În trecut au existat mai multe specii de oameni, la fel de evoluate ca si specia noastra, si totusi Homo sapiens este cea care a câstigat „cursa evolutiva”, dobândind o evidenta suprematie care i-a asigurat supravietuirea.
Cum se explica acest succes? Prin încrucisarile cu celelalte specii, sugereaza o ipoteza recenta.
Împerecherea inter-specifica – a indivizilor de Homo sapiens cu indivizi din alte specii umane – ar fi fost cheia supravietuirii actualei specii de om, care le-a surclasat pe toate celelalte.
Prin reproducerea încrucisata, Homo sapiens ar fi dobândit, de la celelalte specii, gene care i-au conferit anumite avantaje în lupta pentru supravietuire.
Ipoteza a fost prezentata recent de prof. Robert Hammer de la Universitatea din Arizona,într-un articol din Scientific American.
„Chiar si acum 40.000 de ani, Homo sapiens traia alaturi de alte specii umane înrudite, printre care neanderthalienii si maruntii Homo floresiensis. Timp de decenii, oamenii de stiinta au dezbatut problema modului în care a aparut Homo sapiens si cum a ajuns sa fie ultima specie umana supravietuitoare.”
O teorie-cheie a fost elaborata pe baza studiilor genetice realizate în anii 1980 si sustine ca oamenii moderni (din punct de vedere anatomic) au aparut în Africa si s-au raspândit apoi în întreaga Lume Veche, înlocuind complet grupurile umane mai vechi care existau deja.
Dar în ce mod a ajuns aceasta specie noua sa devina ultima specie ramasa în viata pe Terra este înca un mister, spune prof. Hammer.
Un studiu din 2011 a ajuns la aceleasi concluzii, iar cercetatorii afirma ca primii oameni moderni s-au protejat de maladiile noi pentru ei încrucisîndu-se cu neanderthalienii.
E larg acceptata ideea ca H. sapiens s-a încrucisat cu H. neanderthalensis dupa „iesirea din Africa”, iar un studiu a sugerat ca, facând acest lucru, indivizii de H. sapiens au dobândit gene cu efect protector care, în cele din urma, i-au ajutat sa populeze întreaga planeta.
„Data fiind complexitatea vestigiilor fosile africane, care arata ca o varietate de grupuri umane tranzitionale, cu un amestec de trasaturi moderne si arhaice, a trait pe o arie extinsa, din Maroc pâna în Africa de sud, într-o perioada cuprinsa aproximativ între 200.000 si 35.000 de ani în urma, eu sustin un model care implica încrucisarile interspecifice în timpul tranzitie de la arhaic la modern”, spune prof, Hammer.
„Numit uneori Evolutia Africana Multiregionala, acest scenariu permite posibilitatea ca unele trasaturi care ne confera caracterul modern din punct de vedere anatomic sa fi fost mostenite de la forme de tranzitie înainte ca acestea sa dispara. În opinia mea, Evolutia Africana Multiregionala, împreuna cu modelul de hibridizare al lui Bräuer [o ipoteza care sugereaza ca ar fi putut exista hibridizari între forme arhaice eurasiatice de oameni si omul modern, n.r.] explica cel mai bine datele genetice si fosile pe care le avem pâna în prezent.”
Mai sunt necesare cercetari pentru a sprijini aceasta ipoteza, dar ea ramâne un pas important în descifrarea acestei mari enigme: cum se face ca, dintre toate speciile de oameni care au populat Pamântul în aceeasi perioada cu H. sapiens, doar specia noastra a rezistat pâna azi , devenind singura specie de om care traieste pe Terra si cunoscând un succes evolutiv exceptional?
