Omul de Cro-Magnon, un adevarat miracol al evolutiei
Europa anilor 30.000 i.Hr: un continent greu incercat de seria marilor glaciatiuni, pe jumatate acoperit de masele ghetarilor uniti (cea din Nord, principala, coborand de la Pol pana la Tamisa si Elba, cea din Sud, zonele ghetarilor din Alpi si Pirinei, atat de intinse incat ajungeau la tarmurile Mediteranei).
O lume a frigului, un peisaj aproape arctic, intrerupt de paduri de conifere, brazi, zade sau pini inghesuiti unul intr-altul ca sa nu fie smulsi de viscole. Ici si colo, in cate un defileu sau o vale mai ferita de vanturi, unde gheata n-apucase inca sa coboare, traiau oamenii. Nu cete de hominizi, luptand sa supravietuiasca de la o zi la alta, ci oameni, primii demni de acest nume din istoria Terrei: Homo sapiens fossilis.
Aparuta in conditii inca neelucidate, aceasta specie, major deosebita de cele dinaintea ei, a fost prima care nu s-a multumit cu acomodarea la mediul inconjurator, ci a cautat sa-l transforme dupa necesitatile sale, ajungand foarte repede sa domine lumea vie de pe Planeta Albastra.
Specia anterioara, Homo Neanderthalensis, deoasebit de robusta si viguroasa, avea talia medie de 1,55 m si prezenta o serie de adaptari foarte importante pentru supravietuirea in perioada glaciara (pilozitate abundenta pe corp si pe fata, oase groase, membre relativ scurte, insa puternice, tors dezvoltat in dauna supletei si agilitatii), precum si o capacitate a cutiei craniene (1500-1600 centimetri cubi) sporita fata de cea a hominizilor dinaintea ei.
Cu toate ca era o specie indiscutabil umana (dupa cum arata si diversitatea tipologica, indivizi descoperiti la Schul -Germania, Gibraltar, Tesik Tas-Rusia, Le Moustier si Le Chapelle aux Saints-Franta difera destul de mult unul de altul) intreaga conformatie anatomica si mai ales cea craniana (orbitele proeminente, fruntea retrasa, maxilarele si dentitia de dimensiuni mari) aminteau pregnant de hominizi, facand legatura cu acestia (asa cum se poate constata analizand exemplarul de la Broken-Hill-Zimbabwe, care prezinta un interesant mixaj de trasaturi neaderthaliene si de Homo Erectus).
O specie altfel
Homo sapiens fossilis nu a fost o specie evoluata din Homo Neanderthalensis.
Cei dintai (si principalii) reprezentati ai sai timp de aproape 10.000 de ani, oamenii de Cro-Magnon, numiti astfel dupa zona de sapaturi arheologice din regiunea Dordogne (Franta), in care au fost descoperite, in 1868, primele (si cele mai vechi) ramasite ale lor, datand din anii 35.000 i.Hr, sunt, asa cum ii caracteriza paleontologul Richard Leakey, ”un adevarat miracol al evolutiei”.
Transmis cu fidelitate omului modern, aspectul lor se caracterizeaza prin trupuri zvelte, inalte (talia medie 1,80 m), membre lungi si fine, nepotrivite pentru caratul poverilor grele, oase subtiri, care nu permit sustinerea unui sistem muscular de o forta deosebita (comparativ cu al omului de Neanderthal ), pilozitate corporala redusa, adesea aproape nula. Talpile sunt inguste, iar mainile au degete lungi si subtiri, fiind mai agile, insa lipsite de puterea mainilor hominizilor, umerii, bazinul si toracele s-au stramtat, tinzand spre verticalizarea siluetei. Pentru prima data in evolutia omului, femeile au soldurile inguste si sanii rotunzi (nu alungiti ca la hominizi si mai toate mamiferele), ceea ce denota o conceptie evoluata asupra sarcinii si a alaptarii si un mod de viata diferit fata de celelalte specii, permitand mamei sa se ocupe mai mult de copil.
Homo sapiens fossilis europid (prin reprezentantul sau cel mai vechi Omul de Cro-Magnon) sunt prima specie umana care prezinta diferente de culoare ale ochilor (negri, verzi, albastri, caprui etc) si ale parului (blond, rosu, castaniu, negru etc) precum si deosebiri in prognatismul facial si chiar in anatomia corporala, de la un grup de populatii la altul.
Multa vreme s-a crezut ca aceste fenomene ar fi rezultatul exclusiv al adaptarii unui anumit areal sau mediu de viata, dar astazi se stie sa sunt determinate in primul rand de aranjamentul cromozomial si genetic al populatiilor respective si au aparut o data cu ele, inainte de inceperea procesului de adaptare.
Alaturi de gruparea de Cro-Magnon, cam prin anii 26.000 i.Hr incep sa apara populatiile care vor da nastere celorlalte tipuri europene: Brunn (Brno) si Predmost (Cehia si Slovacia), Comb-Capelle, Cahncelade si La Madeleine (Franta), Obercassel (Germania), Murzak-Koba (Rusia) si gruparea specific mediteraneeana, alaturi de gruparea ”negrida” Grimaldi, care se va raspandi din Europa de Sud in bazinul Mediteranei, in Africa de Nord si Orientul Mijlociu.
Amestecul acestor populatii, datorat migratiilor din perioada 15.000-5.000 i.Hr, facilitate de imblanzirea climei a dus la atenuarea diferentelor intre unele grupari sau chiar la aparitia altora noi (ca protonordicii de exemplu); dar numeroasele arhetipuri initiale nu dispar.
O astfel de diversificare este insa neobisnuita pentru lantul evolutiv uman, speciile care constiuie etapele sale fiind in general unitare din punct de vedere al tipologiei rasiale. Cea mai remarcabila schimbare din punct de vedere antropologic pe care o prezinta Homo sapiens fossilis (Omul de Cro-Magnon) europid ramane totusi aspectul si conformatia cutiei craniene (capacitate medie: 1700-1800 centimetri cubi), tipica omului modern si prezentand diferente semnificative fata de craniile oricaror hominide.
Chipul oval, regulat si bine proportionat (prin retragerea prognatismului , micsorarea foselor nazale si inaltarea osului frontal), alaturi de creierul mare, cu toate emisferele dezvoltate si un numar sporit de circumvolutiuni, constituie o garantie a inteligentei, a curiozitatii creative, o dovada a uimitorului salt evolutiv fara nici o justificare sau tranzitie.
De ce si cum a aparut aceasta specie?
Nicu un cercetator nu a reusit sa explice in mod satisfacator aparitia oamenilor de Cro-Magnon si caracterele lor fizice ciudate ,care nu pot fi considerate favorabile supravietuirii in epoca glaciara.
Intr-o perioada in care omului ii erau necesare membre rezistente, trup indesat si vanjos, sistem muscular puternic si pilozitate abundenta, apare o specie lipsita de aceste adaptari, care prospera, in vreme ce specia care le poseda la superlativ si pare a fi rezultatul a 20 de milioane de ani de evolutie si de selectie naturala, dispare fara nici un motiv, exact cand parea mai apta sa domine arealul sau de viata.
Aproape un secol s-a crezut ca oamenii de Nenderthal au fost extrerminati de catre cei de Cro-Magnon. Astazi se stie, ca in multe zone ale Europei ei disparusera inainte de ivirea oamnilor de Cro-Magnon, in timp ce in Orientul Mijlociu si in unele zone asiatice au fost gasite dovezi atestand convietuirea pasnica, pe o perioada de cateva mii de ani, a celor doua specii.
In ultimul deceniu, majoritatea cercetatorilor au ajuns la concluzia ca supravietuirea lui Homo sapiens Cro-Magnon se datoreaza tocmai faptului ca au ales alta cale decat adaptarea pur biologica la un mediu ostil. Intr-adevar realizarile acestei specii sunt impresionante.
Omul de Cro-Magnon, un creator
In afara de descoperirea diverselor modalitati de a aprinde focul, a rolului uneltelor (sapa, topor, harpon, undita, ac de cusut, razuitoare, piua, dalta etc) si armelor (lance, cutit, arc, prastie) diversificate si specializate strict, pentru un singur tip de actiune, tot acestuia (omului de Cro-Magnon) i se datoreaza construirea primelor locuinte, a capcanelor, barcilor, imblanzirea unor specii de animale (cai, caini, rumegatoare), aparitia olaritului, a vesmintelor si podoabelor.
Omul de Cro-Magnon si-a dezvoltat un limbaj bogat si forme de organizare sociala pe care nu le avusesera alte specii umane inaintea lor. Acest lucru, precum si faptul ca a dovedit capacitate de abstractizare, de a gandi dincolo de nivelul necesitatilor imediate, manifestand curiozitate si chiar fantezie, il indreptateste sa se numeasca faptura inteligenta (sapiens).
Se poate afirma ca abia odata cu aparitia speciei Cro-Magnon omul a intrat intr-o faza evolutiva noua, de la care nu mai exista intoarcere sau posibilitatea unei intreruperi. Iar unul dintre elementele determinante ale psihicului sau a fost si nevoia de frumos, manifestata prin aparitia, inca de acum 35.000 de ani a primelor forme de arta.
