Inteligenta Artificiala, realitate sau SF?

Închipuiti-va ca a fost creat un calculator ex­trem de perfomant.

Cel mai bun care a existat vreodata si în care a fost condensata, sa spu­nem, mai toata cunoasterea de pâna acum a omenirii. În plus, el a fost astfel proiectat încât sa poata gândi singur, sa poata învata din propriile greseli si sa poata evolua pe cont propriu.

Aceasta masinarie extraor­dinara a fost desigur menita sa ne slujeasca. Datele introduse în ea, dublate de fe­no­menala ei capacitate de calcul si de gândirea auto­no­ma i-ar permite sa gaseasca so­lutii la cele mai arzatoare probleme. Cum sa vin­decam cancerul? Cum sa obtinem o sursa ine­pui­­za­bila de energie (fara sa afectam mediul încon­jurator, se-ntelege)? Cum sa ne prelungim viata? Cum sa gasim un sis­tem social perfect în care sa ne bucu­ram cu totii de bunastare si libertate? Si tot asa…

Iar acum sa revenim cu picioarele pe pamânt. Inteligenta Artificiala exista sub aceasta forma de multa vreme, însa doar în literatura stiintifico-fan­tastica. Acolo, Inteligenta Artificiala, denumita, pe scurt IA, ajuta într-o prima faza omenirea sa pro­greseze remarcabil, pâna când se întoarce împotriva ei. De ce? Pai, pentru ca, având o gândire supe­rioara si complet autonoma, o baza de date atât de vasta încât nu ar putea fi cuprinsa de mintea ni­ciunui muritor, ajunge la un moment dat (destul de curând, pentru ca se dezvolta cu repeziciune) la concluzia ca nu are sens sa le slujeasca unor fiinte care sunt mult sub nivelul ei.

Oamenii sunt înla­turati cât ai zice IA. În unele romane, mai sunt pas­trati câtiva, macar asa, de samânta, cât sa mai repare o piulita sau cine stie ce avarie.

Sigur ca aceste romane, fiind scrise de oameni, se termina cu bine. Ome­nirea face ce face si se ridica din nou, din pro­pria cenusa si cu lectia bine învatata: IA reprezinta un pericol. Inteligenta Arti­ficiala este ceva de evitat. Cu tot dinadinsul.

Dar ce e de fapt Inteligenta Artificiala?

Au trecut ani buni de la aparitia primelor ro­ma­ne celebre, care urmeaza acest tip de scenariu („Dune”, bunaoara, ca sa ne rezumam la unul din­tre cele mai cunoscute exemple).

Între timp, stiinta a progresat enorm. In zilele noastre, rela­tarile din presa despre progresele facute în do­meniul Inteligentei Artificiale sunt la ordinea zilei. Dar ce Dumnezeu este, la o adica, aceasta IA?

O definitie succinta si (mai ales) pe întelesul tuturor nu este prea lesne de gasit. Si este firesc sa fie asa. O putem descrie simplist, ca fiind o ramura a informaticii, cu ajutorul careia se încearca cons­truirea de masini inteligente, care sa aiba capaci­ta­tea de a învata si de a gândi într-un mod cât mai ase­manator oamenilor. În 1956, Inteligenta Artificiala si-a obtinut certificatul de botez – fiind fondata ca discipina academica. Desi IA a parcurs din 1956 si pâna în prezent un drum plin de hârtoape, rezul­tatele stradaniilor în vederea dezvoltarii sale se vad acum la tot pasul.

Minunile IA, printre noi

Multi dintre noi au obiceiul sa caute informatii pe internet. De pilda, informatii despre un rege de altadata. Nici nu apucam bine sa-i scriem numele pe tastatura, ca imediat ni se afiseaza o puzderie de date privind regele respectiv (date biografice, filme sau carti legate de acest personaj istoric, imagini cu castelele construite de el etc). Toate acestea sunt posibile gratie Inteligentei Artificiale. Asta, ca sa nu mai spunem ca, potrivit estimarilor, circa 75% dintre dispozitivele electronice pe care le folo­sim dispun de o forma sau alta de inteligenta ar­ti­ficiala.

Sistemele cu inteligenta artificiala sunt folosite la scara larga si de catre institutele financiare, pentru utilizari variind de la detectarea fraudei, la îmbu­natatirea serviciilor pentru cli­enti. IA moni­torizeaza, de pilda, mo­de­lele comportamentale ale utilizatorilor, astfel încât sesizeaza de în­data orice schim­bari neobisnuite sau anomalii.

Numerosi experti cred ca, pâna la sfârsitul anului 2025, Inte­ligenta Artificiala va deveni principalul mijloc de comu­nicare între banci si clienti.

Inteligenta Artificiala a început sa fie folosita în sistemul bancar înca din 1987, când Security Paci­fic Bank din SUA a demarat o ampla opera­tiune me­nita sa contracareze folosirea neautorizata a car­du­rilor de debit.

Ati cumparat vreodata ceva de pe internet? Comertul online se desfasoara cu ajutorul Inteligentei Artificiale, care este uneori folosita inclusiv în stabilirea preturilor unor produse.

Industria auto este si ea puternic influentata de pro­gresele facute în domeniul Inteligentei Arti­ficiale. În 2016, existau, de pilda, peste 30 de com­panii care utilizau IA la crea­rea masinilor fara sofer.

IA a patruns însa si în complet alte domenii, cum ar fi cele ale publicitatii, al audi­tu­lui, contabilitatii fi­nanciare, in­dustriei sanatatii (unde joa­ca uneori rolul de asistent al medicilor, contribuind la diag­nosticare, la prescrierea me­dica­tiei si, uneori, chiar la realizarea unor operatii chirurgicale) si al indus­triei militare (la nivel global, cheltuielile militare anuale pe robotica au crescut de la 5,1 miliarde de dolari, în 2010, la 7,5 miliarde de dolari, în 2015). As­ta, ca sa nu mai vorbim despre, sa spunem, apli­ca­tiile IA în arta, în explorarea spatiului cosmic si în jocurile video.

Inteligenta Artificiala si robotii

Poate ca unul din­tre cei mai cu­nos­cuti roboti dotati cu In­te­ligenta Ar­ti­fi­­ciala este ro­bo­tul uma­noid Sophia, care a fost adus în 2018, cu mare tam-tam, si în Ro­mânia.

Înfatisarea robo­tului a fas­cinat în­treaga lu­me, în­tr-o ase­me­nea masura, încât o tara s-a grabit sa-i dea ce­tate­nie, o ban­ca sa-i ofere un card si un actor american de prima mâna, Will Smith, a fost cât pe ce sa-i daruiasca un sarut. Cre­ata de compania Han­son Robotics din Hong Kong, Sophia a impre­sio­nat prin faptul ca este ca­pabila sa imite gesturile si expresiile faciale umane, sa raspunda la anumite întrebari si sa poarte con­versatii simple, pe subiecte predefinite, asa cum a facut în 2017, cu secretarul general ad­junct al Natiunilor Unite, Amina J. Mo­hammed. Sau cu An­dreea Esca, la Stirile Pro TV.

Roboti egal somaj

Oricât ar fi de interesant, robotul Sophia, gratie ase­manarii sale cu un om, nu are vreo utilitate prac­tica. Spre deosebire de mii de alti roboti care dis­pun, si ei, într-o masura sau alta, de inteligenta ar­tificiala, sau macar sunt ghidati cu ajutorul ei, si care încep, usor-usor, sa ne ia locul. Locul de mun­ca, mai precis. Potrivit ultimului studiu realizat de Oxford Economics, pâna în 2030, în Statele Unite, peste 1,5 milioane de slujbe vor fi preluate de ro­boti, în Uni­unea Europeana, aproape 2 mili­oane, si în China, care detine deja o cincime din robotii lumii, aproape 14 milioane.

Care sunt însa locurile de munca cele mai ex­puse preluarii lor de catre roboti? Cele din fabrici se afla, dupa cum era de asteptat, în fruntea clasa­men­tului. Lucrurile evolueaza de altfel socant de rapid în aceas­ta directie. Mai ales în China. Compania Changying Precision Technology din Dongguan, care produce componente pentru smartphone-uri, se mândrea pâna în urma cu câtiva ani cu 650 de angajati.

Numarul lor s-a redus ulterior drastic, ajungând la doar 60, sar­cinile celor dati afara fiind preluate de roboti. Re­zultatele au fost spectaculoase. Fabrica a înregistrat o crestere a productiei de peste 160%, în vreme ce rata defectelor a scazut de la 25% la numai 5%. Acest gen de rezultate au facut ca statul chinez sa introduca în industrie 87 de mii de roboti. Conform estimarilor, pâna în 2021, numarul robo­tilor industriali va creste cu 20% pe an. O parte vor fi produsi chiar în China, premierul însusi cerând în mod expres companiilor nationale sa scoata mai multi roboti pe piata.

Nu doar lucratorii din fabrici au însa a se teme de „invazia” robotilor pe piata muncii. Conform unui raport realizat de Carl Benedikt Frey si Michael Osborne, de la Universitatea Oxford, în pericol sunt si locurile de munca ale zidarilor, analistilor bugetari, examinatorilor fiscali, tehnicienilor dentari, recep­tionerilor, macelarilor si chiar si vânzatorilor (În luna mai, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a fost într-un supermarket, unde a fost curioasa sa afle cum functioneaza noile apa­rate de platit si daca nu pot fi pacalite de cum­paratori). Potrivit BBC, în situatia neplacuta a somajului ar putea, de asemenea, ajun­ge soferii de taxi, barmanii si jurnalistii, ba chiar si o parte dintre medici.

Un „supercreier global”

O echipa de cercetatori, condusa de UC Berkeley si Institute for Molecular Manu­fac­turing din SUA, sustine ca progresele din computatie, nanomedicina, nanotehnologie si inteligenta artificiala vor conduce, înca din secolul 21, la posibilitatea ca mintea noastra sa fie conectata în timp real la o retea artifi­cia­la.

Po­trivit condu­ca­torului stu­diu­lui, Nu­no Martins, acest sis­tem, me­diat de nanoroboti neurali, „le-ar oferi indivizilor acces instantaneu la toata cu­noasterea umana cumu­lativa disponibila în retea si, în ace­lasi timp, ar îmbunatati sem­nificativ ca­pa­citatile de învatare ale oa­me­nilor si inteligenta aces­tora”.

Astfel, ar putea fi creat în cele din urma un „su­per­cre­ier glo­bal” care ar conecta retelele creie­relor umane si ale inteligentei artificiale, per­mitând aparitia unor gân­duri colective.

Inteligenta artificiala si psihologia

Una dintre aplicatiile Inteligentei Artificiale are de-a face si cu psihologia. În Japonia, de pilda, Siste­mul VaakEye este utilizat de unele magazine pentru monitorizarea limbajului corporal al cum­pa­ratorilor, în cautarea unor indicii ca acestia sunt pusi pe furat. Conform Vaak, pe parcursul unei perioade de test, pierderile provocate de furturile din magazine s-au redus cu nu mai putin de 77%.

Sistemele de acest tip pot produce însa si încurcaturi, cum s-a întâmplat, de pilda, în 2018, când Ousmane Bah, un student din New York, a fost arestat pe nedrept, dupa ce algoritmii IA ai maga­zinelor Apple au corelat imaginile video ale unui hot cu numele sau. Tânarul a ripostat prompt, solicitând com­paniei daune morale în valoare de un miliard de dolari.

IA poate face însa mai mult în sfera psihologiei decât sa conduca la evitarea ori pedepsirea unor furturi. Potrivit revistei Science Daily, cercetatorii au dezvoltat un tip de inteligenta artificiala care poate determina legatura dintre miscarile ochilor si personalitate.

„Aceste informatii pot îmbunatati interac­tiu­nile dintre oameni si masinarii. Oamenii cauta me­reu servicii îmbu­natatite, personalizate. Însa robotii din prezent sunt computere, nu sunt constienti social, asa­dar nu se pot adapta trasaturilor non­verbale. Cercetarea ne ofera oportunitatea sa îmbunatatim computerele si robotii, pentru ca ei sa de­vina mai naturali si sa interpreteze mai bine sem­nalele sociale umane”, a explicat cerceta­torul Tobias Loetscher, de la Universitatea din Australia de Sud.

Între nemurire si apocalipsa

Dupa cum s-a vazut, Inteligenta Arti­ficiala este deja omniprezenta si se dove­des­te utila în unele ra­muri. Ce ne rezerva însa viito­rul? Parerile spe­cia­listilor sunt cum nu se poate mai împartite.

Ray Kurzweil, unul din­tre cei mai importanti ex­perti în do­meniul Inteligentei Arti­fi­ciale, se numara printre cei op­timisti.

El a apreciat ca, în cu­rând, computerele per­so­na­le vor ajunge la o pu­tere de calcul egala creierului uman. Dupa 2020 va începe utilizarea nano­masinilor medicale, dar si a nanotehnologiilor care vor duce la o re­ducere semni­fi­cativa a pre­tului de productie al tuturor produselor.

În anii 2030, na­no­ma­sinile vor fi in­troduse direct în creier, iar în deceniul al pa­tru­­lea, or­ga­nis­mul uman va pu­tea lua orice for­ma, fiind format dintr-un numar mare de nano­roboti, în vreme ce organele in­terne vor fi înlocuite cu dis­po­zitive ciber­netice mult mai per­for­mante. Marele punct de co­titura pro­nosticat de Kurz­weil ar urma sa se produca însa în 2045, când întregul pamânt va în­ce­pe sa apa­ra ca un computer gi­gant, mo­ment ce va marca debutul asa-numitei singularitati tehno­logice.

Tragând linie, Ray Kurzweil con­­si­dera ca ome­nirea nu are de ce sa se teama de Inteligenta Artifi­cia­la, ci mai degraba de amenintari pre­cum tero­rismul biologic sau raz­boiul nuclear.

El su­bliniaza ca IA a facut deja lucruri grozave pentru ome­nire, ajutân­du-ne între altele sa gasim trata­mentele anu­mitor boli si sa dezvoltam resurse de energie regenerabila.

În plus, pâna prin 2029, când – afirma el – Inte­li­gen­ta Arti­cifiala va atinge nivelul celei umane, avem timp sa stabilim pentru ea si o serie de standarde etice.

În paranteza fie spus, celebrul scriitor de lite­ra­tura science-fiction, Isaac Asimov stabiliea înca de prin anii 1950, câteva astfel de standarde etice, sub for­ma a trei legi ale robotilor si masinilor „inteli­gen­te”.

Prima lege prevedea ca un robot nu are voie sa pri­ci­nuiasca vreun rau unei fiinte umane, sau, prin ne­in­terventie, sa permita ca unei fiinte omenesti sa i se faca un rau.

A doua lege afirma ca un robot tre­bu­ie sa se supuna ordinelor date de catre o fiinta uma­na, atât timp cât ele nu intra în contradictie cu prima lege.

Legea a treia stipula ca un robot tre­buie sa-si protejeze propria existenta, atât timp cât acest lucru nu intra în contradictie cu celelalte doua legi. Actiunea din romanele sale a impus si aparitia unei legi suplimentare, intitulata legea zero (deve­nita lege suprema), conform careia un robot nu are voie sa pricinuiasca vreun rau umanitatii sau sa per­mita prin neinterventie ca umanitatea sa fie pusa în pericol.

Rolo Carpenter, creatorul sistemului de programe numit Cleverbot, care s-a dovedit atât de inteligent încât multi l-au luat drept uman, când au comunicat cu el, a adoptat o pozitie mai degraba neutra. El a afirmat ca, în opinia sa, vom continua sa tinem haturile tehnologiei suficient de mult timp, reusind sa rezolvam multe dintre problemele lumii în acest interval.

Carpenter crede ca va mai dura decenii întregi pâna vom fi capabili sa dezvoltam algoritmii necesari pentru crearea Inteligentei Artificiale depline.

„Nu putem sti exact ce se va în­tâmpla daca o masinarie va depasi propria noastra inteligenta, deci nu putem sti daca vom fi ajutati enorm de ea ori ignorati de ea si dati la o parte sau, eventual, distrusi de ea”, a aratat specialistul.

Elon Musk, antreprenor implicat în inovarea tehnologica de ultima generatie, atât în proiecte pentru explorari si colonizare spatiala prin com­pania SpaceX, cât si în domeniile automobilelor electrice fara sofer si a energiilor regenerabile nepoluante, se numara printre cei care se tem teribil de efectele pe termen lung ale IA.

„Daca ar trebui sa ghicesc care este cea mai mare ame­nin­tare cu care ne confruntam, as spu­ne, probabil, ca este Inte­li­genta Artificiala. Deci, tre­buie sa fim foarte atenti”, a declarat el la un sim­po­zion organizat la presti­gio­sul Institut Teh­no­logic Massachusetts.

Mi­liardarul ame­rican nu s-a oprit însa aici.

În 2015, el a semnat, alaturi de marele fizician Stephen Hawking, o scri­soa­re des­chi­sa, în ca­re aten­tiona ca IA ar putea permite dezvol­tarea unor arme auto­nome, care ar putea re­vo­lutiona razboiul – si asta nu în­tr-un sens po­zitiv – el ce­rând ONU interzicerea unor asemenea arme. Mai mult. În cadrul unui documentar, Elon Musk a vorbit si des­pre riscul ca dezvoltarea sis­­te­melor IA sa duca la apa­ritia unui „dictator ne­mu­­ritor”, care (spre deosebire de un Hitler sau Stalin) ar avea per­manent acces la orice informatie existenta în bazele de date, des­pre orice om, va fi capa­bil de mi­lioane de calcule, într-o frac­tiu­ne de secunda, si va con­tro­la economia glo­bala si sistemele militare cu o eficienta absolut terifian­ta.

Stephen Hawking, care putea sa comunice toc­mai prin intermediul unei tehnologii care utiliza o forma de IA, a avertizat ca dezvoltarea unei Inteli­gente Artificiale depline ar putea conduce la sfâr­situl rasei umane. Fizicianul a explicat la BBC ca In­­teligenta Artificiala ar putea sa înceapa sa evo­lueze pe cont propriu, reproiectându-se pe sine în­tr-un ritm tot mai rapid. Oamenii, care sunt limitati de lenta lor evolutie biologica, n-ar avea sanse într-o asfel de competitie si ar ajunge sa fie complet de­pasiti.

Care este, asadar, concluzia?

Multi dintre spe­cia­listi considera ca, în urmatoarele decenii, un su­percalculator va reusi, într-adevar, sa se ridice la ni­velul creierului uman si sa evolueze la stadiul de Su­perinteligenta Artificiala.

În viziunea lor, aceasta va avea capacitatea sa transforme omenirea într-o sim­pla amintire sau, dimpotriva, sa le ofere reprezentantilor speciei noastre nemurirea sau, în orice caz, o glorie nemaiîntâlnita.

Hotarâtor va fi probabil mo­dul în care vom actiona pâna atunci, astfel încât sa putem culege toate roadele unei asemenea dezvoltari, fara a risca sa fim, la un moment dat, înla­turati cu dispret suveran de propria noastra creatie.