Granada (240.000 locuitori) este unul din cele mai importante orase de pe harta turistica a Spaniei.
Demne de o atentie deosebita sunt mai ales minunatele mosteniri ale artei maure, Alhambra si gradinile Generalife, precum si catedrala si mai vechea Capilla Real (capela regala care adaposteste mormantul monarhilor catolici Ferdinand si Isabela, ale fiicei lor si al sotului acesteia).
Granada merita cunoscuta si din alta perspectiva: seara, turistul trebuie sa viziteze una din grotele de pe Dealul Sacromonte, unde s-a nascut si unde domneste si astazi flamenco, iar apoi trebuie sa coboare pe stradutele intortocheate pana in Albaicin, pentru a i se putea intipari in memorie imaginea Alhambrei iluminata nocturn.
Granada capitala economica a Andaluziei
In timpul verii, Granada ofera adapost impotriva arsitei nemiloase a Andaluziei. Racoarea minunatei catedrale sau verdeata si apa gradinilor Generalife creeaza aici o oaza de odihna.
Imprejurimile Granadei sunt celebre pentru diversitatea peisajelor lor.
La orizont se ridica Muntii Sierra Nevada, maiestuosi si acoperiti de zapada, in jurul ramasitelor vechiului oras al emirilor se ridica un desis de arbori foiosi, iar dincolo de acesta se intinde o zona de campie.
Raul Darro imparte vechea Granada, situata intre doua coline, in doua: Albaicin (cartierul nordic) si Alhambra la sud, unde pe strazi pot fi observati artizani la lucru si unde pot fi cumparate suveniruri interesante la preturi atragatoare.
In Granada pot fi gasite numeroase locuri pline de racoare care ofera adapost impotriva caniculei andaluze chiar si in anotimpul estival.
Iarna aerul este neobisnuit de limpede, iar iubitorii naturii isi pot bucura ochii de frumusetea peisajelor.
Vara, cladirile Alhambrei stralucesc in soare, dar estetica este distrusa din pacate de smogul iritant. Cu toate acestea,Granada, oras care abunda in monumente ale culturii, ramane principala atractie a Andaluziei. In plus aici gasim si o importanta universitate.
Artizanii stradali ,muzicantii si vanzatorii dau peisajului sau o culoare specifica. In cadrul marilor festivaluri, la Granada au loc atat reprezentatii de balet, cat si mici spectacole in aer liber, cu cantece, dansuri, pantomima si, binenteles, flamenco. Fiecare poate gasi ceva pe gustul sau.
In trecut, vechii emiri obisnuiau sa caute odihna fizica si spirituala in baile de langa Curtea Leilor.
Ei se delectau admirand dansatoarele si ascultand cantecul muzicienilor care erau adeseori orbi. Putine dintre lucrurile care se petreceau in acele unghere puteau fi privite de ochii muritorilor de rand.
Apa avea o impotanta covarsitoare in viata maurilor, fiind sursa sacra a vietii pentru arabi, din acest motiv orasul are un numar imprsionant de mici fantani.
Granada, ultimul bastion al maurilor
In jurul vechii cetati, a rasarit o metropola plina de dinamism care a dominat din punct de vedere economic regiunea inconjuratoare.
In secolul al VIII-lea d.Chr, teritoriul actualei provincii Granada a fost ocupat de mauri, arabi din nordul Africii.
Cand in secolul al XIII-lea, crestinii au trecut la recucerirea partii sudice a Peninsulei Iberice, musulmanii alungati si-au gasit adapost la Granada.
In acea vreme, orasul era capitala unui stat musulman nou-infiintat: emiratul Granadei.
Ca centru al unei regiuni agricole infloritoare, asezarea a cunoscut o perioada de dezvoltare dinamica. Granada a devenit un bogat centru comercial la care Europa privea cu admiratie si care, datorita infrastructurii dezvoltate, nu se deosebea prin nimic de un stat independent.
In secolul al XIV-lea, a inceput constructia faimoasei Alhambra, o cetate musulmana cu caracter de palat si de fortareata.
In prezent, ea este unul dintre cele mai remarcabile monumente ale arhitecturii maure.
Una din legendele palatului povesteste ca emirul Boabdil, foarte gelos pe concubina sa, l-a invitat candva pe unul dintre rivalii sai impreuna cu rudele sale in haremul din Alhambra, unde i-a asasinat pe toti.
Imbinarea aceasta de legenda si mister a insotit viata acestui oras de la infiintarea sa pana in zilele noastre.
Granada merita vizitata, in primul rand pentru frumusetile sale, dar si pentru a gusta din imbinarea culturala dintre arabi si crestini.
