Calendarul aztec si filosofia timpului

Universul este plin de mistere care, deseori, provoaca lucrurile deja cunoscute. 

Rotile calendarului aztec au stârnit fascinatia timp de mai multe secole. Dar acestea nu erau numai o metoda de a contabiliza timpul – ci alcatuiau o filosofie completa a timpului, fiecare zi având o semnificatie religioasa. Aztecii credeau, de altfel, ca timpul se scurge în cicluri, ajungând în final la un scenariu care cuprindea creearea, distrugerea, si renasterea lumii.

Aztecii nu erau singurul popor care credea asta. Mai multe culturi din jurul lumii considerau ca timpul este ciclic. Iar unele dintre reflectiile acestei credinte erau existenta conceptelor precum reîncarnarea (reîntruparea dupa moarte) si karma (”primesti ceea ce oferi”). Conceptul ciclicitatii are o vechime de cel putin 3.000 de ani, sau chiar mai vechi, si este des întâlnit în America Centrala.

Calendarul aztec este unul dintre cele mai vechi versiuni  de calendare descoperite. Printre acestea, se afla binecunoscutul calendar antic mayas, care împartaseste o structura de baza similiara cu a calendarelor din America Centrala antica. Totusi, diferit de calendarul mayas, care era foarte precis, sistemul aztec nu este la fel de exact – o anumita data putea sa faca referire la momente diferite dintr-un an. Din aceasta cauza, printre intelectuali au aparut mai multe dezacorduri privind datele exacte la care au avut loc diferitele evenimente din Imperiul Aztec.

Calendarul era format dintr-un ciclu calendaristic de 365 de zile, denumit xiuhpohualli (numaratul anilor), si un ciclu ceremonial cu 260 de zile, denumit tonalpohualli (numaratul zilelor). Aceste doua cicluri formeaza împreuna un calendar pe o perioada de 52 de ani. Se considera ca xiuhpohualli este calendarul agricol, de vreme ce se bazeaza pe Soare, iar tonalpohualli este considerat a fi calendarul sacru.

Calendarul Tonalpohualli

Sistemul de 260 de zile era numit tonalpohualli. Era de asemenea fragmentat în 20 de perioade de 13 zile fiecare, care se reflectau în doua roti interconectate. Se credea ca acesta este folosit de antici pentru a observa momentul în care Soarele trecea de un anumit punct zenit, aflat în apropierea orasului mayas Copan – odata la 260 de zile. Aztecii nu se îngrijorau de faptul ca anii (sau ciclul de 260 de zile) nu coincidea cu anotimpurile, astfel ca anii lor ”hoinareau”.

Numarul 20 se baza pe cifrele ”omului întreg” (suma degetelor de la mâini si picioare), iar cele 13 numere reprezentau filozofia celor 13 directii în spatiu. Civilizatia timpurie din America Centrala credea ca acest calendar ceremonial reprezenta starea arhetipala a omului si a armoniei cosmice.

În acest sistem, o trecere prin toate cele 13 numere reprezenta o ”saptamâna”. Iar prima, a sasea, a 11-a, si a 16-a saptamâna erau considerate importante deoarece marcau trecerea prin cele patru diviziuni ale anului.

Fiecare din cele 20 de zile era asociata cu un obiect tangibil, un animal sau o divinitate. De exemplu, prima zi (Cipactili) era reprezentata de un aligator si era condusa de zeul festinelor, în timp ce de-a doua zi (Ehecatl) era reprezentata de vânt si era condusa de zeul focului, vietii si a spiritului.

Aceasta interpretare a creat un instrument pentru citirea viitorului, care era folosit si la orientarea în viata. Calendarul era folosit pentru a planui diferitele activitati ale comunitatii, precum semanatul recoltelor, construirea caselor, sau mersul la razboi, în baza a ceea ce se considerau a fi zile ”norocoase” si zile ”nefaste”.

Mai important, tonalpohualli împartea zilele si ritualurile dedicate zeilor. Pentru azteci, aceasta stare era extrem de importanta iar disparitia ei era sinonima cu sfârsitul lumii. Potrivit cosmologiei aztece, Universul este într-o stare delicata de echilibru în care fortele divine opozante se întrec pentru putere. Pentru a preveni ca un zeu sa devina mai puternic decât altul, zeii primeau propriul lor timp, si propria lor zi peste care domneau. Pentru azteci, era foar important ca întrecerea pentru putere sa nu poata fi câstigata de niciun zeu.

Xiuhpohualli

Numaratoarea anilor era denumita xiuhpohualli. Acesta avea de fapt ciclul solar de 365 de zile pe care-l cunoastem acum. În mod natural, acesta era mai strâns legat de anotimpuri, iar de aceea era folosit ca un calendar agricol. Era împartit în 18 perioade cuprinzând 20 de zile fiecare. Dar de vreme ce însuma doar 360 zile, cuprindea si o perioada de tranzitie, între anul vechi si anul nou, lunga de cinci zile, folosita ca perioada de festivitati.

La terminarea fiecarei perioade de 52 de ani, cele doua cicluri majore (tonalpohualli si xiuhpohualli) se aliniau unul cu cealalalt. Încheierea ciclului marca ”secolul” mesoamerican iar evenimentul era celebrat în religiile majore cu numele de xiuhmolpilli (”legarea anilor”). Aceste festivitati religioase durau 12 zile si includeau postul ca un simbol al caintei. La începutul acestui festival toate focurile din oras erau stinse.

Din nefericire, se practica sacrificiul, inclusiv uman. La miezul celei de-a 12-a nopti, un prizonier era sacrificat de catre un preot atunci când steaua de foc atingea zenitul pe cerul noptii. La finalul festivalului, acestia reaprindeau focul, în scopul de a-i asigura pe oameni ca soarele va continua sa rasara si în urmatori 52 de ani. Momentul era dedicat reînnoirii.