Galera ,tip de ambarcatiune de lupta , dar si de comert ,prevazuta cu una sau doua vele si pana la 25-30 de pereche de rame manuite de vaslasi ,a reprezentat mijlocul de transport maritim cu cea mai lunga perioada de utilizare pentru marile civilizatii mediteraneene ,din Antichitate si pana la inceputul secolului al XVIII-lea . De la prima ei aparitie ,din timpuri stravechi ,galera a fost conceputa in asa fel incat sa fie usor manevrabila si independenta de actiunea vanturilor ,punandu-se accent pe viteza obtinuta de vaslele actionate de echipajul uman .
Cel mai utilizat tip de ambarcatiune din istoria maritima a Europei
Acest tip de corabie ,cu unul ( monorema ) , doua ( birema ) sau cu trei ( trirema ) randuri de vasle ,mai mici sau mai mari , cu sau fara catarge si panze care sa ajute vaslasii atunci cand batea vantul ,si-a inceput aventura maritima in estul Marii Mediteraneene ,fiind utilizata ,inca de la inceputurile sale in razboaie ,comert sau piraterie .Galera a dominat timp de aproape doua milenii si jumatate confruntarile navale din Marea Mediterana ,dobandindu-si notorietatea incepand din secolul al VIII-lea i.Hr si pana in secolul al XVII-lea ,cand tehnicile de lupta si conceptia tot mai avansata a ambarcatiunilor avea sa schimbe decisiv istoria navala .Galerele de razboi puteau ataca atat frontal -aveau un pinten special in acest scop – cat si din lateral ,fiind echipate cu tunuri si cu tot felul de carlige si chingi cu care marinarii se agatau de galera inamica ,pe care o trageau aproape ,pentru ca soldatii sa sara pe ea si sa-si atace adversarii .Galerele au fost asadar aliatele razboinicilor din Antichitate care si-au incrucisat armele in razboaiele din Asiria ,Fenicia antica , Creta ,Grecia ,Cartagena si Roma ,pana in secolul al IV-lea d.Hr. .Desi dupa disparitia Imperiului Roman de Apus galerele au stat la baza formarii flotei bizantine ,a succesorilor Imperiului Roman ,precum si a civilizatiilor musulmane ,faima lor a atins apogeul in timpul expansiunii statelor mediteraneene medievale , in special in perioada republicilor maritime italiene .
Galera romana -”rechinul Mediteranei „
Termenul de galera provine din limba greaca ,galea reprezentand un tip de corabie bizantina de dimensiuni mici si ,chiar daca originea cuvantului grecesc nu este foarte clara ,termenul ar putea fi legat ,eventual ,de galeos ,care inseamna caine de mare sau rechin mic .
Fara sclavi !
Contrar imaginii de vaslasi ,nu exista dovezi ca s-a facut vreodata uz de criminalii condamnati sau de sclavi ,cu posibila exceptie a lui Ptolemeu .Izvoarele istorice indica faptul ca fortele navale grecesti si romane au preferat ,in general , sa se bazeze pe oameni liberi pentru galerele lor ,scalvii fiind adusi doar in circumstante exceptionale .In unele cazurii ,acestor persoane li s-a oferit ulterior libertatea ,in timp ce in alte cazuri ei si-au inceput serviciul la bord direct ca oameni liberi .
Dacii si galerele
Liburnienele ,corabii de dimensiuni mai mici folosite pentru a naviga pe raurile interioare , dar si alte tipuri de galere ,au patrulat raurile Europei continentale ,ajungand pana in Marea Baltica ,unde au fost folosite pentru inabusirea revoltelor locale .Doua liburniene compacte utilizare de romani in campaniile lor impotriva dacilor ,de la inceputul secolului al II -lea d.Hr. se pot observa si pe celebra Columna a lui Traian .
Pintenul etravei ,arma principala a galerelor
Primele galere de razboi echipate cu un pinten masiv la etrava , acel adevarat berbec de strapungere a navelor inamice ,au fost construite prin imbinarea lemnului cu cep si buza ( crestatura) ,fara alte elemente ajutatoare de prindere .In acest tipar , scandurile care alcatuiau coca au fost suficient de puternice pentru a mentine laolalta structura navei ,pentru a nu se dezmembra ,fiind , de asemenea , etansa .Pintenul ,arma principala a galerelor antice , a fost montat pe o structura care a fost atasata ulterior la carena navei ,tocmai pentru ca ambarcatiunea sa nu-si piarda echilibrul in cazul in care pintenul s-ar fi rasucit in timpul luptei .Acesta consta dintr-un lemn masiv decorat cu o piesa de bronz ,cu lame orizontale ,care putea cantari de la 400 kg. pana la 2 tone . Dezvoltarea pintenului etravei a schimbat natura confruntarilor navale ,care pana atunci au fost doar o chestiune de imbarcare si de lupta corp la corp .Cu o proiectie masiva la baza provei ,invelit cu metal , de regula bronz , putea distruge cu usurinta chila inamica .
Vela patrata
In ultima perioada a Imperiului Roman ,galerele de razboi au inceput sa se diferentieze de galerele comerciale prin marime ,ele devenind mai lungi ,iar coca fiind mai ingusta .Deoarece galerele comerciale aveau coca mai larga si mai adanca ,fiind astfel mai lente , ele se bazau mai mult pe vela ,ajungand in cele din urma , ca toate navele sa fie echipate cu cel putin o vela .De forma patrata ,vela nu este utilizabila decat atunci cand vantul sufla din spate ,propulsia fiind asigurata in continuare de vaslasi .
Carma dubla si ancora
Romanii nu aduc modificari importante in constructia galerelor concepute si dezvoltate de fenicieni si de greci ,dar generalizeaza carma dubla ( cate una de fiecare parte ) si utilizeaza ancora de fier .
Perioada marilor cuceriri romane
Galerele din secolul al IV-lea i.Hr. si pana in momentul inceputului formarii Imperiului Roman ,din secolul I d.Hr. ,au devenit mult mai mari si mai grele ,trei niveluri de rame dovedindu-se a fi limita practica ,dar sistemul a fost imbunatatit .Conflictele navale au crescut in intensitate ,astfel ca in perioada secolului I d.Hr. ,galerele aveau patru ,cinci sau chiar sase randuri de vaslasi si transportau divizii intregi de soldati si catapulte .Zona moarta a carenei mari ( care avea pana la 3 metri ) si structurile suplimentare au fost destinate sa fie asemenea unor fortarete plutitoare ,dar triremele ( trei randuri de vaslasi pe fiecare parte a galerei ) si liburnienele ,adica biremele compacte ( doua randuri de vaslasi ) cu 25 de perechi de rame ,au fost mai potrivite pentru patrulare si pentru alungarea piratilor .Practic ,limita superioara pentru contstructiile din lemn ,rapide si suficient de manevrabile pentru confruntarile armate ,a fost de aproximativ 25-30 de rame pentru fiecare parte .
„Stramosul” canotajului modern
De-a lungul istoriei ,vaslitul ,asemanator sistemului utilizat astazi in canotaj ,a reprezentat mijlocul de propulsie a galerei .Aranjamentul vaslasilor s-a dezvoltat treptat : s-a pornit de la un singur rand si s-a ajuns la trei randuri dispuse intr-un aranjament complex .Mai mult de trei nivele de vaslasi ,chiar daca au fost numeroase incercari de a demonstra contrariul ,s-a dovedit a fi imposibil de realizat din punct de vedere fizic .Initial ,a existat un singur vaslas pe vasla ,dar numarul a crescut constant ,avand diferite combinatii de vaslasi pe vasla si pe randuri de vasle .Activitatea vaslasilor era gestionata de un corp de supraveghere ,care impunea ritmul fie prin diferite instrumente muzicale ,in special tobe sau fluiere ,fie prin cantece „patriotice”.Acest sistem genera totusi cantitati foarte mici de energie pentru propulsie ,limita superioara de viteza fiind de aproximativ 10 noduri ( cca 20 km /h) .
