Egiptul Antic continua sa fascineze si în prezent. Fastuoasa si originala sa civilizatie stârneste interesul multora, de la istorici si arheologi specializati în investigarea misterelor sale, la oamenii obisnuiti care nu îsi pot explica atractia fata de lumea demult apusa a faraonilor, papirusurilor, a tainicelor ritualuri religioase, si a piramidelor.
Pe lânga aceste aspecte, unele dintre cele mai interesante episoade istorice ale Civilizatiei Nilului sunt reprezentate de tainicii Regi Scorpioni si faraoni nubieni. De fapt, Egiptul Antic nu ar fi fost complet fara contributia adusa de cele doua dinastii.
Înca din perioada anului 3550 înainte de Hristos, Lumea Antica era prinsa în caruselul violentei si distrugerii. Din Mesopotamia pâna pe malurile Nilului, triburi nomade aparute din negura timpului atacau si jefuiau tot ce le iesea în cale, prinse într-un conflict sângeros pentru stapânirea pamânturilor propice agriculturii si a bogatiilor vremii.
Se pare ca de nicaieri, a pasit curajos în zorii istoriei, un razboinic care a reusit sa uneasca factiunile rivale pentru a pune astfel fundatia civilizatiei Egiptului Antic.
Numele sau exact a fost dat uitarii, istoria l-a retiunt însa sub titulatura de Regele Scorpion. Evident, nu este vorba de personajul întruchipat de starul WWE si actorul The Rock. Regele Scorpion a existat cu adevarat si a fost unul dintre conducatorii care a pus bazele originalei si înfloritoarei civilizatii a Egiptului Antic.
Evidentele cu privire la aparitia sa pe scena istoriei s-au concretizat în informatii foarte pretioase pentru istorici si cercetatori. Descoperirea relativ recenta a unui mormânt si a unor forme primitive de hieroglife într-un sit arheologic obscur dintr-o zona desertica din vestul Egiptului a demonstrat ca bazele civilizatiei egiptene au fost puse cu mult mai devreme decât se credea. Dovezile descoperite i-au convins pe specialisti sa rescrie istoria locurilor, stabilind o noua dinastie de conducatori egipteni.
Noua dinastie a fost denumita Dinastia Zero, iar cercetarile asupra Regelui Scorpion se constituie într-o calatorie în timpuri îndepartate, înainte de construirea piramidelor si a Sfinxului de la Gizeh,
În urma cu peste 5000 ani, la Abydos, în ceea ce va fi probabil primul cimitir regal al Egiptului, preotii uneia dintre cele mai vechi religii de pe Terra depuneau în sarcofage trupurile primilor suverani ai Egiptului: Regii Elefant, Sacal, Crocodil si Scorpion.
Daca la început cercetatorii credeau ca acestea sunt nimic altceva decât personaje mitice, sau cel mult regi-samani care luasera numele animalelor totem cu care se identificau în timpul ceremoniilor si ritualurilor, evidentele arheologice aratau ca acestia au fost la fel de reali precum Kefren, Keops sau Mikerinos, celebrii faraoni de mai târziu ai Egiptului aflat în plina glorie si stralucire.
Deci cine a fost în realitate Regele Scorpion si cum a reusit sa unifice Egiptul de Jos cu cel de Sus într-o perioda istorica în care zona aceasta era caracterizata prin conflicte extrem de sângeroase?
Pentru a încerca sa gasim raspunsul trebuie sa coborâm în timp pâna aproape de sfârsitul Mezoliticului si aparitia civilizatie umane. Zilele Egiptului pre-dinastic au fost deosebit de tulburi. Începutul Epocii Bronzului era o perioada a razboielor tribale neîncetate pe teritoriul de azi al Egiptului si al Orientului Mijlociu.
Egiptul era divizat în doua mari entitati statale diferite, Egiptul de Sus si Egiptul de Jos. În preajma anului 4000 înainte de Hristos, istoricii au cazut de acord ca Egiptul de Sus era condus de un lider local pe numele sau, Menes, care a fost cel dintâi rege al acestui stat. Pe aceste considerente, cercetatorii speculeaza ca Regele Scorpion a fost descendentul direct al lui Menes, si a reusit astfel sa unifice în premiera Egiptul Antic.
Cu toate acestea, întrebarea ramâne: Cine anume era acest lider razboinic cu alura mitica?
Istoria începe la Abydos
Cu fiecare descoperire arheologica, personalitatea sa se contureaza tot mai mult. Realizarile sale nu s-au limitat doar la victoriile de pe câmpul de lupta, caci Regele Scorpion a avut calitati de-a dreptul revolutionare în organizarea politica si sociala a noii entitati statale care avea sa se remarce ulterior drept una dintre cele mai stralucite civilizatii ale Antichitatii.
Sub influenta sa, Egiptul unit a dezvoltat prima scriere fonetica din istoria umanitatii si a pus bazele primelor Piramide. Însa modul concret în care acest lider vizionar si fondator a actionat atunci, ramâne deschis ipotezelor si evident speculatiilor.
Se crede ca primul centru de putere al Egiptului Antic se afla la Abydos, situat la circa 400 kilometri sud de Cairo, loc care pe atunci era mai aproape de cursul Nilului decât în prezent (cursul acestui mare fluviu a suferit fluctuatii de-a lungul istoriei). În plus, Abydos era situat la rascrucea drumurilor comerciale care duceau spre Marea Rosie si spre oazele nubiene. Situl a fost descoperit în anul 1894 de catre un arheolog francez care a efectuat sapaturi acolo timp de patru ani.
Sapaturile au fost reluate de un celebru arheolog englez al vremii, Flinders Petrie, care face cercetari între anii 1899-1901. Au fost descoperite un numar de opt mari morminte regale din prima dinastie, alaturi de alte doua morminte care proveneau din cea de-a doua dinastie. Cursul evenimentelor politice internationale a facut ca sapaturile sa fie reluate abia peste optzeci de ani.
În anul 1980, Gunter Dreyer, seful unei echipe de arheologi germani, redescopera la Abydos situl deschis initial de francezi. Necropola era ravasita de activitatea neglijenta a arheologilor francezi, cu toate acestea vina nu era doar a lor, mormintele fiind atacate si jefuite înca din Antichitate, când adeptii cultului lui Osiris, zeu al mortii si renasterii au facut sapaturi în speranta descoperirii locului de nastere al zeului.
Echipa arheologului Gunter Dreyer a mai descoperit obiecte din fildes, arama, obsidian, vârfuri de sageti, vesela si plachete inscriptionate din ceramica si fildes.
Dincolo de aceste obiecte, au urmat si descoperiri mai sumbre sub forma mai multor schelete de oameni si animale. Între acestea, scheletele unor tineri sub 25 ani, sacrificati alaturi de animale pentru a-l însoti pe rege în calatoria sa spre cealalta lume. Recent a mai fost descoperita o inscriptie care descrie victoria Regelui Scorpion asupra triburilor razboinice nomade care amenintau regatul sau. Inscriptia este considerata de multi specialisti drept cel mai vechi document istoric descoperit pâna în prezent.
De asemenea, ca o marturie palpabila venita din negura timpurilor despre natura sa razboinica, arheologii au mai descoperit într-una din încaperi un buzdugan care i-a apartinut regelui. Arma, evident cel mai vechi buzdugan din lume, are inscriptionata silueta unui barbat care poarta coroana Egiptului de Sus, alaturi de un scorpion, simbolul oficial al acestui razboinic de la începutul timpurilor.
Mormântul Regelui Scorpion era alcatuit dintr-un numar de douasprezece camere, si a fost construit din caramizi de lut ars, fiind o replica în miniatura a palatului aceluiasi personaj istoric. Conform datarilor cu carbon 14 artefactele descoperite provin din jurul anului 3400 înainte de Hristos. De o mare valoare sunt si cele 160 de placute pe care sunt inscriptionate cele mai vechi forme de hieroglife cunoscute. Placutele sunt mai vechi cu circa 200 ani decât celebrele tablete cu inscriptii cuneiforme din Sumer.
Pe baza acestor evidente, istoricii sugereaza ca Regele Scorpion a ordonat sistematizarea primelor forme de scris pentru a crea astfel un mijloc eficient de tinere a evidentei taxelor de catre visteria sa regala. Se poate spune deci ca Regele Scorpion este creatorul sistemului de taxe si impozite…
Mai aproape de zilele noastre, a fost descoperita la Qena, pe malul Nilului o gravura în piatra care aniversa o alta victorie a Regelui Scorpion asupra locuitorilor din Naqada, un oras fortificat, care credeau în Set, zeul haosului si distrugerii. Descoperirea indica faptul ca unificarea celor doua proto-regate egiptene s-a petrecut cu circa 150 ani mai devreme decât credeau arheologii.
Cucerirea celor din Naqada i-a oferit Regelui Scorpion control nu doar asupra cursului Nilului, ci si drumurilor comerciale care facilitau legaturile Egiptului cu lumea. O alta descoperire edificatoare consta într-o placa de lut în care parintele fondator al civilizatiei egiptene este reprezentat cu coroana si buzduganul sau caracteristic în timp ce tine de par un dusman capturat.
La ora actuala, cercetarile au fost sistate din cauza situatiei politice instabile din Egipt, urmând ca sapaturile în situl de la Abydos sa fie continuate imediat ce situatia politica si sociala din aceasta tara araba se va normaliza.
Când nubienii conduceau Egiptul
O alta dinastie extrem de interesanta care a succedat pe tronul faraonilor egipteni, este asa numita dinastie a faraonilor nubieni. Timp de milenii triburile nubiene din sudul Egiptului s-au constituit în cel mai mare pericol extern la adresa tarii faraonilor.
Cu toate acestea, undeva în pragul anului 730 înainte de Hristos, o capetenie nubiana pe nume Piye a decis ca singura cale de a pune capat conflictelor dintre supusii sai si trupele faraonilor ar fi invadarea si cucerirea Egiptului urmata de înscaunarea sa pe cel mai înalt tron. Din regatul sau, situat pe teritoriul actual al Sudanului, Piye a profitat de starea de decadere a Egiptului.
Soldatii sai au înaintat în barci spre nord, pe apele Nilului, pâna când au ajuns în Theba, unde au debarcat înaintea bataliilor hotarâtoare. Acolo, exact la locul debarcarii, capetenia si-a pus razboinicii sa se scalde în apele sfinte ale Nilului înainte de lupta, ca o forma suprema de purificare. Soldatii cu trupuri de abanos s-au îmbaiat în fata templului din Karnak, un loc sfânt închinat zeului soare Amon, cel cu cap de berbec, zeitatea personala a lui Piye, caruia razboinicul negru i se închina si-i aducea jertfe.
Întariti spiritual, nubienii au dus o campanie militara timp de aproape un an de zile, în care au înfrânt toate armatele egiptene trimise în calea lor, inclusiv trupelele influentului general egiptean, Tefnakht. La sfârsitul acelui an, Egiptul era deja cucerit si ocupat.
Când liderul nubian murit la sfârsitul domniei sale întinsa pe o perioada de 35 ani, supusii sai nubieni, erijati deja în pozitia de noua clasa conducatoare egipteana, l-au îngropat pe Piye într-o piramida tipica alaturi de calul sau mult iubit. Piye a fost primul dintre asa numitii faraoni negri sau mai exact faraoni nubieni, o dinastie de regi din Africa Neagra care au domnit în Egiptul Antic pe o perioada de aproximativ 70 de ani, find a douazeci si cincea dinastie de faraoni la scara istoriei.
Nu au fost niste lideri dusmanosi si cruzi fata de populatia autohtona. Din contra, s-au remarcat prin stabilizarea statului egiptean, construirea de monumente si edificii si crearea uni imperiu care se întindea din Khartoum-ul de astazi pâna la malurile Mediteranei. Influenta lor s-a facut remarcata si în afara granitelor Egiptului, ei fiind cei care au stopat invazia asirienilor în Orientul Mijlociu, scapând astfel Ierusalimul de la distrugere.
Au fost considerati personaje istorice de factura legendara pâna recent, când în urma cu patruzeci de ani, arheologii i-au repus în drepturi. Proveneau dintr-o cultura puternica care a înflorit în sudul Nilului înainte ca cutezatorul rege Piye sa porneasca spre cucerirea Egiptului. Relatiile lor cu egiptenii au dost interesante si deosebit de complexe.
Faraonilor egipteni nu le placeau acesti vecini puternici si influenti, dar depindeau de minele aurifere din Nubia pentru a-si consolida influenta comerciala în Orientul Mijlociu. Prin urmare, înainte de aventura de succes a lui Piye, faraonii celei de-a optsprezecea dinastii (1539-1292 înainte de Hristos) si-au trimis armatele sa cucereasca Nubia si sa construiasca garnizoane de-a lungul Nilului.
Au instalat guvernatori si functionari dintre nubienii localnici în teritoriul recent cucerit si s-au ocupat de scolirea si educarea la Theba a copiilor elitei locale nubiene careia i-au permis pastrarea privilegiilor. Aceasta elita nubiana a îmbratisat cu entuziasm cultura si religia egipteana ajungând sa-l venereze pe zeul Amon, sa învete limba egipteana, sa adopte fastuaoasele obiceiuri de înmormântare ale acestora si chiar sa treaca la construirea de piramide proprii. Asadar, nubieni au fost prima si singura civilizatie „egiptenizata” cu un succes deosebit.

Sub conducerea nubienilor Egiptul si-a recâstigat gloria de dinainte de instalarea libienilor în nord, care impusesera propriile reguli si obiceiuri. Odata ajunsi la putere, razboinicii negri au repus în drepturi casta preotilor si au restaurat cultul lui Amon.
Când Piye a murit în anul 715 înainte de Hristos, fratele sau Shabaka a consolidat puterea stabilind capitala la Memfis. Shabaka a fost devotat cutumelor stravechilor faraoni adoptând chiar numele lui Pepi al II-lea, cel mai faimos conducator din cea de-a sasea dinastie. Dinastia faraonilor nubieni a durat pâna în momentul în care s-a prabusit sub loviturile asirienilor.
Nubienii au continuat sa supravietuiasca istoriei pâna în secolul 14, când au fost islamizati în masa de arabi.
Vechiul pâmânt al faraonilor negri a fost apoi împartit în anul 1956 odata cu trasarea granitelor Republicii Egipt si ale Sudanului.
Restul este istorie pura care asteapta sa fie descoperita când se vor mai linisti timpurile.