Asherah, sotia lui Dumnezeu din textele antice

Asherah a fost sotia lui Dumnezeu?

Textele antice si descoperirile arheologice lanseaza o noua teorie extrem de controversata, care sustine ca în timpurile de început, Dumnezeu a avut o sotie. Ea era numita Asherah si era venerata la fel ca Dumnezeu.

Unii arheologi biblici cred ca numeroase figurine antice, descoperite în anumite situri arheologice, ar putea sa reprezinte o zeita iudeo-crestina timpurie pe nume Asherah, care ar fi fost sotia lui Dumnezeu.

Asherah ar putea fi într-adevar sotia lui Dumnezeu?

În pamântul bogat, cunoscut sub numele de Levant (situat în prezent pe teritoriile tarilor Israel, Palestina, Liban si Siria) au fost descoperite o multime de informatii despre modul în care oamenii au trait în unele dintre perioadele pivot ale omenirii.

Numeroase figurine feminine, create înainte de 1000 î.Hr. si chiar dupa 600 î.Hr., când regatul de sud al lui Iuda a cazut în mâna babilonienilor, au fost descoperite.

Se speculeaza ca ele ar putea s-o înfatiseze pe Asherah, sotia lui Dumnezeu.

Aceste sculpturi de lut, în forma conica, înfatiseaza o femeie care îsi tine mâinile sub sâni. Interesant este ca aceste figurine au fost descoperite în locurile în care arheologii se asteptau mai putin. Nimeni nu poate spune cu exactitate în ce scop au fost folosite aceste statuete. Este posibil ca ele sa fi fost obiecte de cult, dar la fel de bine si jucarii pentru copii.

Desi nu exista nicio îndoiala ca iudaismul era monoteist pâna când Biblia ebraica a fost considerata completa, descoperirea acestor figurine demonstreaza ca stramosii israelitilor erau politeisti.

Ce înseamna Asherah pentru traditiile monoteiste?

Înainte ca monoteismul sa puna stapânire pe Israel, o traditie mai veche a politeismului practicata de canaaniti afirma ca exista o zeitate, care era mai puternica decât oricare alt zeu.

În cele mai vechi traditii ebraice, aceasta zeitate a fost numita „El” si este cunoscut sub numele de Dumnezeului lui Israel. El avea o sotie divina, zeita Athirat a fertilitatii.

Când numele YHWH, sau Yahweh, a fost folosit pentru a denumi Dumnezeul primar al Israelului, Athirat a fost numita Asherah. Nu se poate spune cu exactitate de ce.

Teoriile moderne sugereaza ca cele doua nume El si Yahweh reprezinta, în esenta, fuziunea a doua ideologii ale triburilor semitice. În cele din urma cele doua ideologii s-au unificat, dar în ambele credinte era prezenta sotia lui Dumnezeu.

Ce spun dovezile?

 În 1975, în situl arheologic Kuntillet Ajrud, o serie de obiecte de cult, care îl prezinta pe Dumnezeul zeilor, Yahweh, si zeita Asherah, au fost descoperite. Acestea includ doua vase mari de apa, partial distruse si o serie de picturi murale.

Pe acestea au fost descoperite mesaje surprinzatoare:

„… Te binecuvântez pentru DOMNUL Samariei si pentru Asherah.” (Sau „asherah.”)
„… Te binecuvântez pentru DOMNUL Temanului si pentru Asherah”.

Arheologul William Dever, autorul „ Did God Have a Wife?”, afirma ca acest mesaj sugereaza ca  Asherah era consoarta lui El în religia canaanita.

Într-un sit arheologic, care dateaza din anii 700 î.Hr., Khirbet El-Qôm, apare un epigraf similar. Arheologul Judith Hadley traduce aceste rânduri greu de citit în cartea ei „Cult of Asherah in Ancient Israel and Judah: Evidence for a Goddess Hebrew”:

Binecuvântat sa fie Uriyahu de catre Yahweh,
caci de la dusmanii sai,
prin Asherah, l-a salvat de Oniyahu,
de Asherahul sau
si de a lui [she] rah. 

Unele cuvinte lipsesc, dar binecuvântarea pare sa se bazeze pe aceeasi expresie formulata ca în primul text descoperit.

Deci cine, sau ce, exact a fost Asherah?

Cuvântul „Asherah” apare în Biblia ebraica de 40 de ori în diferite contexte.

Însa natura textelor antice face ca folosirea cuvântului sa fie ambigua, pentru ca din punct de vedere literar, cuvântul asherah însemna „fericit”.

În unele traduceri, Asherah se refera la un copac sau la o padure. Aceasta utilizare reflecta un lant de asociatii. Copacii, adesea conectati la fertilitate, fusesera considerati un simbol sacru în timpurile stravechi. Într-un sens înrudit, „un asherah” s-ar putea referi la un stâlp de lemn, sau chiar la trunchiul unui copac.

De fapt, atunci când le-a fost interzis sa se închine mai multor divinitati, inclusiv zeitei Asherah, adeptii au folosit un stâlp sau chiar s-au închinat unui arbore. De ce? Pentru ca nimeni sa nu îi vada ca înca o idolatrizeaza pe sotia atotputernicului.

Specialistii în religia antica explica faptul ca asezarea unui asherah lânga altarul lui Dumnezeului era o practica comuna si reflecta devotamentul fata de cei doi. Într-adevar, unii cercetatori interpreteaza ca aceste simbolurile duble din lacasele de cult corespund lui Yahweh/El si sotiei sale Asherah.

Zeitatea interzisa

Odata ce religia a evoluat si monoteismul s-a impus, simbolul sotiei domnului a disparut pentru ca se considera o practica de politeism. Este posibil ca entitatea zeitei sa se fi transformat într-un simplu obiect si astfel numele sau a fost uitat.

În alta parte din scripturile ebraice, „asherah” pare sa se refere în mod explicit la o zeitate cananita interzisa. O mare parte din cunostintele pe care arheologii le au despre credintele canaanite provin dintr-un sit arheologic numit Ugarit.

În limba ugaritica, „Asherah” este scris ca „Athirat” si se spune ca ar fi fost o zeita si o consorta pentru El, Dumnezeul patron al tuturor zeilor din religia canaita politeista.

Dar ideea ca un asherah – sau o figurina de lut – ar putea fi de fapt o icoana pentru o zeita numita Asherah  a început sa câstige teren abia  în anii ’60 -’70 si se bazeaza pe descoperirile si analizele lui Dever.

De ce nu este recunoscuta sotia lui Dumnezeu în zilele noastre?

Majoritatea israelitilor antici erau fermieri si pastori. Locuiau în sate mici, cu familii mari, unde copiii de sex masculin adulti locuiau într-o anexa situata lânga casa parintilor. Femeile, când se maritau, se mutau în casele barbatilor lor.

Viata în Levant era extrem de grea si oamenii erau foarte saraci. Doar cei norocosi supravietuiau, iar bogatii erau extrem de rari.

În epoca monarhiilor israelite, cele mai multe practici religioase au avut loc în aceste sate. Si, asa cum se întâmpla în practica religioasa moderna, credintele personale nu s-au potrivit în mod necesar doctrinei oficiale – care este ea însasi supusa schimbarii.

Acestea fiind spuse, scripturile s-au concentrat asupra vechii clase superioare: regii si anturajul lor, precum si elita religioasa din orasele importante, în special Ierusalimul. A fost alegerea acestor elite ce traditie sa duca mai departe si pe care s-o îngroape pentru totdeauna.

Ca atare, nu era ceva neobisnuit ca Biblia sa fie revizuita pentru a reflecta agenda politica predominanta din Ierusalim. Cartea Genezei, de exemplu, contine scrieri si revizii din mai multe epoci, si nu în ordine cronologica. Ca urmare, daca elita vremii a dorit s-o scota pe Asherah din zona religiei, a facut-o si cu siguranta s-a întâmplat asa ceva.

Altfel nu se poate explica de ce statuetele care o înfatiseaza au dost descoperite pe câmpuri sau în zonele unde au fost satele antice si niciodata unde au existat marile orase.