Am adormit un pic si, cand ne-am trezit, copiii nostri s-au maturizat si au drept de vot.
Am adormit un pic si, visand frumos, am ignorat ce se intampla in realitate.
Ne-am retras in bula noastra uitand ca este firava, ca un balon de sapun, si se poate sparte la orice adiere de vant.
Am intors spatele societatii, fara sa tinem cont ca si noi facem parte din ea.
Am construit garduri inalte sa ne protejeze de lumea din afara, fara sa ne dam seama ca ne construim propia colivie.
Ranjim la glume, bune sau proaste, desi stim ca circul este gratis, dar painea nu.
Vrem ca ceva sa se intample, fara sa depunem efort si toate sarcinile ni se par corvoade.
Ne uitam la stiri, cu un aer superior, si aratam cu degetul clasa politica, uitand ca ea este oglinda noastra, a tuturor.
Urâm orice si pe oricine nu face parte din tribul nostru.
Ne ducem la munca preocupati sa facem bani, imaginandu-ne ca banii pot cumpara orice: fericire, iluzii, oameni…
Credeam ca democratia si libertatea sunt castigate pentru vesnicie, uitand cat de firave sunt si cum le putem scapa printre degete…
Credeam ca totul este statornic si imuabil, fara sa tinem cont ca singura constanta, in acest vast Univers, este schimbarea.
Ideal ar fi sa ne trezim. Noi visam sa plecam din tara. Copiii nostri viseaza sa ramana aici si sa traiasca intr-un spatiu care sa le apartina si lor, nu doar unora care se cred baroni atotstapanitori. In mod sigur, salvarea nu va veni de la cineva providential.
Sigur, acum culegem ce am semanat, candva. Roadele educatiei se vad tarziu. Aceasta nu doare si nu afecteaza viata nimanui, imediat. O face pe termen lung si o face bine. Pana sa oferim copiilor nostri ceva de calitate sa nu-i certam ca au votat asa cum au simtit ei. Au starnit un val care va schimba societatea romaneasca. Si vine, din nou, Craciunul….
