Ce a fost va mai fi si ce s-a facut se va mai face….

Nietzsche scria, într-o zi sau într-o noapte, un demon apare în deplina ta solitudine si îti spune ca viata ta este un vis sau ai trait-o deja sau o vei mai trai. Fiecare durere, fiecare placere le-ai trait sau le vei mai trai în alte vieti. Vei urma în nenumarate vieti aceeasi succesiune de evenimente.

Eterna reîntoarcere este o teorie creata de Nietzsche în care este invocat conceptul de viziune ciclica a Universului. Ceea ce ni se întâmpla, ni s-a mai întâmplat si urmeaza sa ni se întâmple. Lucian Blaga, Mircea Eliade, Emil Cioran au fost sustinatori ai acestei teorii.

Teoria conform careia sufletele se pot reîncarna este veche de peste 3000 de ani. Acest concept îl întâlnim la egipteni, greci sau druizi. Teoretic, toti oamenii se reincarneaza în câteva existente pâna când se achita de toate datoriile acumulate fata de Univers. Atunci când îsi îndeplinesc destinul, ciclul se rupe si sufletele trec într-un stadiu superior al existentei.

  • Ce a fost va mai fi si ce s-a facut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
  • Daca este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iata ceva nou!”, de mult lucrul acela era si în veacurile dinaintea noastra.
  • Nimeni nu-si mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; si ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urma, nu va lasa nicio urma de aducere aminte la cei ce vor trai mai târziu. Eclesiastul 9-11

Singurii care nu se reincarneaza sunt copiii indigo. Ei sunt fiinte cu totul speciale, pure, iar aura are o culoare speciala. Ei poseda calitati extrasenzoriale pe care nu le pierd pe masura ce se maturizeaza. Ei sunt trimisi din sferele înalte ale Universului.

Deja vu, o viata anterioara

Multi dintre noi am avut senzatia ca am trait anumite senzatii sau întâmplari. Episoadele de deja vu sunt strâns legate de modul în care amintirile sunt stocate în creier. Lobul temporal al creierului este regiunea responsabila de detectarea unor lucruri de recunoastere sau familiaritate.

Studiile clinice arata ca pacientii bolnavi de epilepsie, înainte de criza, au senzatia de deja vu, un fenomen greu de explicat. Se spune ca peste 70% din populatia lumii a avut un deja vu. Cele mai multe astfel de incidente apar pâna la vârsta de 25 de ani, ceea ce ar avea legatura cu schimbarile hormonale si cerebrale din corp.

Deja vu este un scurtcircuit la nivelul creierului de câteva secunde, în care exista o conexiune între trecut si prezent. Deja vu are legaturi cu amintiri dintr-o alta viata, acest lucru indicând posibilitatea existentei unor dimensiuni paralele, în care existam în mod simultan, în trecut, prezent si viitor.

Socrate spunea ca este convins ca dupa moarte sufletul continua sa traiasca. Reîncarnarea este un proces natural pe care îl întâlnim în natura, în Univers. Noaptea, ziua, miscarile ciclice ale Soarelui, ale Lunii, ale Pamântului, germinatia.

Daca tot ceea ce ne înconjoara are o ciclicitate, de ce nu ar avea-o si omul?

Sunt persoane extrem de intuitive, inca de la vârste fragede. Aceasta capacitate nu avea cum sa se formeze în câtiva ani de viata. Intuitia s-a format în urma trairii unor experiente în vietile anterioare.

Aceeasi situatie pentru persoanele retrocognitive care au capacitatea de a vedea trecutul îndepartat, de a descrie evenimente si situatii. Cu cât suntem mai maturi, mai profunzi, cu atât am avut mai multe vieti anterioare si putem atinge un nivel spiritual elevat.

Afirmam despre unii copii ca sunt prea maturi pentru vârsta lor. Poate fi un semn al reîncarnarii. În mod inexplicabil, suntem atrasi de anumite culturi, perioade de timp apuse de mult, locuri pe care nu le-am vizitat niciodata.

Locul pe care îl numim acasa este unul strain, iar radacinilor noastre sunt undeva într-un alt colt al lumii. Poate ca toate aceste afinitati vin de undeva dintr-un trecut necunoscut, al carui amprenta o pastram în inconstientul nostru.

Specialistii explica fobiile, fricile fata de anumite animale sau locuri, ca pe niste experiente nefericite pe care le-am avut în vieti anterioare.

Ciclicitatea din aceasta viata

Termenul de bioritm a fost introdus în studiile de specialitate, în secolul al XIX-lea, de Wilhelm Fliess, medic si discipol al lui Freud. El a observat ca anumite evenimente se repeta în mod constant la un anumit numar de zile.

Teoria a fost preluata de George Thommen care a exstins cercetarile si a constatat ca la intervale regulate de timp, în viata unei persoane, se repeta anumite evenimente, comportamente. El a introdus conceptul numit teoria bioritmului, format din trei cicluri, fizic, care se repeta la 23 de zile, emotional, la 28 de zile si intelectual, la 33 de zile.

Corpul uman produce energii care se descarca la intervale regulate de timp. Durata ciclului emotional este mai mare cu cinci zile fata de durata celui fizic, iar ciclul intelectual are o durata mai mare cu cinci zile fata de cel emotional.

Cronobiologia este o ramura a biologiei care studiaza fenomenele ciclice si relatia cu fenomenele solare si lunare. Exista o ciclicitate si în spatiul cosmic. Eclipsele se repeta la intervale egale de timp. Babilonienii au fost primii care au observat acest lucru.

Mai târziu, s-a constatat ca exista o legatura între ciclicitatea eclipselor si comportamentul uman.

În Univers, exista o ciclicitate care ne infuenteaza. De la miscarea planetor la procesele biologice, toate au o influenta asupra fiecaruia dintre noi. Organismul uman este în concordanta cu ritmurile naturii.

Thomas Poppe este unul dintre specialistii care s-a ocupat de bioritmul cotidian al organelor interne. Fiecare organ are o activitate intensa timp de doua ore într-o zi. Inima, între orele 11 si 13, are cea mai intensa activitate. Ficatul actioneaza cel mai bine noaptea între orele 1 si 3, iar circulatia sangvina între înte 19 si 21.

Faptul ca ni se întâmpla evenimente la perioade constante de timp nu este un hazard. Traim într-o lume cu reguli pe care nu le cunoastem si care ne guverneaza existenta. Între nastere si moarte exista o legatura. Între evenimentele fericite si cele dureroase, de asemenea.

Fiecare dintre noi avem în 24 de ore, într-o luna, într-un an, perioade de maxim si minim. Perioadele nefaste, boli sau moarte, se produc într-o perioada ciclica minima, stabilita dupa o lege a naturii. Ne nastem într-o perioada de maxim a existentei noastre si murim în limita minima a unei curbe numite Gauss.