Traim de doua decenii în ceea ce este numita deja era digitala, o lume virtuala care a deschis perspective nebanuite în urma cu o jumatate de secol. Noile tehnologii prind si ele viteza dar au mai ramas câteva vise ale omului care asteapta sa se împlineasca. Chiar daca cosmologii si futurologii, foarte la moda în anii 70 ai deceniului trecut, aveau viziuni îndraznete, un vis al omului, acela de a calatori spre alte planete din alte galaxii sau macar prin Calea Lactee, a ramas înca neîmplinit. Cel putin deocamdata, desi Arthur C. Clarke era convins la sfârsitul anilor 60 ca acest lucru va fi posibil pâna în anul 2000.
De atunci, visul de a întâlni alte fiinte asemanatoare noua, poate chiar mai evoluate tehnologic, pornit din ideea ca nu putem fi singurii oameni din Univers, nu da pace astrofizicienilor care sunt convinsi ca ar trebui sa reusim sa lasam amintire altor semeni din alte colturi ale galaxiei semnul trecerii noastre pe aceasta planeta care poate disparea la un moment dat împreuna cu tot Sistemul nostru solar.
Singuratatea de care suferim vine si din perplexitatea în fata unui Univers incomensurabil, rece si tacut. Semnale vin dinspre el, asta ne spun cercetatorii, dar deocamdata nimeni nu le da de cap, sau ramân complet neinteresante pentru omenire. Programul SETI, o alta utopie nascuta acum cinci decenii, care se dorea o ureche uriasa îndreptata catre „soaptele” vidului cosmic, doar-doar am fi putut intra în contact cu semenii nostri din alte galaxii, s-a încheiat si el cu un esec. Marile investitii în resurse materiale, umane si inteligenta planetara s-au risipit pe apa sâmbetei. Între timp, Revolutia digitala, în miezul careia traim de vreo doua decenii si ceva, nu este un vis al omenirii precum este cel al zborului, de pilda. Este mai degraba o provocare tehnologica gândita de un grup de oameni interesati în schimbare.
Nimeni, de-a lungul mileniilor, nu a visat la Internet, el exista astazi si este folositor tuturor precum a fost la un moment dat trenul sau masina. Desi a adus o multime de facilitati, atât de importante încât cei care folosesc azi Internetul, cam jumatate de planeta, nici nu îsi imagineaza cum ar putea trai fara el. Internetul e departe de a fi un vis al omenirii. Mai ales ca, alaturi de alte tehnologii digitate, telefonul, cardul bancar, fotografia sau retelele de socializare, au devenit între timp mijloace de supraveghere a utilizatorilor, ajutând la crearea a ceea ce de mai bine de un deceniu se numeste Big Brother, „urechea” care ne supravegheaza orice miscare si intra în cele mai tainice unghere ale vietii noastre private.
Sigur, Internetul nu e ca apa, la o adica ne-am putea lipsi de el si întoarce la era analogica din urma cu cinci decenii, spre deosebire de apa, fara de care nu putem trai mai mult de sapte zile. Sunt voci care analizeaza impactul erei digitale asupra oamenilor si care observa ca, între timp, Internetul si Google au reusit sa ne faca mai „tâmpiti”, nicidecum mai cultivati. Nicholas Carr, de pilda, dedica o carte generatiei Internetului pe care o numeste tocmai „Superficialii”.
Cultura digitala e subtire ca o apa de izvor, în comparatie cu o cultura temeinica, profunda, analogica, existenta în urma cu cinci decenii. În cartea sa, The Shallows, care a candidat la premiul Pulitzer în anul 2011, Nicholas Carr analizeaza unde ne duce Internetul si cum ne afecteaza el creierul. Si alte inovatii tehnologice ne fac uneori rau, desi initial ele au fost prezente ca mari ajutoare ale omului. Sa amintim, de pilda, becurile economice.
Otrava din noul bec electric
Campaniile publicitare au promovat în toata lumea, inclusiv în România, becurile economice produse de marile firme Philips, Osram etc., fiind prezentate drept „verzi”, adica ecologice, dar si economice. Ecologice e mai greu de explicat de ce, dar economice sunt, în sensul în care ele consuma sa zicem 20 de wati si produc o lumina de 100 de wati, echivalentul unui bec „normal”, cu incandescenta. Din pricina acestei unice calitati, becurile economice au câstigat teren, inclusiv în România, ele putând fi gasite pe toate rafturile, de la supermarketuri la dughenele de cartier.
Numai ca un studiu recent, preluat de situl dailymail.co.uk, atrage atentia ca în realitate lucrurile nu sunt atât de „verzi” pe cât se prezinta: becurile economice emit chimicale cauzatoare de cancere! Astfel, cercetatorii germani ridica noi semne de întrebare în privinta sigurantei lor. Ei sustin ca becurile economice nu trebuie tinute aprinse pe perioade lungi de timp sau plasate în apropierea capului pentru ca ele emit substante otravitoare.
Culmea este ca UE a dezvaluit un plan care prevede eliminarea de pe piata a becurilor „normale”, cu incandescenta, pâna la sfârsitul anului viitor, sub pretextul reducerii emisiilor de carbon!
Expertii atrag atentia ca becurile economice nu trebuie sa fie folosite de adulti la citit sau sa fie plasate în apropierea capului copiilor în timpul noptii. Asta deoarece, în afara de faptul ca se stia ca atunci când sunt sparte, becurile economice emit substante otravitoare precum mercurul. Ultimele cercetari arata ca si alte substante posibil cancerigene sunt emise sub forma de vapori atunci când acestea sunt aprinse.
Aceste substante includ fenol (o otrava folosita de nazisti pentru exterminarea a mii de prizonieri în lagarele de concentrare ale celui de-al Doilea Razboi Mondial), dar si toxinele umane, naftalina si stirenul. Testele au demonstrat ca materialele folosite la producerea becurilor economice sunt potential periculoase, prin efectele secundare asupra sanatatii oamenilor.
Andreas Kirchner, de la Federatia Inginerilor Germani, declara de curând: „Aceste lampi produc un adevarat smog electric. Eu le folosesc cu foarte mare zgârcenie. Ele nu trebuie folosite pe perioade lungi de timp în spatii neventilate si categoric niciodata în apropierea capului”.
Binele care face rau
Alt gen de realizari tehnologice impresioneaza prin anvergura, dar ridica mari semne de întrebare pentru mediul în care traim. Asa e, de pilda, „fracturarea hidraulica”a sisturilor bituminoase intens mediatizata global, cu promisiunea, ca un vis frumos, ca aceasta tehnologie ar aduce laptele si mierea pentru cetateni, dar care provoaca o multime de neplaceri oamenilor din proximitatea exploatarilor.
Un alt exemplu ar fi tehnologia fisiunii nucleare care produce de aproape cinci decenii energie cu resurse „neconventionale” si care reprezinta mereu un pericol major pentru mediu. Sa amintim doar Cernobîl si Fukushima. Sunt si alte tehnologii care au fost bune pentru ca au adus profituri colosale investitorilor, dar care au condus în final la un nivel de poluare globala inimaginabil, inexistent în urma cu un secol.
Azi, specialistii considera poluarea ca pe raul maxim care afecteaza existenta viitoare a planetei. Asadar, tehnologiile sunt ca medicamentele: sunt un pas înainte pentru civilizatie (penicilina, chimioterapia), dar lasa în urma organisme debilitate de efectele secundare si lipsite de viitor.
