Acesti electroni pun în pericol viata astronautilor aflati în spatiu si pot distruge satelitii.
Bariera invizibila se afla în centurile de radiatie Van Allen, care sunt doua inele în forma de gogoasa ce contin protoni si electroni ce înconjoara Pamântul.
Centurile Van Allen, mentinute de câmpul magnetic al Terrei, ne protejeaza planeta si se umfla sau se retrag periodic, în functie de particulele energetice emise de Soare.
Aceste centuri au fost descoperite prima data în anul 1958 de profesorul James Van Allen, de la Universitatea Iowa. Ele se extind pâna la o altitudine de peste 40.000 km, dar scutul invizibil de protectie a fost detectat acum la doar 11.000 de km altitudine.
Pentru cercetarea centurilor de radiatii, NASA a lansat în anul 2012 doua sonde care sa adune noi informatii. Astfel a fost identificat un al treilea inel, de tranzitie între cel interior si cel exterior.
Recent, a fost observat acest câmp, aflat la marginea centurii exterioare, care poate bloca electronii periculosi, ce nu pot patrunde astfel în atmosfera planetei noastre.
Scutul, detectat pentru prima data cu ajutorul celor doua sonde spatiale Van Allen, a fost numit plasmasfera. Este format din gaze încarcate electric. Câmpul începe de la aproximativ 1.000 de kilometri altitudine si se extinde spre centura exterioara Van Allen, pâna la 11.000 km.
Profesorul Daniel Baker, director la CU-Boulder’s Laboratory for Atmospheric and Space Physics, spune ca acesti electroni se lovesc practic de un fel de geam de sticla atunci când vor sa intre în câmpul de protectie.
Autorul studiului compara acest scut cu cel folosit pe nava spatiala din Star Trek, pentru a respinge focurile lansate de armele extraterestrilor.
„Este un fenomen foarte ciudat,” adauga Daniel Baker.
Pâna acum, expertii credeau ca electronii, care se deplaseaza cu viteze extreme, patrund în atmosfera, dar aici sunt distrusi treptat de interactiunea cu moleculele de aer.
Cercetatorii nu stiu deocamdata cum s-a format plasmasfera.
Surs: Phys.org
