Civilizatia megalitica-monumentele de piatra
Intre anii 4500-1500 i.Hr. s-a constituit si a durat un tip de civilizatie caracterizata printr-un mod de constructie a unor monumente rudimentare care folosea blocuri de piatra de mari dimensiuni.Aria de extindere in Europa incepe din zona occidentala mediteraniana,urcand prin Bretagne ,sudul Angliei si Irlanda,precum si in nordul Germaniei si in regiunile scandinave.
Constructiile megalitice raspundeau unor nevoi practice,materiale,dar si unor motive de ordin religios ,de cult.Astfel ,tipul cel mai simplu si mai vechi de constructie megalitica este dolmenul(in bretona-”masa de piatra”),legat de cultul stramosilor,loc de inmormantare a capeteniilor de triburi.
Constructia consta dintr-o lespede gigantica asezata orizontal pe doua sau mai multe blocuri verticale de piatra ,acoperind o incapere sepulcrala.Se presupune ca,la origine,dolmenii erau acoperiti cu pamant,formand un tumul ,o movila funerara.Numarul dolmenilor cunoscuti ,numai in Franta ,se apropie de 4500.Un dolmen poate avea una sau mai multe incaperi,cu sau fara coridor de acces in forma de galerie acoperita,cu sau fara coridoare secundare,etc.Dolmenii pot atinge dimensiuni impresionante.Cel din Menga(Andaluzia)este lung de 25,40 m,lat de 6,50 m si inalt de 3,30 m.totalizand doar 31 de blocuri.Camera funerara este precedata de un coridor acoperit cu o lespede monolitica lunga de 10-12 m ,lata de 6-7 m si groasa de 2m ;volumul ei este de 135 metri cubi,iar greutatea de 320 de tone.
Menhirii ,un efort supraomenesc
Monumentul megalitic in forma sa cea mai simpla este menhirul(in bretona-”piatra lunga”).Este un simplu bloc de piatra ,doar cioplita ,asezat vertical.Functia sa era legata de cultul mortilor(cel mai probabil):plasat de obicei in apropierea unor morminte,menhirul era considerat un fel de tron al sufletelor defunctilor ,un loc pe care veneau sa se aseze spiritele stramosilor.
Menhirii erau uneori ridicati izolat;alteori se gasesc dispusi in aliniamente ,in siruri lungi de cativa kilometri(celebru este aliniamentul din Carnac,in Bretagne ,numarand aproximativ 3000 de menhiri)
Cand menhirii sunt plantati in forma de cerc,complexul poarta numele de cromlech(uneori avand in centru un menhir).Cromlechii se gasesc in numar mare mai ales in Bretagne si in sudul Angliei .
Tipuri speciale ,locale ,de monumente megalitice se mai gasesc indeosebi in insulele Mallorca si Minorca(talayot,taula,naveta),sau in Sardinia,unde nuraghi devin adevarate ”constructii” din piatra bruta,cu peretii avand o grosime intre 2-5 m ,cu incaperi dispuse in 2-3 etaje,inaltimea lor putand atinge chiar 20 m.(Datand incepand din mileniul al II-lea i.Chr,numarul lor trecea de 8.000;dintre acestea se mai pastreaza 6.500,majoritatea in ruina)
Numarul monumentelor megalitice de diferite tipuri ,din vestul si nordul Europei se cifreaza la 40-50.000.Importanta lor pentru istoria culturii si civilizatiei este indiscutabila.In plus ,un interes aparte prezinta modul in care oamenii acelor atat de indepartate timpuri au rezolvat enormele dificultati tehnice legate de transportarea,de cioplirea si de ridicarea lor.
Astfel ,la transportul menhirului din Locmariaquer(avand o inaltime de 20,40 m si greutatea de 348 de tone),pentru ca unul din capetele blocului sa poata fi doar ridicat si asezat pe rulouri de trunchiuri de copac,a fost nevoie de 300 de oameni care actionau 40 de parghii.
Pentru ca blocul sa fie transportat pe aceste rulouri a fost nevoie de 1750 de oameni,sau de 250 de boi,dar la o simpla panta de teren de numai doua grade,numarul acestora de ridica la 2100 de oameni ,sau 300 de boi.In fine,pentru a inalta menhirul in pozitie verticala a fost necesar efortul a peste o mie de oameni!
Astazi putem considera ,pe buna dreptate,ca prima pagina a istoriei europene nu este alba ,ci a fost scrisa intr-un alfabet care ne ramane ,inca,necunoscut.Nu stim pana unde a putut ajunge gradul de dezvoltare al civilizatiei megalitice.Pictorii de la Lascaux,sculptorii de la Lepenski Vir,arhitectii si constructorii de la Carnac si Stonehenge,desi despartiti de milenii si distante uriase,apartin unei singure lumi,unei comunitati spirituale ce nu cunoaste granite,caracterizata prin curiozitate,indrazneala creatoare,nevoie de frumos,dorinta de a intelege Universul,de a lasa ceva in urma,o dovada a perenitatii omului si omenirii.
Andre Maurois in Histoire D’Angleterre(Istoria Angliei) spunea:”Pelicula subtire a perioadei istorice se reazama pe adancile straturi ale preistoriei si nenumaratele generatii de la care n-au mai ramas alte urme tangibile sau vizibile decat pietrele cioplite si ridicate in picioare,drumuri si fantani,au lasat mostenire omului o seama de notiuni ,de institutii si cunostinte fara de care continuarea aventurii civilizatiei ar fi fost de neconceput”
