Universul este vast si ciudat, asta stim cu totii. Uneori avem impresia ca noi suntem centrul Universului, în realitate lucrurile nu stau nici pe departe asa. De aceea incercam sa dam anumite raspunsuri la cele mai ciudate intrebari legate de Univers…
1. Cât din suprafata Lunii putem noi sa observam de pe Pamânt?
Nu jumatate. Luna se roteste în jurul axei sale într-o perioada de timp egala cu cea în care orbiteaza Pamântul.
Însa, miscarea Lunii nu este tocmai regulata. În timp ce orbiteaza, ea se deplaseaza înainte si înapoi, într-o parte si-n alta, aratându-ne mai mult de jumatate din ea. Acest fenomen de usoara balansare a Lunii fata de pozitia sa poarta numele de libratie.
Galileo Galilei a fost cel care a descoperit fenomenul în 1637, iar libratia are trei forme.
Libratia latitudinala este cauzata de faptul ca Luna este usor înclinata pe axa sa. Astfel, dintr-un punct fix de pe Pamânt, Luna pare sa se miste, mai întâi spre noi, pentru ca apoi, pe masura ce se deplaseaza, ea sa dea impresia ca se deplaseaza în directia opusa noua. În urma acestui proces noi putem sa vedem un pic mai mult din ea, mai întâi din partea de sus si apoi din cea de jos.
Libratia longitudinala se refera la momentele în care Luna se roteste în jurul Pamântului cu viteze un pic inegale. Ea se roteste întotdeauna cu acelasi ritm, dar pentru ca orbita ei este eliptica, Luna se va deplasa mai repede atunci când va fi mai aproape de noi si mai încet, când se va afla la o distanta mai mare de Pamânt. Astfel, noi putem sa zarim mai mult din unghiul de atac al Lunii atunci când ea se se îndeparteaza de noi, pentru ca apoi sa vedem mai mult din unghiul ei de fuga, atunci când satelitul se apropie de Terra.
Si apoi mai este si libratia diurna. Din cauza faptului ca Pamântul se roteste în jurul axei sale, în momente diferite ale zilei putem observa Luna din unghiuri diferite. Acest lucru ne permite sa vedem un pic mai mult din partea de vest a Lunii atunci când ea rasare, pentru ca apoi sa observam ceva mai mult din partea de est a copului ceresc, când el apune.
Ca urmare a libratiei, de-a lungul unei luni, putem vedea 59% din suprafata Lunii.
2. Ce putem auzi în spatiu?
În spatiu nu te poate auzi nimeni daca tipi, dar nu putem spune ca nu exista sunete.
În spatiu sunt gaze care le permit undelor sonore sa calatoreasca, însa gazul interstelar este mai putin dens decât atmosfera Terrei. În timp ce aerul are 30 miliarde de miliarde de atomi pe centimetru cub, spatiul are mai putin de doi pe centimetru cub.
Astfel, daca ai sta la marginea unui nor de gaz interstelar si sunetul ar veni prin el spre tine, timpanul ti-ar fi atins de un numar prea mic de atomi, motiv pentru care nu au auzi nimic.
Mai mult, chiar daca ai sta lâna o supernova care explodeaza, gazul produs în urma exploziei s-ar extinde atât de rapid încât densitatea sa ar scadea subit si tu nu au auzi decât foarte putin.
Sunetul nu calatoreste foarte bine nici pe Marte. Atmosfera de pe Marte are o densitate egala cu un procent din densitatea atmosferei noastre. Pe Terra, un strigat poate sa calatoreasca un kilometru înainte de a fi absorbit de aer, în schimb, pe Marte, sunetul nu ar ajunge nici macar la 15 metri departare.
3. Câti sateliti naturali are Pamântul?
Cel putin sapte. Desigur, Luna este singurul corp ceresc care respecta o orbita stricta în jurul Pamântului. Însa acum exista 6 asteroizi apropiati de Pamânt care ne urmaresc în jurul Soarelui si care sunt invizibili ochiului liber.
Primul observat, dintre cei 6, a fost Cruithne (acesta poarta numele unuia dintre primele triburi celtice din Anglia mentionate in analele istoriei), cu satelit cu un diametru de aproximativ 5 km, în anul 2007. De atunci, au mai fost identificati înca 5 numiti 2000 PH5, 2000 WN10, 2002 AA29, 2003 YN107 si 2004 GU9.
Dar putem sa spunem cu adevarat ca aceste corpuri chiar sunt sateliti? Multi oameni de stiinta ar spune ca nu, însa, pe de alta parte, ei sunt mai mult decât simpli sateliti. La fel ca Pamântului, si lor le ia tot un an sa orbiteze Soarele, iar ocazional, se aproprie suficient cât sa exercite o influenta gravitationala usoara.
Asa ca, indiferent daca îi numim pseudo-sateliti, cvasi-sateliti sau asteroizi care întovarasesc Pamântul, ei merita sa fie observati, mai ales daca ne gândim ca, într-o buna zi, unul dintre ei s-ar putea sa aleaga o orbita mai stabila.
4. Ce culoare are Universul?
Oficial, Universul este bej.
În 2002, dupa ce au analizat lumina provenita de la 200.000 de galaxii oamenii de stiinta din SUA, de la Universitatea Johns Hopkins au ajuns la concluzia ca universul are o nuanta de verde pal.
La câteva saptamâni dupa acest anunt, specialistii de la American Astronomical Society au admis ca au facut câteva erori si ca, de fapt, Universul avea mai curând o nuanta trista de bej care bate un pic spre un roz pal.
5. Câte galaxii sunt vizibile cu ochiul liber?
Raspunsul este: patru, desi din locatia în care te afli acum poti sa vezi doar doua, dintre care una e chiar Calea Lactee.
Având în vedere ca estimarile indica faptul ca exista mai bine de 100 de miliarde de galaxii în Univers, fiecare continând între 10 si 100 de miliarde de stele, este o mare dezamagire ca noi putem observa atât de putin cu ochiul liber. În total, doar 4 galaxii sunt vizibile cu ochiul liber de pe Pamânt, ele putând fi observate câte doua odata. În emisfera nordica putem vedea Calea Lactee si Andromeda (M31), în timp ce din emisfera sudica putem observa Marele Nor al lui Magellan si Micul Nor al lui Magellan. 
Unii oameni, care sustin ca au vazul extrem de dezvoltat, spun ca au reusit sa distinga mai mult, ca de exemplu M33 din Triangulum, M81 din Ursa Mare si M83 din Hydra.
Numarul stelelor vizibile cu ochiul liber este destul de mare, dar mai toti specialistii sunt de acord ca putem observa mai putin de 10.000.
Majoritatea software-urilor folosite de astronomii amatori au o baza de date de 9.600 de stele care s-ar vedea cu ochiul liber, însa nimeni nu crede cu adevarat ca ele sunt chiar atât de multe.
Pe vremuri se spunea ca existau mai multe cinematografe în Uniunea Sovietica (aproximativ 5.200) decât stele vizibile pe cerul noptii.
6. Cum miroase Luna?
Se pare ca Luna miroase a praf de pusca.
Doar 12 oameni au ajuns pe Luna si pentru ca ei erau echipati cu costume speciale, evident ca nu au putut sa simta vreun miros. Însa, atunci când s-au întors în cabina, astronautii au adus cu ei o multime de praf de pe Luna purtat pe costum.
Ca urmare a acestei experiente, ei au declarat ca praful selenar se simte ca zapada, nu are gust foarte rau si miroase ca praful de pusca.
Praful selenar este creat, în mare parte, din dioxid de siliciu creat la impactul dintre luna si meteori. De asemenea, el contine si minerale precum fier, calciu si magneziu.
7. Ce culoare ale Marte?
Una dintre cele mai familiare caracteristici ale planetei Marte este aspectul sau rosiatic. Cu toate aceasta, roseata este cauzata de praful din atmosfera planetei, suprafata sa spunând o cu totul alta poveste.
Primele imagini care au surprins planeta Marte au fost trimise de Viking 1, la 7 ani dupa ce Neil Armstrong a ajuns pe Luna. Imaginile aratau un teren pustiu de culoare rosie, care era presarat cu pietre negre. Însa, adevarul este ca roverele Viking nu erau dotate cu camere foto color. Imaginile digitale au fost realizate în alb-negru si apoi trecute prin trei filtre de culoare.
În cele din urma, specialistii au ajuns totusi la un numitor comun astfel încât, un articol din 2004 din New Tork Times indica faptul ca Marte are culoarea caramelului.
Roverul Curiosity a lamurit problema. Mai exact, când Curiosity a folosit kit-ul de curatare el a aratat lumii întregi ca sub stratul de praf rosiatic, rocile de pe Marte au o culoare galbuie.
8. Cine a fost primul care a spus ca Pamântul se învârte în jurul Soarelui?
Aristarh din Samos, nascut în 310 î.Hr. adica cu 1.800 de ani inaintea lui Copernic.
Pe lânga faptul ca a sugerat ca Pamântul si planetele se rostesc în jurul Soarelui, el a calculat distantele aproximative dintre Pamânt, Luna si Soare, afirmând ca cerul nu este o bolta ci un univers cu dimensiuni aproape infinite. În ciuda acestor mari descoperiri, nimeni nu i-a acordat prea multa atentie astronomului grec.
În timpul vietii, Aristarh a fost cunoscut ca matematician si nu ca astronom. De asemenea, nici nu se cunosc prea multe informatii despre viata sau lucrarile lui. Istoricii au aflat ca el a studiat în Alexandria, iar singura sa opera care a supravietuit timpului a fost „Despre dimensiunile si distantele mutuale ale Soarelui si Lunii”.
9. De ce nu ar trebui sa atingi un meteorit?
Un meteorit este un obiect care a cazut pe Pamânt din spatiu. Meteoritii sunt obiecte care trec prin atmosfera Terrei. Sute de tone de meteoriti bombardeaza Pamântul în fiecare zi, însa majoritatea sunt mai mici ca un fir de nisip si ard pâna sa ajunga pe Pamânt.
Meteoritii sunt destul de greu de gasit. În Statele Unite, de exemplu, din 1807 si pâna în 2009 au fost gasiti doar 1,530 de exemplare. Asadar, desi este foarte putin probabil sa ai sansa de a da peste unul, oamenii de stiinta recomanda sa nu-l atingi. Motivul, nu este acela ca risti sa te arzi, pentru ca, în realitate, atunci când el ajunge la sol este deja rece. Un meteorit nu trebuie atins pentru ca prin atingere risti sa contaminezi orice fel de materie organica ar putea el sa transporte.
10. Cum stim când apune Soarele?
„Când a disparut din orizont” este raspunsul gresit.
Soarele a apus deja atunci când partea sa inferioara a atins linia orizontului. Când Soarele se îndreapta spre apus, lumina lui trece prin atmosfera formând un unghi din ce în ce mai mic si se curbeaza din ce în ce mai mult, pe masura ce are de strabatut din ce în ce mai mult aer. La finalul acestui proces, lumina este atât de curbata încât pare ca noi înca vedem Soarele, chiar daca, fizic, el a trecut deja de linia orizontului. Asadar, când vedem marginea de jos a Soarelui ca atinge orizontul, fizic, el a trecut deja de linia orizontului. Cu alte cuvinte, zilnic, suntem martorii unui miraj.
sursa: „Cartea ignorantei” de John Lloyd $ John Mitchinson
