Muntii Berwyn din Marea Britanie divid Norh Wales-ul central si separa Shropshire de Snowdonia. Omul preistoric a trait si a venerat zeitati si fenomene naturale aici, lasand in urma sa un peisaj ritualic graitor, care a nascut multe credinte. Folclorul aminteste povesti conform carora aceste culmi au fost survolate de o multime de fenomene aeriene de-a lungul sutelor de ani si chiar in zilele noastre un misticism sinistru planeaza in regiune. Nefirescul din aceste parti frizeaza adesea, erumpand din marturii, aparitii de fantome, monstri ai lacurilor sau fiinte extraterestre.
Desi este un obiectiv popular in randul turistilor, Berwyn poate fi un loc periculos, in care echipelor de salvare li se solicita adesea interventia. Cader Berwyn, cel mai inalt pisc de aici, se ridica la 827 metri deasupra solului si mai multe aeronave, atat militare cat si civile, s-au izbit de cateva dintre povarnisurile sale in ultimii cincizeci de ani. Se spune ca un incident a avut loc aici in noaptea de 23 ianuarie 1974, care i-a lasat perplecsi pe localnici si mai tarziu a uimit intreaga comunitate OZN. Evenimentele au alimentat o cascada de zvonuri, determinandu-i pe multi sa ajunga la concluzia ca o nava extraterestra s-a prabusit pe Cader Berwyn, echipajul sau extraterestru a fost transportat la o baza militara secreta, iar toata intamplarea fantastica a fost musamalizata de guvernul britanic. De aceea, incidentul din Muntii Berwyn a fost descris ca „cel mai bun exemplu de recuperare a unui OZN in Marea Britanie”, fiind adesea comparat cu legendarele situatii Roswell si Rendlesham.
Suna absurd, dar pana si cea mai bizara poveste trebuie sa isi aiba originile intr-un sambure de adevar. Totusi, daca se poate dovedi ca nu a fost implicata o aeronava extraterestra, atunci ce anume zace in spatele incidentului din Muntii Berwyn? Ar putea fi vorba numai despre o prabusire a unei nave militare secrete, un test cu rachete esuat al lansatoarelor din localitatea Aberporth aflata in apropiere, sau chiar o facatura? Acum, la mai bine de 40 de ani de la eveniment, in urma unor cercetari riguroase, specialistul in fenomene paranormale Andy Roberts, s-a decis sa impartaseasca lumii povestea evenimentului petrecut pe raza lacului Bala, deopotriva cu rezultatele anchetei proprii.
Versiunea oficiala
Povestea incidentului din Muntii Berwyn este invaluita de tensiune si mister, parand desprinsa dintr-un thriller stiintifico-fantastic. Ea a implicat de la martori oculari si informatori pana la specialisti ai fenomenelor paranormale si chiar agentii de presa, care au coroborat pe marginea intamplarii randuri scrise si dezbateri febrile.
Miercuri, 23 ianuarie 1974, era doar o alta zi de iarna in Bala si in satele apropiate Llandrillo si Llanderfel, iar obiectele zburatoare neidentificate erau ultimul lucru care se afla in mintile localnicilor. Pe masura ce noaptea s-a lasat, un eveniment de natura sa schimbe toate aceste lucruri s-a petrecut. Dupa ora 20:30, locuitorii din regiune au fost asaltati de o explozie majora, urmata de o bubuitura puternica si prelunga. Mobila s-a miscat prin case, cladirile au trepidat iar animalele au inceput sa urle ingrozite de teroare. Infiorati, oamenii s-au repezit la ferestre si pe strazi pentru a descoperi cauza perturbarii colosale. Multi isi amintesc ca au vazut lumini uriase pe cer si, uitandu-se spre munti, au putut observa mai multe fascicole luminoase proiectate pe vazduhul noptii. Sute de oameni au asaltat telefonic serviciile de urgenta, crezand ca a avut loc un dezastru, iar o sora medicala s-a urcat in fuga la volanul masinii si a luat in piept drumul spre munte, pentru a vedea ce anume s-a intamplat si eventual, a acorda primul ajutor in cazul existentei unor raniti. Aflata la capatul drumului rutier, aproape de varf, femeia s-a oprit, stupefiata de imaginea dinaintea ei: o sfera stralucitoare, pulsand, care isi schimba culoarea din rosu in galben si apoi in alb, in timp ce mai multe luminite o orbitau. Nu a avut decat sa se intoarca. Ar fi fost insa oprita de un grup de politisti si militari, care, inainte sa o escorteze in afara muntelui, au informat-o ca drumul este inchis si au avertizat-o sa nu anunte pe nimeni in legatura cu cele vazute.
Reactiile oficialitatilor au fost rapide – chiar suspect de rapide, cred unii – politia si armata sosind la fata locului in numai cateva minute si alungand satenii curiosi de pe drumurile muntelui. In zilele urmatoare, o masiva prezenta militara s-a aratat in zona. Drumurile au ramas inchise iar fermierii se plangeau ca le este interzisa manarea vitelor catre munte. In mod evident, se „cocea” ceva, altfel de ce elicopterele armatei ar fi impanzit zona si oameni straini ar fi cutreierat muntii? Chiar si mai suspect a fost grupul de oficiali imbracati in costume negre, care au venit in regiune punand intrebari despre curiosul eveniment. Incidentul a atras si atentia posturilor radio si TV precum si pe cea a publicatiilor scrise ca The Times, Guardian si Welsh, care au desfasurat anchete jurnalistice detaliate. Speculatiile erau la putere insa autoritatile au refuzat sa recunoasca pentru vreo clipa ca ceva iesit din comun a avut loc. Meteoritii si cutremurele au fost de asemenea sugerate ca fiind cauza exploziei si ar fi explicat intr-adevar o parte din mister. Dar ce ar fi putut explica sfera luminoasa vazuta de asistenta medicala si razele de lumina de pe munte? Acestea au fost abil eliminate de catre media ca reprezentand doar rezultatul imaginatiei satenilor, stele cazatoare sau chiar oameni care impuscau iepuri. Totusi, nimic dintre aceste lucruri nu ar fi condus la declansarea restrictionarii de catre armata a accesului civililor in zona.
Lazile cu extraterestri
Mass-media a uitat curand incidentul iar localnicii au lasat intamplarea sa dispara in strafundurile memoriei lor. Insa cercetatorii fenomenului OZN au realizat curand ca s-a intampla ceva care nu a fost explicat satisfacator. Luminile de pe cer si exploziile misterioase, coroborate cu activitatea militara neobisnuita sunt notate frecvent de comunitatea OZN ca indicatori ai prabusirii unui obiect necunoscut din spatiu. Desi mai multe jurnale OZN au raportat evenimentele, nicio investigatie oficiala si transparenta nu a fost derulata si nici vreo concluzie relevanta nu a fost trasa.
Dar forte cu un caracter incert „s-au pus pe treaba” si in cateva luni investigatorii OZN britanici au inceput sa primeasca documente din partea unei grupari paramilitare denumita Reteaua Fenomenelor Aeriene (APEN). Conform acestor hartii, o nava extraterestra a coborat pe Berwyn si a fost luata in custodie pentru studiu de catre o echipa de recuperare a APEN. Reteaua a mai mentionat si existenta unui martor cheie al prabusirii OZN, in cazul caruia recomandau tratamentul cu hipnoza regresiva. Unii cercetatori au speculat ca APEN ar fi putut reprezenta chiar o parte a unei operatiuni guvernamentale de razboi psihologic a Angliei, avand ca menire dezinformarea prin intermediul mitologiei OZN in ideea distragerii atentiei de la testarea unor arme secrete. S-au emis teorii similare, in conjunctie cu alte evenimente OZN importante, precum cazul din 1980 din padurea Rendlesham.
La fel ca si in cazul incidentului Roswell, dupa tumultul initial al publicului si al presei, evenimentul Berwyn a fost lasat sa se preafuiasca in cea mai mare parte a anilor ’70 si ’80. Dar fragmente interesante de informatie au inceput sa iasa la suprafata dupa aceasta perioada, ele devenind mai tarziu un intreg studiu in jurul cazului. Unul dintre primii oameni care au incercat sa desluseasca ceea ce s-a intamplat la Berwyn a fost ufologul Jenny Randles, un vizitator frecvent al regiunii in anii ’70. Acesta isi aminteste ca localnicii discutau pe atunci despre activitatea militara din zona muntilor in urma unui accident de tip prabusire. Jenny a fost foarte interesat de caz si a sugerat initial ca ar putea fi vorba despre rarul dar atestatul fenomen al „luminii Pamantului” (earthlight), o forma de lumina trecatoare, creata de deformari geofizice. Pana la finele anilor ’90, incidentul Berwyn a aparut masiv in cartile, revistele, ziarele si documentarele TV britanice despre OZN-uri. A reprezentat chiar subiectul central al unui capitol din best-seller-ul autorului Nick Redfern, „O agenda secreta”. De la inceputurile sale umile, incidentul Berwyn a evoluat in ceea ce incepuse sa fie cunoscut sub denumirea „Roswell-ul britanic”, publicitatea creata in jurul sau stimuland venirea la rampa a unor noi martori. Cu aceasta ocazie, a iesit in fata un informator anonim care pretindea ca a lucrat intr-o unitate militara mobilizata timp de cateva zile la data incidentului Berwyn.
https://www.youtube.com/watch?v=BJt2Aouuci8
Aceasta unitate a fost trimisa in satul Llanderfel sa recolteze „doua mari lazi dreptunghiulare” si i s-a ordonat sa le transporte la Porton Down in Wiltshire, un stabiliment britanic de cercetare guvernamentala. Acolo, cutiile au fost desfacute: „Am fost socati sa vedem doua creaturi pozitionate in interiorul costumelor de necontaminare. Atunci cand costumele au fost total desfacute, era evident ca aratarile nu sunt din aceasta lume, iar atunci cand au fost examinate s-a constatat ca erau moarte. Ce am vazut in acea zi in acele cutii mi-a schimbat conceptia asupra vietii. Cadavrele erau inalte de aproximativ 1,5 – 1,8 metri, de forma umanoida, dar atat de slabe incat pareau aproape scheletice”, suna declaratia martorului. Aceasta si alte marturii extraordinare ale ufologilor Nick Redfern, Tony Dodd si Margaret Fry au condus la reinvestigarea incidentului Berwyn. Undeva intre marturiile celor prezenti si convingerile ufologilor, se afla cheia a ceea ce s-a intamplat cu adevarat in acea noapte de ianuarie a anului 1974.
Ufologii marseaza masiv pe importanta „urmei lasate de hartogaraie”, adica documentatia oficiala pe care orice eveniment, indiferent cat este de secret, trebuie sa o genereze. Parea rezonabil de presupus ca incidentul Berwyn ar fi lasat urme in documentele oficiale, mai ales ca evenimentul a implicat atatia oameni. Ufologii care au urmarit cazul inainte de 1998 au esuat in a lua directia acestei urme, ajungand chiar sa predinda ca documentatia nu mai exista sau a fost acoperita in mod misterios pentru a preveni propagarea adevarului. Insa acei ufologi pur si simplu nu cautasera suficient de adanc, pentru ca altii, mai staruitori, intre care si Andy Roberts, au descoperit o bogata informare oficiala dintr-o varietate de surse. Mai mult, aceasta informatie a zacut neatinsa in cabinete dupa primele cateva saptamani de la evenimentul Berwyn. Ceea ce urmeaza este rezultatul reinvestigatiilor realizate pe baza proaspetelor descoperiri.
Cutremurul exploziv & Luminile pastratoare de raspunsuri
Noaptea de 23 ianuarie 1974 a fost bizara dupa standardele oricui, oferind un spectacol de sunet si lumina la o scara rareori vazuta in Insulele Britanice. Satenii din regiunea adiacenta Muntilor Berwyn au raportat o mare activitate de fenomene aeriene de-a lungul respectivei dupa-amieze. Dincolo de ciudatele lumini de pe munte, rapoartele descriu cel putin patru bile incandescente de lumina care au traversat cerurile intre 19:30 si 22:00. Ufologii pretind ca au existat mai multe OZN-uri, dintre care unul s-ar fi prabusit pe Cader Berwyn. Declaratia unui fermier suna cam asa: „Am vazut acest obiect, cam de dimensiunile unui autobuz, alb in mijloc, indreptandu-se spre munte. A ajuns deasupa muntelui si a inceput sa coboare cu viteza. Am crezut ca se va prabusi”. O descriere dramatica, insa una care are o explicate rationala, asa cum exista pentru toate fenomenele aeriene sesizate in acea zi.
Documentele detinute de Departamentul Astronomic al Universitatii Leicester atesta ca un numar de meteoriti-bolid au fost observati in noaptea de 23 ianuarie 1974 deasupra Marii Britanii, coincizand cu orele sugerate de martorii oculari din Wales. Primul a fost semnalat la ora 19:25, urmat de restul, la orele 20:15, 20:30 si 21:55. Meteoritii-bolizi sunt considerabil mai stralucitori si cu o viata mai lunga decat „stele cazatoare” normale, iar oricui nu este familiarizat cu ei ii apar ca niste fenomene aeriene de joasa inaltime extrem de surprinzatoare. Nu de putine ori, aceste corpuri cosmice au fost confundate cu niste OZN-uri sau chiar cu prabusirile unor avioane.
La exact 20:30, regiunea Bala a fost cutremurata de o explozie uriasa, urmata de un tunet adanc. Un martor isi aminteste ca s-a simtit ca si cum un autotren s-ar fi izbit de o casa. Faianta s-a crapat, mobila s-a miscat de la locul ei iar peretii s-au ondulat. Unii au fost siguri ca este vorba despre un accident aviatic in munti; altii si-au amintit foste cutremure si au presupus ca este doar cel mai recent astfel de eveniment de-a lungul riftului geologic denumit Falia Bala. Aceasta a fost prima serie de evenimente care i-a facut pe entuziastii OZN sa creada ca un obiect zburator necunoscut s-a prabusit in Cader Berwyn. Totusi, povestea OZN-ului prabusit a aparut numai dupa cativa ani de la eveniment. Pe atunci, in 1974, numai confuzia era cea care domnea peste motivele care au provocat perturbarea. Rapoartele de lumini pe cerul acelei seri au alimentat ideea conform careia ceva s-a prabusit in Berwyn. Martorii din nordul Wales-ului pretindeau ca au observat un obiect stralucitor pe cer, lasand in urma scantei, imediat inaintea „coliziunii”. Dar acesta a fost observat, de fapt, la 20:30, cu opt minute inainte de explozie, rapoartele astronomice indicand ca a fost vorba despre un meteor luminos de forma unei mingi de foc. Nu a fost neglijata, in mintile unora, nici posibilitatea ca explozia sa fi fost fabricata pentru a crea dovada unei prabusiri.
Zgomotul exploziei a fost auzit numai in zona lacului Bala, insa trepidatiile s-au simtit pana in Liverpool. In cateva ore, seismologii au anuntat ca trepidatia a fost provocata de un cutremur de patru-cinci grade pe scara Richter. Epicentrul (punctul de la suprafata pamantului situat chiar deaspra cutremurului) a fost in zona Bala, perturbarea in sine petrecandu-se la o adancime de opt kilometri. Pentru a cauza un seism de o asemenea magnitudine, un obiect solid ce se prabuseste pe solul planetei – fie el meteorit sau OZN – ar trebui sa cantereasca mai multe sute de tone si sa lase in urma sa un crater masiv. 
Ca atare, daca nu cumva un OZN s-a prabusit exact in acelasi punct si acelasi moment cu descatusarea unui cutremur, se poate presupune ca obiectul prabusit ar fi intrunit proprietatile necesare unei asemenea manifestari. Sau el, pur si simplu, nu a existat. Dupa auzirea exploziei, asistenta Pat Evans din districtul Llandrillo a iesit in strada. Ea nu a vazut niciun fel de lumini, insa discutiile dintre localnici au convins-o ca ceva s-a prabusit in munti. Liniile telefonice au fost blocate de 999 de apeluri insa pana la urma, femeia a reusit sa intre in legatura cu politia din Colwyn Bay. Cei de acolo i-au sugerat ca ar fi putut fi vorba de un accident de avion, asa ca s-a dus pe munte cu masina, intentionand sa ofere primul ajutor inainte ca serviciile de urgenta sa ajunga la fata locului. Atunci cand doamna Evans a ajuns in punctul unde drumul B4391 se oprea, a fost socata de imaginea a ceea ce parea sa fie o minge de lumina pe munte. Vremea era cumva cetoasa dar noaptea era altfel curata: „Nu erumpeau flacari sau ceva de genul asta. Era ceva foarte uniform, cu un contur rotunjit si putin tesit”. Pe masura ce o observa, lumina isi schimba nunatele, de la rosu, la galben si la alb. Luminite mai mici puteau fi observate in imediata sa apropiere. Era prea departe ca sa ajunga pe jos, asa ca s-a intors acasa.
Multi dintre cei care au scris despre Incidentul Berwyn au pretins ca doamna Evans a fost escortata de soldati in afara razei muntelui; aceasta convingere s-a nascut dintr-o neintelegere, atunci cand femeia a fost prima oara intervieva de ufologi. Pat Evans a declarat fara echivoc ca nu a vazut pe absolut nimeni pe munte in acea noapte. Mai important, chiar o scrisoare a ei exista, predatand orice interviu, unde noteaza ca nu a vazut nicio vietate. Acest amanunt este semnificant pentru ca investigatia saracacioasa a experientei ei a devenit fundamentala in sustinerea unor declaratii conform carora o echipa de recuperare s-a aflat pe munte la scurt timp dupa explozie. Documentele aflate in posesia Agentiei Britanice de Studiu Geologic (BGS) din Edinburgh, neatinse din 1974, atesta ca o echipa de investigatori a fost trimisa in regiune la cateva zile dupa eveniment. Aceasta este aproape sigur sursa zvonurilor care faceau referire la „oficiali” ce s-au cazat in hotelurile locale si au inceput sa puna intrebari oamenilor. Sase intervievatori BGS au pus sute de intrebari din usa in usa vizitand atat satenii cat si fermele izolate. Oamenii de la tara sunt adesea suspiciosi cu privire la „straini”, mai ales atunci cand acestia pun intrebari ciudate de genul „Ti-a fost frica?” si „Ai auzit zgomote ciudate?”.
Peste 200 de oameni au fost intervievati. Sora Pat Evans a fost una dintre ei. Declaratiile ei continute in documentele BGS par sa fie lamuritoare. Cei mai multi ufologi au presupus ca Evans s-a aflat pe munte imediat dupa explozie, argumentand ca luminile bizare pe care le-a vazut „dansand” in jurul sferei luminoase trebuie sa fi fost ale unei echipe de recuperare pre-alertate care s-a aflat acolo in chiar momentul impactului. Dar documentele din 1974 ale BGS sunt foarte specifice in ce priveste timpul, notand ca asistenta si-a parasit locuinta in timpul sit-com-ului „Till Death Us Do Part”, despre care programele tv spun ca ar fi fost difuzat la ora 21:30 in acea seara. Stiind ca doamna Evans si-a parasit locuinta candva dupa acea ora inseamna ca ea a observat mingea de lumina undeva dupa 21:40 – 10 minute fiind minimul de timp necesar ca sa ajunga la capatul drumului de pe munte – adica o ora mai tarziu decat s-a crezut initial. Iar aceasta diferenta de o ora este cruciala. Huw Thomas, fiul pe atunci in varsta de 14 ani al unui fermier din zona, a deschis usa la ora 21:20 unor politisti care doreau sa rechizitioneze Land Rover-ul fermei, intrucat credeau ca o aeronava s-a prabusit pe munte si doreau sa ajunga la locul impactului. Cum parintii baiatului erau plecati, un vecin s-a urcat la volanul masinii, avandu-l pe Thomas in dreapta si, urmati de politie, s-au indreptat spre drumul de munte. Cand s-au apropiat, au trebuit sa se opreasca pentru a scoate de pe carosabil o masina ce bloca drumul si pe care Thomas a recunoscut-o ca apartinandu-le braconierilor locali. Odata ce au ajuns pe munte dinspre drumul deluros, cativa politisti s-au imprastiat pe jos cu lanternele in maini, in timp ce Land Rover-ul si o masina de politie sosita la locul cu pricina au continuat traseul pe drumul ingust. Timpul necesar convoiului lui Thomas sa condua pana pe munte si sa scoata masina ce bloca drumul in afara acestuia plaseaza echipa de cercetare a politiei pe culmile mai joase ale lui Cader Berwin undeva dupa ora 21:40. BGS a intervievat si unul dintre braconieri, confirmand pozitia si timpul braconierilor posesori ai vehicului ce a trebuit mutat in acea seara.
Documentele BGS contin o harta pe care figureaza locatiile tuturor martorilor precum si ale observarilor de lumini. Aceasta a fost o revelatie importanta, demonstrand faptul ca „sfera luminoasa” observata de sora medicala, locatia braconierilor si cercetarea politistilor s-au aflat toti in aceeasi zona mica de deal. Chiar si mai remarcabil, intervalele orare ale celor trei parti, dezvaluite de BGS, le amplaseaza acolo in acelasi timp. O noua viziune asupra lucrurilor pare sa se contureze. Concluzia este evidenta. Nici Huw Thomas si nici politia nu au vazut sfera luminoasa observata de Pat Evans. In mod destul de clar, asistenta i-a vazut fara sa stie, chiar pe politisti si pe braconieri.
Interviul ei BGS descrie foarte clar, iar harta arata, „faruri” si „lanterne aprinse”. Aparenta sfera de lumina a fost probabil formata de grupul de braconieri si politisti, in locul unde s-au intalnit ca sa discute. Ca atare, orice a vazut Pat Evans, ar fi trebui sa fie vizibil si pentru echipa de cercetare, pentru braconieri si pentru Huw Thomas. Ori acestia au mintit in 1974 si in 1998, cand au fost intervievati, ori ceea ce au vazut nu au considerat demn de luat in seama la acel moment. Iar daca sfera era vizibila si pentru ei dar nu i-a ingrijorat, atunci inseamna ca trebuie sa fi fost ceva comun, transportat de unul dintre cei prezenti. Conform BGS, braconierii foloseau lampi puternice improvizate din proiectoare de masina. Pat Evans isi aminteste ca vremea in acea noapte era buna dar usor umeda. Luminile privite in aceste conditii pot parea ca stralucesc si chiar ca isi schimba culoarea. In ce priveste dimensiunea mare a sferei, aceasta poate fi o perceptie gresita datorata unei interpretari gresite a distantelor. De asemenea, probabil cel mai crucial, Evens privea prin sute de metri sau chiar mai bine de un kilometru de intuneric, asteptandu-se sa vada un avion prabusit sau o scena similara a unei devastari. Date fiind datele, cel mai probabil a vazut luminile braconierilor in punctul unde s-au intalnit cu politistii.
Toti aceia care au vazut „raze de lumina” de pe munte se aflau in Llandrillo, de unde. Din sat, aflat pe „spreanceana dealului”, sunt numai cateva sute de metrei pana in locul unde luminau lanternele braconierilor. BGS noteaza ca acestia au lucrat pe munte timp de 30 pana la 45 minute dupa cutremurul de la ora 20:38. si in acest interval de timp au fost observate razele. Un martor a declarat chiar ca a mai vazut luminile braconierilor noaptea si cu alte ocazii si aratau exact ca luminile din acea noapte de pe munte.
Armata din amintiri
Declaratiile care atesta o prezenta militara masiva la scena imediat dupa explozie si in zilele ce i-au urmat au intrat sub atenta examinare. Asa cum am vazut, asistenta Evans nu a fost oprita de soldati sau de politie si nu a vazut pe nimeni pe drumul de munte. Mai mult, a plecat catre locul sau de munca la 7 dimineata a doua zi si nu a vazut niciun fel de activitate militara neobisnuita in satul ei sau pe drumurile din zona. Atunci, cum au aparut povestile despre prezenta in zona a armatei? Pentru a intelege, trebuie sa ne intoarcem la urma lasata de documente.
Dupa explozia cutremuratoare de la 20:38, politia a deschis un dosar de tipul Incident Major, care atesta faptul ca initial s-a crezut ca un avion s-a prabusit, iar Pompierii si Salvarea au fost alertate. La 21:09, politia a contactat Echipa de Salvare a Muntelui Valley (VMRT) din Anglesey, iar o unitate din trei indivizi a sosit in Llandrillo la 00:10. Hartiile lor prezinta incidentul sub forma „Lumini si sunete neidentificate pe deal”. VMRT impreuna cu politia au acoperit o arie relevanta in cautari dar rezultatele au fost negative. Cercetarile au incetat a doua zi la ora 14:15. Nimeni nu isi aminteste sa fi vazut insa pe munte pe altcineva in afara politiei si a echipei de salvare. Dar acest nivel scazut de activitati oficiale nu se potriveste cu rapoartele de drumuri inchise, prezenta armata sau avioane si elicopetere observate in zona. In mod intrigant, niciunul dintre documentele politiei, ale VMRT sau BGS din 1974, nu mentioneaza ceva despre vreo activitate militara, singurele date contemporane despre acest lucru venind de la „Border Counties Advertiser”, sursa acelorasi zvonuri nefondate ale cutiilor ce au fost transportate de pe munte. In cautarea unei explicatii pentru aceasta componenta a povestii, exista doi factori cruciali.
In primul rand, niciunul dintre martorii incidentului din Muntii Berwyn nu a fost intervievat pe banda de ufologi decat doua decade mai tarziu. In al doilea rand, cel putin alte doua evenimente au avut loc in regiune implicand elemente militare asemanatoare cu cele pretinse pentru evenimentul Berwyn. La 12 februarie 1982, un avion Harrier al Fortelor Aeriene Regale (RAF) ce transporta echipament Top Secret s-a prabusit pe Cader Berwyn. RAF a descins in regiune, folosind elicoptere Gazelle si Wessex, impreuna cu avioane Harrier si Hercules, in cautarea materialelor. Llandrillo a fost centrul cercetarilor si a fost impanzit de personal si de vehicule militare pentru mai multe zile. Locul prabusirii a fost sigilat pana cand epava a putut fi ridicata. Un accident asemanator al unui avion militar pe acelasi munte s-a intamplat in iarna lui 1972, cu doi ani inainte de presupusa prabusire a unui OZN si din nou zona a fost sigilata de o masiva prezenta militara. Este posibil ca aceste incidente, petrecute in aceeasi perioada a anului si pe acelasi munte, sa fi fost confundate cu evenimentele din 1974 in mintile martorilor, atunci cand acestora li s-a solicitat sa isi aminteaasca, multi ani mai tarziu.
Dar ce este cu declaratiile informatorilor militari? Cu siguranta ei stiau ceva. Poate, insa informatorii care l-au contactat pe Nick Redfern, Tony Dodd si Margaret Fry au facut acest lucru numai pentru ca povestea a aparut intr-un numar din 1996 al „Revistei OZN”. Redfern sustine acum ca cei doi nu mai sunt de gasit, iar Dodd a refuzat sa dea detalii despre identitatea informatorului sau. Acesta genereaza deci mai multe intrebari decat raspunsuri. Daca armata ar fi descoperit cadavre de extraterestri, le-ar fi transportat cu camioane in loc sa le trimita cu mijloace mai eficiente si mai putin evidente, cum ar fi fost elicopterele? De asemenea, nu ar fi compromis Porton Down securitatea si nu ar fi riscat contaminarea prin deschiderea cutiilor in prezenta a ceea ce erau, pana la urma „baietii de la livrari”.
Ciudat, aceste declaratii au iesit la suprafata pe cand mai multi ufologi britanici au fost contactati de pretinse surse militare care le-au oferit informatii legate de OZN, nici unele insa legate de ceva tangibil. Cercetatorul Kevin McClure a sugerat ca aceasta nu a fost decat o farsa bine ticluita. APEN, organizatia care a pus in circulatie documente cu aspect oficial ca urmare a Incidentului Berwyn, este, de asemenea privita de cercetatorii seriosi ca fiind una dintre multele inselatorii perpetuate de catre ufologi pentru ufologi. Deci aceasta este pozitia pe care o ocupa cazul Berwyn astazi, in 2009, dupa 35 de ani. Exista inca unele inconsistente; simetria oricarui caz OZN este raroeri perfecta, mai ales cand este lasat prada zvonurilor timp de zeci de ani. Concluziile lui Andy Roberts se sprijina pe „urmele hartogariilor” lasate de politie, RAF, VMRT si BGS, iar tiparele care au reiesit din studierea acestor surse sunt consistente si clarifica declaratiile martorilor.
Este greu de crezut ca o coroborare a unei prolifice activitati a meteoritilor, un cutremur de pamant si cativa braconieri au putut conduce la concluzia prabusirii unui OZN. Totusi, acest lucru s-a intamplat. Poate ca sunt factori mai profunzi implicati in chestiunea Incidentului Berwyn. Poate seismul si meteoritii-bolizi sunt conectati prin mecanisme care momentan ne depasesc intelegerea. Sau poate ca extraterestrii au invatat sa intre in atmosfera Pamantului la adapostul dusurilor de meteoriti. Pe de alta parte, totul poate fi o uriasa coincidenta cosmica, un melanj de convingere si dorinta din care ufologii au nascocit o noua saga din neobosita mitologie extraterestra. Decizia ne apartine.
