Tuatha De Danann, numite si Stralucitorii, au fost fiinte luminoase care au invadat Irlanda cu foarte mult timp în urma. Au fost asociate cu spiridusii sau cu zânele, dar aceste fiinte, se pare, ca au fost mai mult de atât.
Acest trib nu era omenesc, sau cel putin asa reiese din istoria irlandeza.
Aceste fiinte misterioase cunosteau secretele zeilor si au fost descrise ca fiind foarte frumoase, elegante si nu în ultimul rând înconjurate de o aura alba, care le conferea o puritate greu de imaginat. Când începi sa analizezi povestea lor, începi sa vezi o serie ametitoare de conexiuni cu mitologiile antice din alte parti ale lumii.
Veniti din înaltul cerului
O prima legenda irlandeza ne spune ca într-o zi, cu mult timp în urma, mai multe care de foc au acoperit cerul timp de trei zile. Nu s-a mai vazut lumina Soarelui, dar dintr-o data, ceva s-a petrecut si carele au început sa arda. În acel moment, fiintele venite din înaltul cerului, au coborât pe Pamânt.
Tuatha De Danann se poate traduce prin „oameni ai zeitei Danu”, o zeita mama primordiala care era venerata în Irlanda acelor zile. Acelasi nume, Danu sau Asura se gaseste în partenonul hindus, iar numele descrie „apele primare”.
Unii specialisti o compara pe zeita Danu cu fiica lui Zeus, zeita Diana, al carei nume a fost derivat din vechiul cuvânt care desemna lumina. Era cunoscuta de romani drept zeita vânatorii, a Lunii si a naturii. Potrivit altor istorici, aceasta zeita ar putea avea legatura chiar si cu sumerienii.
Poporul din tribul israelit Dan, care s-a împerecheat cu canaanitul Tuatha De Danann, cunoscut si sub numele de Lorzii Dragonilor din Anu , au sustinut ca sunt urmasii directi ai Anunnaki. Aceasta este, de asemenea, una dintre interpretarile Fiilor lui Dumnezeu care s-au împrecheat cu „fiicele oamenilor”, la care se face referire în capitolul 6 din Geneza, povestea Nephilimilor.
Cum aratau aceste fiinte extraterestre?
Atunci când au fost vazute pentru prima data pe Terra, Tuatha au fost descrise precum niste fiinte ciudate. Cu parul rosu si ochii verzi sau albastri, aveau niste abilitati iesite din comun, pe care nu le puteai vedea la un om normal.
Au avut patru mari comori (sau talismane) cu care si-au demonstrat abilitatile.
Prima a fost „Piatra lui Fal”, care avea sa stie când un adevarat rege al Irlandei statea pe ea. Ulterior a fost amplasata pe Dealul Tarii, sediul Înaltilor Regi ai Irlandei.
A doua a fost „Sabia magica a lui Nuadha”, care era capabila sa provoace numai lovituri mortale atunci când era folosita.
A treia a fost „Impuscatura Zeul Soarelui Lugh”, renumita pentru exactitatea sa atunci când era folosita.
Ultima amuleta a fost „Caldura din Daghda” din care putea sa iasa hrana la doar o apasare pe buton.
Lupta cu o alta specie extraterestra
La începutul articolului, am relatat ca navele oamenilor Tuatha De Danann au început brusc sa arda si sa se prabuseasca pe Pamânt. Motivul acestui eveniment este lupta cu o alta specie extraterestra. Aceasta lupta a fost dusa împotriva Fomhoire, un alt grup de invadatori irlandezi supranaturali, care erau „oameni submarini” sau „fiinte supranaturale sinistre”. Acesti invadatori erau descrisi ca fiind jumatate oameni si jumatate reptile.
În Leabhar Gabhála Éireann, numita si „Cartea invaziilor”, specia Fomhoire este identificata ca ca „urmasa al lui Cain sau al lui Ham, fiul lui Noe”. Aceasta legatura este una curajoasa si poate oferi noi perspective asupra istoriei planetei noastre.
În urma acestui razboi, un tânar erou, pe nume Lugh, s-a remarcat, care a devenit ulterior regele Irlandei. Când analizam zeitatea numita Lugh, vedem mai multe referinte biblice, precum si conexiuni cu alte mitologii din Europa.
Un zeu aparte
Numele celtic al lui Lughnasadh provine din miturile zeului Lugh.
O divinitate existenta în multe culturi si recunoscuta aproape universal de celti, Lugh era cunoscut în toata Europa. Este patron al artelor, maestru al mestesugurilor si cunoscut pentru numeroasele sale talente. El este echivalat în scrierile lui Iulius Cezar cu echivalentul popular roman Mercur (Hermes la greci).
Oamenii din antichitate aveau o viziune interesanta asupra lumii care le oferea capacitatea de a recunoaste atributele comune în diferite zeitati straine. Era o credinta politeista comuna asa cum se afirma în scrierile lui Iulius Cezar. Celtii venerau aceleasi zeitati ca si grecii si romanii, sub nume culturale diferite. Lugh a fost asociat si cu Lucifer.
Interesant este faptul ca figura lui Lucifer împartaseste numeroase lucruri comune cu Lugh. Într-o tema comuna a Prometeului, aceste zeitati întelepte aduc cunostinte despre toate artele omenirii. Ambele zeitati au asociatii ca purtatori ai luminii gnozei.
Plecarea zeilor
Desi Tuatha De Danann au dominat pentru o perioada lunga Irlanda, într-o zi, la fel de brusc cum au venit, au si plecat.
Un alt invadator a pus stapânire pe acele teritorii, este vorba despre Melesieni. Tuatha De Danann s-au retras într-o lume subterana, care putea fi accesata prin anumite portaluri inexplicabile.
Mitologia ne informeaza ca aceste portaluri se gaseau în jurul unor structuri megalitice, aflate pe dealurile din Irlanda.
Odata cu trecerea anilor, fiintele Tuatha De Danann au fost retrogradate de la zei la zâne si spiridusi. Povestea lor a devenit una legendara, în jurul careia s-au nascut numeroase basme si povesti moderne.
