Recent s-au descoperit, în cea mai adânca mina de pe Pamânt, bacterii care supravietuiesc datorita radioactivitatii rocilor. Acest lucru a dat nastere unei noi teorii, spune site-ul de stiinta scientia.ro: în spatiul cosmic ar putea exista forme de viata, sub forma de bacterii asemanatoare celor descoperite, care supravietuiesc în conditii cu adevarat extreme, fara a avea nevoie de energia care provine de la o stea.
Existenta bacteriilor extremofile, adica capabile sa supravietuiasca în conditii extreme, precum în interiorul vulcanilor sau în ghetarii din Antarctica, în vid sau într-un mediu cu radiatii nucleare intense, era cunoscuta de mai multa vreme.
Descoperirea recenta însa a unor bacterii în cea mai adânca mina din lume, Mponeng, din Africa de Sud, la 3 km sub pamânt, a surprins oamenii de stiinta, întrucât aceste bacterii se hranesc cu ajutorul radiatiilor nucleare generate de elementele radioactive (precum uraniu sau potasiu) din sol.
Denumite Desulforudis audaxviator, aceste bacterii pot supravietui fara energia de la Soare. Numele pe care l-au primit este preluat din romanul lui Jules Verne, Calatorie spre centrul Pamântului, unde calatoria debuteaza cu descoperirea unui mesaj care, sugereaza calatorului curajos (audax viator) cum sa ajunga în centrul Pamântului (Descende, audax viator, et terrestre centrum attinges – coboara, calator curajos, si vei atinge centrul Pamântului).
Cum se hranesc bacteriile nou descoperite?
Radiatia nucleara rupe legaturile chimice ale diverselor molecule din mediul în care se afla bacteriile, generând atomi sau molecule mai mici care contin de exemplu carbon si sulf, ce sunt, la rândul lor, absorbite de bacterii, fiind utilizate ca surse de energie.
Cercetatorul Dimitra Atri, de la Blue Marble Space Institute din Seattle, sustine ca D. Audaxviator reprezinta un model biologic pentru posibilele forme de viata care ar putea exista pe alte planete sau chiar si pe comete sau în spatiul interstelar. Atri a publicat un articol în revista Interface, în care arata cum viata extraterestra s-ar putea descoperi în conditii în care nu a fost cautata pâna la ora actuala.
În spatiu exista o forma de radiatie intensa – asa-numita radiatie cosmica, adica particule (de obicei protoni) care provin din Univers în urma diverselor procese galactice sau extragalactice. Aceasta radiatie ar putea, în conditii favorabile, hrani bacteriile de pe planete precum Marte sau chiar si planete „vagaboande” (nelegate de o stea) sau comete.
Sa vedem de exemplu cazul planetei Marte. Pe Planeta Rosie nu exista o atmosfera precum pe Terra (este mult mai rarefiata) si solul nu este protejat de radiatia cosmica. Pe Pamânt atmosfera absoarbe mare parte din radiatia cosmica, protejându-ne.
Pe Marte (sau alte planete) radiatia cosmica ajunge la sol, unde genereaza, în urma interactiunilor nucleare, particule secundare, care au energia asemanatoare cu cea a radiatiilor nucleare din mina unde au fost descoperite D. Audaxviator. Sub solul acestor planete s-ar putea deci adaposti bacterii care se hranesc cu substante nutritive generate de radiatia cosmica. O situatie asemanatoare ar putea exista inclusiv pe Luna.
Chiar si în interiorul cometelor, unde exista o mica cantitate de apa, ar putea exista bacterii care se hranesc cu ajutorul radiatiei cosmice, precum si în interiorul planetelor „vagaboande”.
Pentru a verifica aceasta ipotez este însa necesar ca viitoarele misiuni spatiale care au obiectivul de a studia planete, sateliti ai acestora sau comete sa duca cu ele roboti capabili sa sape si sa studieze ce se întâmpla în interior. Acesta este de fapt unul dintre obiectivele viitoarelor misiuni spatiale: saparea unor gropi cu adâncimea de zeci de centimetri si studiul chimic, dar si biologic al materiei pe care o descopera.
Nu ar fi de mirare ca primii extraterestrii pe care îi vom descoperi sa se prezinte sub forma unor bacterii precum D. Audaxviator, capabile sa supravietuiasca în conditii cu adevarat extreme, hranindu-se cu ajutorul radiatiei cosmice care este omniprezenta în Univers.
Sursa: http://www.scientia.ro
