Very Large Telescope) al ESO (European Southern Observatory) situat în Chile, în special cu aparatul ESPRESSO – Echelle SPectrograph for Rocky Exoplanets and Stable, un spectrograf foarte sensibil, care a reusit sa masoare atmosfera de pe Wasp-76b.
Ce stim deci despre aceasta bizara planeta?
Are o perioada de rotatie în jurul stelei de circa 2 zile, ceea ce înseamna ca se gaseste foarte aproape de aceasta. Ba mai mult, are o perioada de rotatie în jurul propriei axe tot de 2 zile – ceea ce înseamna ce are mereu aceeasi fata orientata spre stea. La fel ca Luna, care are aceeasi fata orientata spre Pamânt – cealalta, fata ascunsa este invizibila de pe Terra.
Situându-se atât de aproape de stea, pe suprafata planetei Wasp-76b pe fata orientata spre stea temperatura ajunge la incredibila valoare de 2.400o C – la aceasta temperatura orice legatura moleculara este desfacuta si chiar si metalele se evapora.
Fier sub forma de vapori!
Pe suprafata opusa însa, temperatura este mai mica – adica de „doar” 1.500o C.
Exista deci o diferenta extrema de temperatura între cele doua suprafete ale planetei. Din cauza rotatiei rapide se genereaza vânturi intense în atmosfera acesteia – care fac fierul gazos sa circule de pe suprafata extrem de calda spre cea mai putin calda.
Ei bine, în aceste conditii spectrograful ESPRESSO a analizat compozitia atmosferei în cele doua regiuni opuse situate la granita între lumina si întuneric: într-una dintre acestea cantitatea de fier era ridicata, în cealalta redusa. Ce se întâmpla deci cu fierul din atmosfera, care este vaporizat pe suprafata calda a acesteia?
Cercetatorii au ajuns la concluzia ca de îndata ce trece, purtat de vânt, spre suprafata întunecata, fierul condenseaza si… cade sub forma de ploaie.
Se pare deci ca pe suprafata întunecata ploua cu fier! Mai ciudat este însa faptul ca la ora actuala cercetatorii nu îsi pot imagina aceasta ploaie si mai ales nu pot raspunde la întrebarea unde anume ploua?
Tinând cont de faptul ca planeta ar fi gazoasa (precum Jupiter), deci nu are o suprafata solida pe care sa ploua, ce se petrece deci cu acest fier? Unde ajunge?
Pe lânga aceasta descoperire extrem de interesanta, care ne ajuta sa întelegem ca în galaxia noastra ar putea exista miliarde de planete mai mult sau mai putin asemanatoare Pamântului, ESPRESSO are inclusiv obiectivul de a masura spectre pentru a calcula eventuale modificari ale constantelor fundamentale ale universului – precum viteza luminii – de-a lungul evolutiei acestuia, întrucât exista anumite teorii care spun ca aceste constante nu ar fi de fapt… constante si ar fi avut valori diferite începând imediat dupa Big Bang pâna în prezent.
La ora actuala însa astfel de variatii ale constantelor fundamentale, daca exista, nu au fost înca masurate.
