Civilizatiile antice ne-au lasat drept mostenire o multime de taine si mistere. Unele din ele au fost descifrate, altele nu. Sa vedem:
Animalele egiptene
La vechii egipteni, iconografia animalelor a fost un motiv comun. Sortimentul de ”fiare” locale au fost pastrate printr-o varietate de iscriptii, sculpturi, pictura pe piatra, piese de ceremonie si picturi murale de pe peretii mormintelor.
Combinate, aceste surse ofera o înregistrare detaliata a faunei egiptene si un memento despre faptul ca din cele 37 de specii de mamifere mari care populau odata Pamântul, doar opt mai sunt si astazi. Din pacate, un numar bun din creaturile antice s-au pierdut în timpul perioadelor de seceta, concurenta umana si pierderea habitatului fiind, de asemenea, responsabile de acest lucru.
Prabusirea orasului Cahokia
În urma cu aproximativ 1.000 ani, Cahokia a fost cel mai mare oras din America de Nord, compus din 120 de movile dispersate pe 15 kilometri patrati din lunca adiacenta fluviului Mississippi.
La un moment dat, orasul avea o populatie mai mare de 20.000 de persoane, mai mare decât Londra si alte centre europene importante de atunci.
Orasul a înflorit pâna acum aproximativ 600-700 de ani, când populatia, deja în declin din cauza luptelor politice inerente ale civilizatiilor, a fost aparent distrusa de unele evenimente naturale misteriose are au provocat dezastru. Acum s-a descoperit ca o serie de inundatii au fost responsabile de distrugrea orasului.
Misterul artei murale din pesteri
Arheologii care lucrau înTurcia, în apropierea orasului Konya, au fost uimiti de o pictura murala dintr-o pestera ce reprezenta ceea ce pare a fi o vasta colectie de gravuri si schite consacrate, ascunse sub un covor din piele de leopard.
Unii cercetatori considerau ca era reprezentata cea mai veche harta a lumii, care reprezenta comunitatea veche Çatalhöyük în timpul apogeului sau ce a avut loc urma cu aproximativ 9.000 ani.
In cele din urma, cercetatorii cred acum ca au spart enigma: fresca a înregistrat o eruptie vulcanica antica. Celulele reprezinta asezarea privita de sus, obiectul ciudat este Mount Hassan, din apropiere, iar liniile anterior neinteligibile ramificate sunt fluxuri de magma si stâlpi de fum.
În plus, piese de piatra ponce (roci vulcanice aruncate) gasite în zona sugereaza ca o eruptie vulcanica a avut loc în urma cu aproximativ 8.900 ani, atunci când a fost Çatalhöyük înfloritor.
Fagurele de cranii
În 1480, orasul italian Otranto a fost invadat de fortele otomane, care au jefuit orasul si au ucis cu nemiluire cei mai multi dintre barbatii adulti. Celor 800 de barbati ramasi le-a fost sugerat sa renunte la credinta lor crestina. Au refuzat si au marsaluit în afara, unde au fost decapitati.
Un numar mare de femei si de adolescenti au fost, de asemenea, sacrificati, iar restul au fost luati în sclavie. În 1771, acestia au fost beatificatti ca „martirii de Otranto” si sunt acum onorati ca sfintii patroni ai acelui oras asediat. Recent, în 2013, craniile au fost canonizate.
Monede misterioase
Antropologii au descoperit un anacronism al lumii antice, atunci când au dezgropat o multime de monede în Ziyaret Tepe, Turcia.
Cu forme asemanatoare cu cele ale varfului piramidelor, monedele de lut au servit ca indicatori a celor care intrau în orasul antic Tushan. Monedele dateaza din anul 3.000 î.Hr., dar au disparut din istorie. Cu toate acestea, stocul recent descoperit în Turcia dateaza din jurul anilor 1000 î.Hr., atunci când scrierea cuneiforma era în plin avant.
Se pare ca oamenii înca schimbau acele monede in numeroase tranzactii, desi ele fusesera scoase din circulatie.
El Nino
Ciclul El Nino este agentul cel mai influent pe termen scurt, de la an la an, al schimbarilor climatice. Pâna de curând, cercetatorii au crezut ca au trasat cu precizie erorile sale anterioare. Cu toate acestea, un numar modest de scoici arata ca ciclurile anterioare au fost similare cu cele pe care le avem astazi si propune un nou grad de imprevizibilitate pentru viitorul apropiat.
El Nino se produce atunci când vânturile care bat în mod normal peste apele calde din Pacificul de est, in zona Ecuatorului, îsi schimba directia, inlesnind cresterea temperaturii medii a apei marine. Schimbarile acestea semi-neregulate duc la inversarea si, uneori, la scaderea temperaturii marine sub valorile medii, iar acest proces e cunoscut sub numele de La Nina-finalizarea unei rotatii.
Cercetatorii acestui fenomen pot prezice, oarecum, aceste oscilatii capricioase ale vânturilor.
Modelele noastre climatice presupun ca El Nino a fost mult mai slab în trecut, acum 10.000 de ani si a influentat topirea calotei glaciare, ce acoperea in acel moment cea mai mare parte a uscatului.
La Stonehenge este dezvaluit un monument precedent
Cât de mult a fost studiat, totusi misteriosul Stonehenge continua sa divulge taine.
Oamenii de stiinta au identificat ca placile din piatra albastra îsi au originea dintr-un santier vechi în Preseli Hills, Pembrokeshire, Wales.
Stonehenge este format din doua tipuri de piatra. Marile bucati de sine statatoare, sunt din gresie locala numita sarsen. Celelalte bucati, din piatra albastra (Bluestone), mentionata mai sus, sunt influentate de procese vulcanice si sunt de doua tipuri: riolit si dolerit.
Datarile sugereaza ca acestea s-au stabilit, aproximativ, cu 400 de ani înainte de megalitii beefier. Cercetatorii cred acum ca un Stonehenge Lite a fost ridicat undeva aproape de site-ul carierei în Tara Galilor.
Codul Jotunvillur
Cripto-antropologii au descoperit un cod al Vikingilor de la sfârsitul Evului Mediu, care a ramas nerezolvat multi ani.
Acest lucru s-a întâmplat datorita unei miniaturi Rosetta Stone, o gravura simpla pe care doua persoane au înregistrat numele lor în diferite coduri. Unele simboluri codificate de baza au fost descifrate si mesajul era: „Saruta-ma.”
Descrifrarea runelor a fost extrem de complicata, iar codul jotunvillur, care, prin natura sa, avea mesaje complet ambigue, a fost si mai greu. Caracterele dorite (Runele) sunt schimbate pentru ultimul sunet. De exemplu, Maor (sau „m”) devine „R”.
În ansamblu, codul jotunvillur nu dezvaluie nimic deosebit de important.
Cetatea Acra
Arheologii israelieni au anuntat ca au reusit sa dezlege cel mai mare mister al arheologiei Ierusalimului, scotand la suprafata o cetate antica greaca. Este vorba despre cetatea Acra, ingropata sub o parcare din Ierusalim.
Arheologii au cautat mai bine de un secol locatia exacta a cetatii Acra, construita de imparatul seleucid Antiohus al IV-lea (215-104 i.Hr.) pentru a controla Ierusalimul si templul antic evreiesc de aici.
Templul a fost distrus de romani in 70 d.Hr., apoi aici au fost ridicate, cateva secole mai tarziu, doua moschei. Locul acesta este denumit de musulmani Nobilul Sanctuar, iar de evrei, Muntele Templului. Locul este sacru atat pentru evrei cat si pentru musulmani si este disputat cu inversunare de ambele parti.
Antica cetate Acra, scoasa acum la suprafata, este mentionata in scrierea iudaica „Cartea Macabeilor” si in cea a istoricului roman Flavius Josephus, din secolul I d.Hr., insa locatia sa exacta a ramas necunoscuta pana azi.
Betonul roman
Misterul modului în care romanii au inventat celebrul beton poate fi în cele din urma rezolvat de catre Campi Flegrei, un vulcan inactiv intermitent în orasul antic Pouzzoli, care a fost descris de catre aventurieri greci în 600 î.Hr.
Fostul rezident Tiziana Vanorio, acum un geofizician experimental la Stanford, e posibil sa fi rezolvat din greseala misterul. Vulcanul vechi ce dormita sub cetatea condamnata, era un depozit de apa calda, de minerale bogate în calciu si care producea var hidratat. Pentru a crea beton natural ei combinau varul cu cenusa.
Modele computerizate ale tobermoritului, un element cheie folosit de romani pentru crearea betonului, ofera indicii despre cum ar putea fi creat, în zilele noastre, un tip de beton care sa nu cedeze sub stres.
Cercetatorii au efectuat o analiza la nivel atomic a tobermoritului, un analog cristalin natural al hidratului de silicat de calciu (CSH), care formeaza cimentul, ce la rândul sau tine betonul laolalta.
Tobermoritul se formeaza în straturi, iar particulele ce stau la baza acestuia au uneori dislocatii elicoidale; tocmai aceste defecte reduc stresul, ajutând straturile sa alunece unul pe lânga celalalt. Alternativ, straturile pot aluneca foarte putin, înainte ca defectele striate sa le opreasca.
Modele computerizate ale tobermoritului fara defecte arata ca acesta se deformeaza usor, deoarece moleculele de apa prinse între straturi produc alunecarea acestora. În cazul particulelor cu dislocatii elicoidale, straturile aluneca foarte putin, pâna ce se blocheaza din cauza acestor defecte.
”Informatiile pe care le-am dobândit în urma acestui studiu arata ca defectele nu sunt întotdeauna detrimentale pentru un material, mai ales când vine vorba de structuri cristaline asezate în straturi, cum este tobermoritul”, arata Rouzbeh Shahsavari, de la Rice University, citat de futurity.org.
Acesta mai adauga ca astfel de defecte, prin blocarea alunecarii straturilor, pot sa sporeasca duritatea si rezistenta la stres a materialului, cum ar fi betonul roman.
Astfel de proprietati sunt cruciale când vine vorba de crearea unui beton care sa fie dur si rezistent, în acelasi timp. Defectele cimentului, care uneori sunt considerate atribute negative, pot deveni astfel proprietati extrem de utile.
Shahsavari spune ca cercetarile efectuate ar putea oferi câteva posibilitati de design pentru crearea unui beton care sa fie mult mai rezistent decât materialul din prezent.
Sursa: Listverse
