In centrul galaxiei noastre se gaseste o gaura neagra, Sagittarius A (Sgr A prescurtat), cu masa de milioane de ori mai mare ca cea a Soarelui. Recent a fost descoperit câmpul magnetic al acestui monstru cosmic, chiar în afara orizontului evenimentelor. Descoperirea este extrem de importanta, întrucât ne ajuta sa întelegem comportamentul si activitatea acestor tipuri de gauri negre, care ar putea sta la baza multor fenomene importante în Univers, precum formarea de noi galaxii.
Gaurile negre reprezinta o enigma pentru fizica moderna. Prezise de teoria relativitatii generale a lui Einstein, gaurile negre exercita o atractie gravitationala atât de puternica, încât nici macar lumina nu mai poate scapa daca se apropie prea mult, adica daca depaseste o distanta critica numita “orizontul evenimentelor”. Este tocmai acesta motivul pentru care aceste obiecte se numesc “gauri negre”.
În ciuda numelui gaurile negre nu sunt nicidecum… gauri, ci obiecte dense, care exercita o atractie gravitationala intensa. Se ajunge la paradoxul unei atractii gravitationale infinite în centrul gaurilor negre (o asa-numita singularitate). Evident, în realitate nu ne asteptam ca atractia gravitationala sa fie infinita – acesta este doar rezultatul faptului ca teoria relativitatii generale nu reuseste sa ne spuna ce se întâmpla în aceste conditii extreme. Cercetatorii sunt la ora actuala pe urmele unei noi teorii, gravitatia cuantica, care ar trebui sa ne explice enigma gaurilor negre. Pâna când vom avea însa aceasta teorie, observatiile experimentale asupra gaurilor negre sunt extrem de importante. Printre acestea la loc de cinste se numara recenta observatie a câmpului magnetic al gaurii negre din centrul galaxiei noastre, efectuata cu ajutorul unei retele de radiotelescoape numita Event Horizon Telescope.
Aceasta gaura neagra, Sagittarius A*, are o masa de circa 4 milioane de ori mai mare ca cea a Soarelui si se gaseste la o distanta fata de noi de aproximativ 25.000 ani lumina. Orizontul evenimentelor, deci distanta la care nimic nu poate scapa atractiei gravitationale exercitata de aceasta gaura neagra, este de 12,8 milioane de kilometri, deci foarte mic relativ la distanta la care se afla aceasta gaura neagra fata de noi. Este tocmai acesta motivul pentru care studiul Sgr A* este foarte dificil: este ca si cum am dori sa studiem o minge de golf situata pe Luna.
Cu ajutorul retelei Event Horizon Telescope s-a reusit pentru prima data observarea câmpului magnetic al Sgr A*. Aceasta observatie este extrem de importanta, întrucât, pe de o parte, confirma previziunile teoretice, pe de alta, aceste câmpuri magnetice ar putea sta la baza unor jeturi de materie extrem de intense generate tocmai de câmpul magnetic, jeturi care ar putea contribui la formarea unor noi structuri în Univers, inclusiv a unor noi galaxii.
Gaurile negre ar putea avea deci un rol important în Univers, fiind adevarate “motoare” pentru generarea noilor structuri.
Cum arata câmpul magnetic al lui Sgr A*? Este un câmp magnetic foarte complex, generat de suprapunerea mai multor structuri. În anumite regiuni câmpul este neregulat, în timp ce în altele are o structura organizata – care ar putea sta la baza generarii unor jeturi de materie si energie foarte intense.
Cercetatorii au mai observat cum acest câmp magnetic fluctueaza, schimbându-si structura la fiecare circa 15 minute. Acest fenomen nu este înca pe deplin înteles.
Rezultatele studiului au fost publicate recent în revista Science si reprezinta primul pas spre a întelege rolul acestor gauri negre masive care se gasesc în centrul multor galaxii, inclusiv a noastra.
La 100 de ani de la formularea teoriei relativitatii generale, aceasta ascunde înca multe mistere. Poate cel mai fascinant dintre acestea este structura gaurilor negre. Ce se ascunde în inima unei gauri negre? Ce rol au acestea în formarea si evolutia unei galaxii? Nu avem înca un raspuns la aceste întrebari, dar descoperiri precum cea de care am vorbit în acest articol ne ajuta poate sa ne apropiem de dezlegarea misterului.
http://www.sci-news.com/
