Jacques Vallee,un renumit ufolog, a vorbit recent despre dovezile existentei creaturilor extraterestre.
Jacques Vallée, una dintre cele mai distinse personalitati actuale ale ufologiei, a acordat în februarie 2014 un interviu mai multor specialisti, pe site-ului francez OZN Ovnis-Direct.com. Reproducem mai jos câteva dintre opiniile exprimate cu aceasta ocazie. Un set de întrebari ale interviului au fost formulate de Philippe Solal, doctor în filosofie, autor de carti si profesor asociat la INSA (l’Institut National des Sciences Appliquées) din Toulouse, pentru discipline precum comunicarea prin expresie, psihologie sociala, sau filosofia stiintei. Prima întrebare a pornit de la criza fizicii si a cosmologiei, la acest început de secol 21, de la cautarea unor noi modele pentru a reprezenta Universul: multivers, multidimensional, pliat etc. Aduc oare aceste noi deschideri sugestii privind originea OZN-urilor?
Jacques Vallée a raspuns ca a luat cunostinta de aceste deschideri înca la începutul anilor saizeci, la cursurile de astrofizica de la Universitatea din Texas, apoi la Stanford. A sumarizat opiniile sale în cartea „Alte Dimensiuni” (1988, trad. rom. 1993), în care scria ca OZN-urile ne invita (printre altele) sa ne punem întrebari despre structura Universului. Recent a tinut la Bruxelles o prelegere privind fizica informatiilor, fiind convins ca acest domeniu va ajunge în centrul activitatilor de cercetare în urmatorii 60 de ani.
- Recent, în SUA s-a semnalat o crestere neobisnuita a rapoartelor privind cryptidele, creaturi sau plante misterioase care nu-si au locul în biosfera pamânteana. Vallée a recunoscut ca el a ocolit mult timp subiectul, neavând competente în biologie sau zoologie si deoarece i se parea ca nu are legatura cu ceea ce studia. A fost obligat sa revina la aceasta directie de cercetare în urma unei serii de rapoarte privind fenomene cripto-zoologice, petrecute în preajma unor observatii bine documentate de OZN-uri.
Vallée a calatorit de mai multe ori, în 2012 si 2013, în statul Utah cu profesorul Frank Salisbury, un distins biolog care a lucrat si cu NASA. Au strabatut tot lantul muntos Uintah si apoi un bazin semi-desertic, pentru a sta de vorba cu martorii unor astfel de evenimente: fermieri, muncitori industriali si politisti (inclusiv politia tribala). În general, observatiile despre criptide nu sunt publicate, ceea ce face esentiala munca de teren, cea prin care gasesti si asculti martorii. Aceste deplasari – spune Jacques Vallée – l-au învatat ca rapoartele privind creaturile misterioase este bine sa fie luate în serios. De altfel, observatii de acest fel au fost raportate si în Franta.
Influente asupra constiintei umane
Alte doua întrebari au fost puse de ufologul Daniel Robin, presedintele asociatiei „OVNI Investigation” cu sediul în Lyon si organizator al unor întâlniri privind stiinta si fenomenele neexplicate. El este si autorul unei clasificari a influentei acestor fenomene asupra constiintei umane, bazata pe cazurile pe care le-a examinat.
Prima întrebare se refera la ipoteza, mentionata de Vallée în cartile sale, conform careia manifestarile fenomenului OZN ar putea reprezenta un program de instruire pentru umanitate. Cel intervievat a fost de acord ca din prelucrarea unor date în anii ’60 si ’70, rezulta într-adevar ca manifestarile fenomenului OZN urmeaza o curba de frecventa care arata ca un program de învatare ireversibila, un „program de consolidare” de tipul celor descrise de faimosul psiholog B.F. Skinner (1904-1990). Dar un astfel de proces este dificil de atestat daca nu este bazat pe serii lungi de observatii.
- Studiile militare, cum ar fi proiectul Blue Book al US Air Force, sau cele academice, de genul celor realizate de profesorul Condon de la Universitatea din Colorado au tratat întotdeauna cazurile OZN individual, fara o perspectiva globala. În aceste conditii, chiar daca exista un „program de învatare”, el va ramâne ascuns. De altfel, nici declaratiile oficiale, frecvent repetate de agentiile guvernamentale, conform carora OZN-urile nu reprezinta o amenintare, nu au luat niciodata în considerare structura evolutiei globale a fenomenului. Pentru a dovedi sau infirma aceasta ipoteza a „programului de învatare” reprezentat de fenomenul OZN, ar trebui revizuite datele recente si actualizate cele mai vechi, cu scopul de a extinde studiul asupra unei perioade mai lungi. Vallée a mai spus ca a avut ocazia sa discute subiectul si cu oamenii de stiinta si cu informaticienii de la Centrul National de Studii Spatiale din Franta (CNES).
O alta întrebare a lui Daniel Robin s-a referit la faptul ca în vechi lucrari de arta se regasesc aparent reprezentari ale unor OZN-uri. Vallée vorbise despre mai multe exemple de acest fel la o conferinta care a avut loc, nu cu mult timp înainte, în Montreal în Canada. Între altele o astfel de lucrare îi apartinuse chiar lui Michelangelo. Vallée a precizat acum ca în cartea Vulnera Diligentis a cronicarului benedictin Benedetto Lushino, volumul doi, capitolul XXII, exista o referinta la faptul ca Michelangelo a vazut pe cer, într-o noapte calma, un „semn triunghiular” stralucitor, cu trei cozi, unul argintiu, al doilea rosu si al treilea „în flacari si bifurcat”. Observatia a avut loc la Roma în 1513. Michelangelo a fost atât de impresionat încât a inclus imaginea vazuta într-o pictura, care însa, din pacate, se pare ca azi nu mai exista.
Alte întrebari au venit de la Jean-Pierre Troadec, fost auditor la Institutul de înalte studii de aparare nationala si autor al volumului despre OZN-uri publicata în 1985 la Paris în faimoasa colectie Que Sais-Je? Prima întrebare s-a referit la cazul Cergy-Pontoise, din 1979, care la vremea respectiva a produs multa emotie în mediile franceze.
Rezum pe scurt cazul, pentru a putea fi mai bine înteles de cititorul român. Pe 26 noiembrie 1979, în primele ore ale noptii, în Cergy-Pontoise (Val d’Oise, Franta), trei tineri plecau cu o masina sa vânda la piata niste blugi. Ei au povestit ulterior ca au vazut o lumina pe sosea, unul dintre ei (Frank Fontaine) a mers cu masina pâna acolo, iar ceilalti doi l-au urmat pe jos. Lumina a învaluit masina, apoi a disparut, dar când ceilalti doi au ajuns acolo, Frank Fontaine disparuse din masina fara urma. A fost anuntata politia si jandarmeria, care au facut anchete. Stirea rapirii s-a raspândit în presa.
Pe 3 decembrie, tot în zori, Fontaine a reaparut în locul în care disparuse, aparent fara sa-si dea seama ca trecusera opt zile. Nevazând masina, a crezut ca aceasta a fost furata; a mers acasa la prietenii sai pe care s-a mirat ca-i gaseste în pijama. La 05:30, un post de radio a primit un apel telefonic anonim care anunta „reaparitia” lui Frank. A urmat din nou o ancheta politieneasca, în care s-a constatat ca versiunile pe care le spun cei trei concorda, ca Frank nu-si aminteste ce s-a întâmplat cât timp a fost „rapit”, iar masina si blugii nu prezinta urme de radioactivitate. Dar s-a mai constatat si ca niciunul dintre cei trei nu avea permis de conducere, ca facturile cu provenienta blugilor aveau preturi suspecte si cei trei nu stateau bine nici cu fiscul. Totusi dupa opt ore de ancheta au fost lasati sa plece, fara a fi acuzati de ceva. Ulterior, Fontaine a spus ca si-a reamintit unele detalii ale „rapirii”… Numai ca, în 1983, când trecusera cei trei ani prevazuti de lege vizând prescrierea pedepsei pentru declaratii mincinoase în fata autoritatilor, unul dintre cei trei tineri a declarat ca totul a fost o farsa organizata de ei pentru a se amuza. Între altele, Franck Fontaine a petrecut cele 8 zile de disparitie în apartamentul unui prieten.
Experienta psiho-sociala
Înca atunci, Jacques Vallée opinase ca totul a fost o experienta psiho-sociala, pusa la cale de catre o agentie guvernamentala, purtând amprenta serviciilor secrete franceze, o manipulare a opiniei publice, pentru a studia modul în care vor reactiona oamenii, mass-media, politia si oamenii de stiinta. Astazi el înca ezita între farsa pura si manipularea psihologica. Jacques Vallée a stat de vorba personal cu cei implicati în acest caz si nu i se pare ca ei ar fi mintit. Pe de alta parte, el spune ca „stim ca experientele sociologice sunt comune în cadrul razboiului psihologic. În Cergy-Pontoise, mai multe dovezi evidente, care puteau sugera o manipulare, nu au fost urmate de anchete detaliate; oare de ce?”
O alta întrebare s-a referit la contactatii, precum americanul George Adamski sau italianul Eugenio Siraguza, care spun ca au primit misiuni din partea unor mesageri extraterestri, dupa care au întemeiat secte religioase de tipul „New Age”. Pot fi oare declaratiile acestora acceptate ca rapoarte ufologice, sau intra într-o alta categorie? Unii cred ca este vorba de farse pure…
Jacques Vallée s-a declarat de acord ca, daca ne referim la realitatea „stiintifica” a cazurilor, este clar ca trebuie sa vorbim de farse, de pilda, la Adamski, ori chiar de probleme psihice, la multi altii. Dar relevanta acestor rapoarte este mai profunda decât cea a unei simple farse. Carl Gustav Jung a sesizat impactul cultural si psihologic, din anii ’50, al rapoartelor „contactatilor”, atunci când a observat recursul acestora la arhetipuri puternice. De exemplu, contactatii au fost printre primii care au vorbit de riscul de poluare periculoasa a planetei, cu douazeci de ani înainte de ecologisti. Acesta este un punct asupra caruia se spune ca presupusii vizitatori cosmici insista si azi…
Mai recent, profesorul Jeffrey Kripal, care este presedinte al Departamentului de Studii Religioase de la Universitatea Rice, a reluat aceasta analiza în termenii evolutiei conceptelor religioase în lumea moderna. Din acest punct de vedere, faptul ca noile credinte, tip „New Age”, se bazeaza pe fapte neverificabile sau chiar false nu are nici o importanta: Oare – se întreaba el – ce dovezi avem ca Iisus Hristos a schimbat cu adevarat apa în vin?
Revista Magazin
