Ugarit, orasul uitat al cananeenilor din Biblie, o metropola a Antichitatii

Despre cananeeni nu se stia mai nimic pâna în 1929, când Claude Schaeffer a adus la lumina anticul oras Ugarit, La Ras Shamra, si odata cu acesta si o cultura fascinanta. Palatul regal de aici era unul dintre cele mai impunatoare resedinte regale din Orientul Apropiat.

Anterior israelitilor, pe pamânturile biblice au trait cananeenii, pe care grecii i-au numit apoi fenicieni, cei carora le apartineau fabuloasele orase maritime Tir si Sidon, cei care aveau sa devina cei mai mari navigatori ai antichitatii.

În 814 i.Hr. vor întemeia o alta minunatie urbanistica, si anume Cartagina. Dar fenicienii au început sa exploreze marile cu aproape patru secole mai devreme, devenind celebri negutatori si producatori de purpura. Puterea lor maritima ajunsese sa fie temuta de toti.

Dar înainte de fenicieni au fost cananeenii, care în jurul anului 3000 a.Hr. ajung în Siria si Palestina.

Încep sa construiasca si sa se organizeze, adoptând un stil de viata care nu era deloc pe placul pastorilor israeliti. Apreciind rafinamentul, cananeenii se desfatau cu înalta lor cultura, în spatele zidurilor înalte, neavând un mare respect pentru patriarhii biblici din pustie. Dar acesti nomazi le vor supune înfloritoarele orase. Cananeenii aveau o civilizatie mai dezvoltata decât evreii, care pâna la Solomon, deci prin 950 i.Hr., s-au lasat si ei fermecati de cultura celor cuceriti.

Fortificatiile, casele, strazile, toate initiativele urbanistice ale cananeenilor erau cu totul deosebite pentru vremea lor.

Aveau instalatii de canalizare foarte bune si se pricepeau de minune la olarit. Dar si în materie de cultura spirituala au influentat mult cultura greco-romana, nu doar pentru ca au inventat alfabetul, ci si pentru ca multe elemente de cult si mitologie au fost absorbite în aceasta. Ca sa nu mai vorbim despre principiile urbanistice.

Lor le-au apartinut cetatile Megiddo, Taanach, Bethsemes sau Hazor. La Taanach a fost descoperit un palat regal, ca si la Megiddo, unde s-a scos la iveala si un tezaur cu 200 de tablite de fildes. Cananeenii erau si foarte descurcareti. La Gezer au sapat un tunel la 40 de metri sub nivelul solului pentru a da de un izvor care sa-i ajute sa reziste în timpul asediilor. La Megiddo regele Solomon a fortificat zidurile si a amenajat grajduri pentru 300 de cai.

La Ugarit, pe coasta de nord a Siriei, vis-à-vis de Cipru, în dreptul orasului de azi latakia, oamenii traiau din vremuri stravechi.

La o adâncime de 18 metri s-au descoperit unelte de cremene, iar un metru mai sus cani de piatra. Este posibil ca acum 5-6 milenii sa fi existat o legatura între oamenii de aici si cei de Ierihon. De la 16 metri începem sa gasim unelte din silex, oase si obsidian, dar si o ceramica pictata de buna calitate.

Vedem asadar ce istorie bogata se ascunde sub Ugarit, un oras care va deveni foarte cunoscut în mileniul al II-lea, si mult dupa aceea. Poate ca însusi Sargon I la vizitat. La Mari, o alta minune urbanistica, s-a descoperit o scrisoare a faimosului Hammurabi, care spune ca regele din Ugarit ar fi dorit sa viziteze palatul de la Zimirlim, unde traia ultimul rege din Mari.

Si Egiptul stabilise relatii cu Ugaritul, unde la un moment dat fusese adusa statueta unei printese egiptene renumita, sotia lui Sesostris al II-lea.

Insula Creta, unde înflorea cultura minoica, întretinea si ea legaturi cu Ugaritul, dupa cum o demonstreaza fragmentele de vase cretane sau cani de teracota.

Orasul va suferi o distrugere, nu se stie exact din ce cauza, dar se reface rapid pentru a-i primi pe negustorii si oamenii de cultura din Cipru, Egipt, Mesopotamia, care traiau cu totii în armonie.

Dar nu trece mult pâna când abilul faraon Tutmes al III-lea se înstapâneste asupra orasului. Energicul conducator, a carui mumie s-a pastrat, avea nevoie de puncte de sprijin pentru campanii, pentru aprovizionare.

În nord Ugaritul devine cel mai de seama port. Cuceririle egiptene au avut si efecte benefice pentru ugariti, cretani, ciprioti sau egeeni, caci vor stimula artele, mai ales pe cea arhitecturala, care va intra într-o veritabila epoca de aur.

Strazi întinse, unite în unghi drept case cu multe încaperi, inclusiv baie, canale fine de piatra, fântâni zidite, acoperite de placi de piatra rotunde, scari largi si comode.

În general, am putea spune ca se traia bine la Ugarit. Nici mortii nu o duceau rau. Sub fiecare casa era o încapere mortuara, legata de casa printr-un tunel. Mortului i se ofereau podoabe si multe alte obiecte, precum vase de alabastru sau ceramici miceniene. Bogatia mormintelor a atras însa si multi jefuitori.

Si în zona portului locuintele erau prevazute cu tot confortul. Mormintele nu erau nici ele mai prejos, iar depozitele sugerau si ele înalta dezvoltare a orasului. Zeci de ulcioare pentru ulei sau vin! În Ugarit se dezvoltase si o ‘industrie’ cosmetica destul de impresionanta, dupa cum putem remarca din prezenta sticlutelor pentru parfumuri sau cutiilor de fildes pentru farduri. Soimii mici de bronz cu incrustatii arata ca arta egipteana s-a propagat si aici. Sculptorii si aurarii din Creta au lasat si ei în urma cupe sau alte vase pe care recunoastem portrete feminine orientale.

La mijlocul secolului al 14-lea orasul a fost distrus de un cutremur, dupa cum se constata din urmele de prabusire si de incendiu. Regele Tirului, Abimilki, îi povesteste faraonului Amenofis al IV-lea despre tragedie. Cam în aceeasi vreme au fost afectate si Cnossos si alte orase, deci se poate sa fi avut loc un cataclism de proportii. Dar Ugarit va mai renaste înca o data, pentru numai doua secole, caci în 1200 a.Hr. metropola va sfârsi sub loviturile Popoarelor Marii, la fel ca si Epoca Bronzului în acea regiune.

Recomandare:

I. Lissner, Culturi enigmatice, Bucuresti, 1972.