Sunt lucruri care exista si lucruri care nu exista decât în mintea omului.
Omul are tendinta de a trece de multe ori foarte usor peste diferenta dintre ceea ce exista în mod real (stiintific, observabil, masurabil) si ceea ce este doar idee.
Spectaculos, omul, folosindu-si imaginatia, poate inventa lucruri care nu exista, le poate atribui diverse caracteristici, le poate stabili destine, le poate integra în viata de zi cu zi. Cu toate ca acele „lucruri” nu exista.
Gânditi-va la milioanele de zeitati inventate de om de-a lungul istoriei.
Acest mecanism mental care permite omului sa fie creativ, imaginativ, capacitatea de a avea idei si de a inventa lucruri care nu exista – se poate întoarce împotriva lui. Si, în fapt, se întoarce adesea.
Întreg domeniul pseudostiintei este bazat pe idei care nu-si au corespondentul în realitate.
Falsii vraci inventeaza „energii” care nu pot fi identificate de nimeni. Segmentul paranormalului se bazeaza pe relatii si fenomene care nu exista.
Chestiunea fundamentala, în care rezida, în mod curios, puterea celor care nu exista, este urmatoarea: ceea ce nu exista nu poate fi demonstrat ca nu exista!
Acesta este un aspect foarte important al modului în care se discerne realitatea de fictiune: daca poti demonstra sau nu.
Un câmp magnetic poate fi demonstrat ca exista, chiar daca nu-i întelegem toate subtilitatile, pentru ca dispunem de tehnologie care identifica acest câmp. Îi dai drumul aparatului de masura si vezi daca exista sau nu.
Dar cum sa demonstrezi daca exista energia qi sau energia reiki?
Unii au tendinta sa creada ca daca nu poti demonstra existenta a ceva asta este dovada limitarii stiintei, ceea ce reprezinta o fractura logica, caci în mod normal daca afirmi ca exista unicorni, trebuie sa faci dovada existentei acestora.
Problema divinitatii intra în aceeasi categorie. 
Este dreptul fiecaruia de a crede în zei, dar problema dovedirii existentei divinitatii nu intra în sfera demonstratiei stiintifice. Nu poti demonstra ca exista ceva despre care nu stii nimic, ale carui caracteristici nu le detii. Nu poti demonstra ca ceva exista sau nu exista atâta vreme cât nu poti crea un experiment care sa demonstreze asta. Iar pentru a crea un astfel de instrument de masura, ai nevoie de date (care sunt caracteristicile masurabile, de exemplu, ale divinitatii…) pentru a încerca sa le identifici.
Este dreptul fiecaruia de a crede în zei, dar problema dovedirii existentei divinitatii nu intra în sfera demonstratiei stiintifice. Nu poti demonstra ca exista ceva despre care nu stii nimic, ale carui caracteristici nu le detii. Nu poti demonstra ca ceva exista sau nu exista atâta vreme cât nu poti crea un experiment care sa demonstreze asta. Iar pentru a crea un astfel de instrument de masura, ai nevoie de date (care sunt caracteristicile masurabile, de exemplu, ale divinitatii…) pentru a încerca sa le identifici.Da, de-a lungul istoriei s-au folosit diverse subterfugii pentru a demonstra existenta divinitatii, dar acestea nu rezista unei scrutari atente. Te poti lasa convins de ideea ca ceva trebuie sa fi generat acest univers, dar de aici pâna la a accepta ca în mod necesar universul a fost creat de zeul X este cale lunga.
În esenta, ce spun în acest paragraf nu este ca divinitatea nu exista, ci ca ea nu intra în sfera de preocupari a stiintei, pentru ca nu are cum sa fie fie abordat acest subiect conform metodei stiintifice.
Pentru stiinta subiectul divinitatii este unul inabordabil. Asadar, nefiind demonstrabil nici ca exista, nici ca nu exista, divinitatea ramâne o problema personala.
O dificultate suplimentara o reprezinta ambiguitatea termenilor. Sunt multe cuvinte pe care le folosim, dar care sunt departe de a fi clare cu privire la sensul lor concret.
Spunem „suflet”, dar nu stim daca acesta exista si nu stim sa-l descriem. Daca spunem ca „sufletul este constiinta”, atunci transmitem ceva clar, pentru ca desi nu stim cum se genereaza constiinta, vorbim despre un fenomen pe care un om îl întelege în mod clar, stie la ce se refera; dar asta înseamna sa definim un termen cu definitia altuia.
Atunci când folosim termeni ca „spiritual” ori „divin”, de asemenea, de cele mai multe ori nu e clar ce vrem sa spunem, pentru ca ne referim, vag, la lucruri pe care nu le pricepem.
Care este semnificatia acestui articol?
Faptul ca pentru a stabili ca ceva exista în mod real avem nevoie de dovezi în acest sens. Stiinta, fara a fi infailibila si fara a putea explica totul (la urma urma urmei este doar un instrument uman, iar omul are limitarile sale biologice de nedepasit), este cea mai buna metoda de a stabili ce exista si ce nu, ce este real si ce nu este real.
Stiinta încearca sa ofere explicatii despre ce exista prin observarea realitatii fizice. Pentru cele care depasesc sfera realului – ramâne sa alegeti daca într-adevar vreti sa „creditati” cu realitate ceva care nu poate fi demonstrat ca exista.
Mintea umana dispune de aceasta capacitate extraordinara de a avea idei care indica lucruri pur imaginate. Ne revine sarcina de a utiliza în mod inteligent acest mecanism si sa evitam sa fim manipulati de cei care se folosesc de fictiuni pentru a ne impune un punct de vedere pe un subiect sau altul.
Asa cum stiti, atunci când credem fictiuni s-ar putea sa ne condamnam la moarte. Este cazul celor care apeleaza la medicina alternativa în cazul unor boli grave ori care ignora protectia oferita de medicina în diverse situatii de pericol potential.
