Templele megalitice din Malta sunt considerate de arheologi drept unele din cele mai impresionante si misterioase constructii neolitice din lume, datând înca din mileniul IV î.Hr. Acestea sunt considerate printre primele cladiri construite în piatra (roci masive), de altfel, sase astfel de ansambluri apartinând Patrimoniului Mondial UNESCO.
Cinci dintre siturile arheologice celebre (Hagar Qim, Mnajdra, Skorba, Ta’ Hagrat si Tarxien) se regasesc în diferite zone ale insulei Malta, în timp ce complexul Ggantija se afla pe insula alaturata, Gozo.
Toate cele sase complexe se afla într-o stare de conservare rezonabila, o buna parte dintre structuri fiind însa mai vechi decât primele piramide construite de egipteni sau chiar decât ansamblul Stonehenge, ceea ce le confirma relevanta istorica exceptionala.
Siturile au fost excavate în cursul secolelor XIX si XX, ramânând din pacate mult timp expuse eroziunii naturale sau umane.
Adaposturile de protectie sunt în prezent cele mai eficiente mijloace disponibile pentru a încetini procesele de deteriorare, turistii intrând într-un fel de ”corturi” uriase pentru a putea admira edificiile.
Locuitorii preistorici ai Maltei si cultul acestora, o enigma pentru specialisti
Despre oamenii care au dat nastere acestei culturi preistorice, precum si despre modul în care acestia au reusit sa construiasca templele monumentale, nu se cunosc foarte multe lucruri, însa complexitatea structurilor descoperite indica faptul ca locuitorii proveniti cel mai probabil din Sicilia si Sudul Italiei pe la sfârsitul mileniului VI î. Hr, au acumulat o serie de cunostinte tehnologice deosebit de avansate.
De asemenea, religiozitatea acestor oameni se pare ca a fost una cu totul deosebita, acestia fiind dispusi sa aloce extrem de mult timp, efort, dar si resurse pretioase pentru construirea si întretinerea edificiilor.
Initial, primii locuitori ai Maltei au trait în pesteri, ridicând ulterior colibe de lemn si mici sate. Dupa aproximativ 1600 de ani de la venirea lor pe insula, acestia au început sa construiasca uriasele temple.
Din pacate, ruinele templelor din Malta sunt doar umbre ale structurilor initiale, ce prezentau inclusiv acoperisuri impetuoase, pavaje complexe, porti si cortine migalos decorate, precum si multe statui sau picturi care nu au putut face fata trecerii timpului.
Fiecare monument este diferit proiectat, iar tehnica de constructie difera de la un ansamblu la altul, aspect ce i-a fascinat pe arheologi, acestia constatând faptul ca nu exista cu adevarat un ”standard” arhitectonic urmarit de constructori.
Totusi, majoritatea templelor sunt prevazute cu o curte eliptica în fata unei fatade concave. Fatada si peretii interiori constau în genere din placi verticale de piatra, ortostatice, acoperite de blocuri orizontale.
Segmentele din zidaria orizontala care a supravietuit trecerii mileniilor, indica faptul ca monumentele aveau acoperisuri corelate, probabil acoperite de grinzi orizontale.
Aceasta metoda de constructie este considerata de catre specialisti, deosebit de ingenioasa pentru acea perioada.
Peretii exteriori sunt de obicei construiti din blocuri mai mari, asezate alternativ cu fata si marginile în afara, legând astfel peretele în siguranta de restul cladirii. Spatiul dintre peretele exterior si pere?ii camerelor interioare este umplut cu pietre si pamânt, oferind stabilitate întregii structuri.
De obicei, intrarea în cladire se regaseste în centrul fatadei, ducând printr-un pasaj monumental catre o curte pavata. Interiorul cladirilor este format din camere semi-circulare denumite abside, dispuse simetric de ambele parti ale axei principale.
Numarul absidelor variaza de la cladire la cladire; unele au trei abside care se deschid în afara curtii centrale, în timp ce altele au curti succesive cu patru, cinci sau chiar sase abside.
Constructorii de temple au folosit doar piatra din arealul maltez, neimportând materiale din exterior.
Cunostintele lor privind prelucrarea rocilor si proprietatile acestora, erau deosebit de vaste, acestia folosind calcar dur coralin pentru peretii exteriori si calcarul mai moale, cu globigerina (cu materie foraminifera/organisme unicelulare marine învelite cu cochilie calcaroasa), pentru interiorul cladirii, mai protejat, destinat decoratiunilor.
Elementele decorative gasite în interior sunt marturia unui nivel înalt de maiestrie. Acestea constau în principal din panouri decorate cu gauri forate si panouri cu basorelief care prezinta motive spiralate, copaci, plante si diverse animale.
Forma si dispunerea acestor cladiri, precum si artefactele gasite în interiorul lor, sugereaza clar faptul ca acestea constituiau epicentrul unor procesiuni ritualice complexe, caracteristice societatilor bine definite din punct de vedere cultural si temeinic organizate.
Apogeul si declinul civilizatiei misterioase
Arheologii presupun ca perioada de glorie al acestei civilizatii insulare s-a desfasurat între 3800 si 2400 î. Hr., însa din pricina lipsei de material compatibil cu tehnologia datarii pe baza de carbon, nu se pot cu exactitate determina anii construirii lor sau perioadele în care activitatea din jurul templelor si-a atins apogeul.
”Oamenii templului”, cum mai sunt numiti fostii locuitori ai arhipelagului maltez, si-au perfectionat treptat tehnica taierii rocilor masive, ajungând cei mai avansati la nivel mondial pentru o anumita perioada, fiind întrecuti doar de catre egipteni la mijlocul mileniului III î. Hr.
Din pacate, în jurul anului 2300 î. Hr., aceasta spectaculoasa si misterioasa civilizatie si-a cunoscut declinul, cauzele fiind multiple: defrisarile masive, exploatarea în exces a resurselor existente, foametea rezultata, tensiunile sociale nascute pe fondul autoritatii manifestate de clasa preotimii, precum si diverse invazii.
Arhipelagul maltez a fost parasit complet pentru o perioada, pâna la sosirea oamenilor din Epoca Bronzului (aprox. 2000 î. Hr.), ce însa nu au îmbratisat cultul templelor monumentale, spre deosebire de arheologii care îl studiaza cu interes de peste 180 de ani.
