Descoperiri scoase la iveala de curand aduc noi completari in privinta budismului si crestinismului
Despre descoperirile arheologice legate de Iisus Hristos s-a spus ca sunt dovada existentei fizice a Mantuitorului. Mai putine lucruri se stiu insa despre dovezile arheologice legate de budism . Dar recent, cercetatorii au facut cativa pasi inainte. O exceptionala descoperire facuta chiar la locul nasterii lui Buddha din Nepal, e vorba despre o structura pana acum necunoscuta, a permis, pentru prima oara, datarea stiintifica a vietii sale si a inceputurilor budismului si legarea acestui eveniment de un anumit secol, mai exact de secolul al VI-lea i.Hr.
Identificat de mai multa vreme ca fiind locul nasterii lui Buddha, excavatiile de la templul Maya Devi din Lumbini, Nepal, care este un sit UNESCO, au scos la iveala o structura de lemn, aflata sub alte temple din caramida. Structura avea acelasi design ca si templele de deasupra, dar are un spatiu deschis in centru, care face legatura cu povestea nasterii lui Buddha. Aceasta structura „a putut fi datata stiintific ca fiind din secolul al VI-lea i.Hr.”, a anuntat recent arheologul Robin Coningham de la Universitatea britanica Durham.
Descoperire cu atat mai spectaculoasa cu cat, pana acum, cele mai vechi dovezi arheologice ale templelor budiste din Lumbini datau din cel de-al III-lea secol i.Hr., din vremea imparatului Asoka, cel care a raspandit budismul din Afganistanul de azi pana in Bangladesh. Aceste „dovezi majore” aduc „elemente noi intr-o dezbatere foarte veche” cu privire la viata lui Buddha, a adaugat arheologul intr-o conferinta de presa prin telefon, organizata de National Geographic Society.
Sublinierea este foarte importanta deoarece despre viata lui Buddha nu se cunoaste nimic concret, sigur, „biografia” lui, mult mai ampla si mai exacta decat a lui Iisus, fiind cunoscuta doar prin traditie orala sau din texte posterioare vietii sale, acestea datandu-i nasterea undeva in secolul al V-lea sau al VI-lea i.Hr. (cercetatorii nu au cazut de acord cu privire la o data exacta).
Totusi, „aceste descoperiri sunt foarte importante pentru a intelege mai bine locul nasterii lui Buddha, iar Guvernul din Nepal va face toate eforturile pentru a conserva acest sit important”, declara de curand minisrul Culturii din Nepal. Continuitatea directa pe care o ilustreaza vestigiile de la Lumbini reflecta dezvoltarea budismului, care a inceput ca un cult local, apoi s-a raspandit in lume, sunt de parere cercetatorii.
Situl de la Lumbini, aproape de granita de nord a Indiei, este unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj ale budismului, frecventat de un milion de persoane pe an. Acesta este motivul pentru care Irina Bokova, director general a UNESCO declara intr-un comunicat ca organizatia este „mandra sa fie asociata cu aceasta descoperire importanta a unuia dintre cele mai sacre locuri ale uneia dintre cele mai vechi religii din lume”, o religie, cea budista, care numara circa 500 de milioane de adepti in intreaga lume.
De ce este atat de important templul Maya Devi? Pentru ca, potrivit traditiei budiste, regina Maya Devi, mama lui Buddha, l-a nascut in timp ce se tinea de creanga unui copac din Gradina Lumbini, la jumatatea drumului dintre regatul sotului ei si cel al parintilor sai. Coningham si colegii sai spun ca spatiul deschis din centrul templului din lemn ar fi gazduit un copac.
Templele din caramida construite mai tarziu au fost si ele aranjate astfel incat sa pastreze spatiul acela deschis. Daca Lumbini este unul dintre siturile cele mai importante asociate cu viata lui Buddha, mai exista si alte situri legate de biografia sa, cum ar fi, de pilda, Bodh Gaya, locul unde Siddhartha Gautama a devenit Buddha, adica cel „luminat”, apoi Sarnath, unde Buddha a predicat si Kusinagara, locul unde a murit, la varsta de 80 de ani. Cat despre Templul Maya Devi, el exista si in ziua de azi, e locul in care numerosi calugari si vizitatori vin sa mediteze.
Moastele Primului Papa
Asa cum nu se stiu prea multe despre Buddha, nici despre Sfantul Petru, cel considerat primul apostol si fondator al Bisericii crestine, nu se cunosc prea multe. Dar daca in privinta lui Buddha nu putem vorbi despre o relicva, in ceea ce-l priveste pe Sfantul Petru acestea ar exista si, mai mult decat atat, Vaticanul a decis sa scoata din grota de sub bazilica de la Vatican moastele considerate ca apartinand sfantului, pentru a fi expuse in public.
Evenimentul a avut loc pe 24 noiembrie in prezenta Papei Francisc si a marcat incheierea „Anului Credintei”. Pe o vreme rece si umeda, in fata a zeci de mii de credinciosi din intreaga lume, Papa Francisc s-a recules in fata relicvariului de bronz, deschis pe o lungime de 30 de cm, in care odihnesc fragmente din osemintele considerate ca apartinand Sfantului Petru.
Dar sunt cu adevarat moastele Sfantului Petru? Cu toate ca nu se stie cu exactitate ca acele moaste sunt ale lui Petru, presedintele Consiliului Pontifical pentru noua evanghelizare, arhiepiscopul italian Rino Fisichella, a facut cunoscut ca cel mai important este faptul ca „traditia le recunoaste ca fiind ale apostolului care si-a dat viata aici pentru Domnul”.
In ceea ce priveste osemintele, ele au fost descoperite in timpul sapaturilor din anul 1940, sub pontificatul Papei Pius al XII-lea, intr-o necropola situata sub bazilica, langa un monument din secolul al IV-lea, construit in onoarea celui care este considerat primul episcop al Romei si primul papa. Cu toate acestea, papii nu au confirmat niciodata ca osemintele ar apartine sigur Sfantului Petru. Pe de alta parte, o serie de teste stiintifice efectuate intre anii ’50-’60 au conchis cu mare „probabilitate” ca este vorba de ramasitele pamantesti ale fostului pescar din Galileea, dupa cum a indicat Papa Paul al VI-lea in 1968. Osemintele au fost predate Papei Paul al VI-lea in 1971 si conservate de atunci intr-o capela in apartamentul pontifical.
Martiriul Sfantului Petru a fost destul de curios, el fiind crucificat cu capul in jos. Dupa unele scrieri, cum ar fi cele ale istoricului Josephus, soldatii romani se amuzau crucificand criminalii in diferite pozitii. Desi pozitia de crucificare hotarata in cazul lui Petru pare plauzibila, traditia spune ca Sf. Petru insusi ar fi cerut sa nu fie crucificat in aceeasi pozitie in care a fost rastignit Iisus, invocand faptul ca el nu merita sa moara in acelasi fel ca Mantuitorul, motiv pentru care soldatii romani l-ar fi crucificat pe Petru cu capul in jos, pe 13 octombrie anul 64, de ziua festivitatilor „dies imperii” ale Imparatului Nero, pe locul unde sunt azi gradinile Vaticanului. Povestea apare in mai multe picturi semnate de Annibale Carracci, Michelangelo, Caravaggio.
Revista Magazin ; National Geographic
