Ramasitele de schelete umane gasite in Sahara ar putea fi dovada celui mai vechi conflict armat din lume …
Scheletele – de pe malul de est al Nilului, în nordul Sudanului – sunt victimele celui mai vechi conflict armat ,la scara larga .Oamenii de stiinta investigheaza ramasitele acestui razboi ,vechi de 13.000 de ani , ce izbucnise la marginea Saharei ,la Jebel Sahaba.Arheologii francezi care lucreaza în colaborare cu Muzeul Britanic au examinat zeci de schelete, majoritatea fiind ucise de arcasi ,sagetile avand varf de cremene .
De-a lungul ultimilor doi ani antropologi de la Universitatea din Bordeaux au descoperit literalmente zeci de urme de violenta nedectate anterior ,acestea fiind in plus fata de cele gasite deja incorporate in unele dintre oase in timpul investigatiilor din anii 60′ ai secolului trecut .Ramasitele acestea au fost gasite de celebrul arheolog american Fred Wendorf ,acum fiind cercetate mult mai atent ,folosind tehnologie de ultima generatie .
In prezent oamenii de stiinta de la British Museum vor sa afle mai multe despre victime – de la sex, la boli , dieta pana la varsta avuta in momentul mortii. Descoperirea a zeci de tipuri de fragmente , de sageti si sulite sugereaza ca majoritatea indivizilor – barbati, femei si copii – din cimitirul Jebel Sahaba au fost ucisi de arcasii si sulitasii inamici , si apoi au fost îngropati de propriul popor. Cercetarile noi demonstreaza ca acest conflict s-a intins pe o perioada mai lunga de timp ( saptamani sau chiar luni ) .
Cercetarea paralela din ultimii ani ,a facut lumina si in privinta rasei indivizilor gasiti aici. Activitatea desfasurata la Liverpool John Moores University, Universitatea din Alaska si Universitatea Tulane din New Orleans , indica faptul ca acestia faceau parte din populatia de origine sud-sahariana – stramosii moderni ai africanilor negri .Identitatea ucigasilor este mai greu determinabila . Nu este exclus ca ei sa fi facut parte dintr-un grup rasial si etnic total diferit , de origine din Africa de Nord , asa numitii levantini , ” europeni ce traiau in jurul bazinului mediteranean” .Grupul originar sud-saharian avea membrele lungi , torsuri relativ scurte si maxilare puternice ,fruntea rotunda si nasurile mari , in timp ce levantinii aveau membrele mai scurte ,torsuri mai lungi si fete plate .Ambele erau foarte musculoase si bine construite .
Desigur, zona din nordul Sudanului era una de interferenta intre aceste doua grupari diferite .Ramasitele grupului european au fost gasite la 200 de mile sud de Jebel Sahaba sugerand astfel ca in aceasta zona operau ambele populatii .Perioada in care au pierit era una in care concurenta pentru resurse era acerba ,atunci avand loc schimbari climatice majore ,sursele de apa dulce fiind din ce in ce mai rare ( recesiunea climatica poarta numele de Micul Dyras si a avut loc la sfarsitul ultimei glaciatiuni ) .
Scheletele au fost initial descoperite in timpul sapaturilor finantate de UNESCO pentru a investiga situri arheologice ,ce erau pe cale de a fi inundate ,in urma construirii barajului de la Aswan.Toate materialele au fost transportate de Fred Wendorf la laboratorul sau din Texas ,30 de ani mai tarziu fiind transferate cu grija la British Museum .
„Materialul osos este de o mare importanta ,nu numai datorita dovezilor celui mai vechi conflict de pana in prezent ,dar si pentru ca cimitirul Jebel Sahaba este cel mai vechi descoperit in Valea Nilului pana in prezent ” ,a spus dr. Daniel Antoine ,de la British Museum.
Dintre cele 59 de victime ,doua au fost incluse in noua galerie despre Egiptul antic,de la renumitul muzeu londonez ,expozitia incluzand varfuri de sageata din silex si o fractura de antebrat vindecata ,aproape sigur apartinand unei victime ce a dorit sa se apere prin ridicarea bratului in timpul unui episod din conflict ….
sursa : http://www.dailymail.co.uk/
