De fapt cum a aparut viata pe Pamant? Si de ce? O intrebare la care nu s-a raspuns …inca. Sunt multe teorii in acest sens, dar niciuna nu poate pretinde ca detine adevarul absolut. Acum cateva zile s-a emis o noua teorie de catre oamenii de stiinta. Sa vedem cat va sta in picioare…
O teorie ne vorbea prin 2012 despre sfarsitul lumii, alta teorie, la fel de fantasmagorica, cea numita Big Bang, se referea la nasterea Universului in urma cu 13,5 miliarde de ani. Dar stim si cand a aparut viata pe Pamant? Oamenii de stiinta se intreaba de multa vreme care ar fi data de nastere a vietii pe Pamant. Cand s-au nascut mamiferele, pasarile, pesti, plantele? Dupa unele teorii, viata ar fi aparut acum 3,5 miliarde de ani, aprecierea a fost facuta in urma studierii fosilelor unor bacterii imprimate in roca. Teoria lui Francis Crick, a panspermiei, vorbeste despre aparitia germenilor vietii ajunsi pe Pamant prin intermediul asteroizilor sau adusi de nave cosmice extraterestre.
In fine, alti cercetatori cred ca viata a aparut pe Terra in urma cu doar 200-300 milioane de ani. Oricum, niciuna dintre aceste teorii nu este convingatoare, ceea ce arunca o umbra de indoiala chiar asupra teoriei Big Bang, a Exploziei initiale care ar fi condus la nasterea Universului: daca nu stim exact cand si cum a aparut viata pe Pamant, cum putem sti cand si cum a aparut Universul? O intrebare care continua sa dea de furca cercetatorilor. Dar exista sperante. Luna trecuta o stire ne anunta ca un studiu conceput de un grup de cercetatori de la Universitatea Flinders (Australia) vorbeste despre un lucru extrem de interesant, chiar tulburator daca ne gandim la consecintele privind viata pe Pamant.
Este vorba despre o cercetare asupra dezvoltarii mecanismului de reproducere la fiintele vii. Sa amintim ca mecanismul de reproductie inseamna copulatie si fertilizare interna. Intrebarea tulburatoare care se pune este cand a aparut acest mecanism de reproductie?
Conform studiului amintit, el a aparut in urma cu 385 de milioane de ani, la pestii din specia disparuta „Microbrachius dicki”. Pe buna dreptate, acest studiu este catalogat drept una dintre cele mai mari descoperiri pentru istoria evolutiei reproducerii sexuale. Studiind fosilele masculilor din specia Microbrachius dicki, cercetatorii au descoperit ca acestia erau dotati cu un apendice osos (pterigopod – organ copulator) in forma de „L” care le permitea sa transfere femelelor lichid seminal.
La randul lor, femelele erau dotate cu apendice similare de mici dimensiuni pentru a mentine organul masculin in timpul copulatiei. De ce este atat de spectaculoasa aceasta descoperire? Daca perioada de 385 de milioane de ani este reala, atunci asta inseamna ca evolutia speciilor vii de pe planeta noastra, mamifere, insecte, pesti, plante, a inceput in acel moment pentru ca doar mecanismul de reproducere poate asigura existenta si perpetuarea speciilor. Fara acest mecanism fabulos, nu discutam ce Arhitect l-a „proiectat”, nu exista perpetuare si evolutie a vietii pe Pamant.
Acel moment, sa admitem ca perioada este estimata corect, adica acum 385 milioane de ani, poate fi considerat adevaratul Big Bang al vietii pe Pamant! Daca mai aflam si cine a „proiectat” celula de ADN prin intermediul careia se face schimbul de informatie in momentul divizarii celulelor in procesul de reproductie, atunci marele mister privind viata pe Pamant ar putea fi descifrat.
Un Pamant care se rastoarna?
Cercetatorii sunt atenti si la soarta Pamantului, strans legata, totusi, de soarta omului. Ne amintim ca in anul 2012, atunci cand se anunta in mass-media sfarsitul lumii, pe 21 decembrie, conform „indicatiilor” unui inofensiv calendar mayas interpretat aiurea, unul din fenomenele care urma sa se petreaca, si care ar fi putut provoca sfarsitul lumii, printre altele, era inversarea polilor magnetici ai Pamantului.
Ecourile acelei ipoteze devastatoare s-au stins, lumea nu s-a sfarsit decat pentru ignoranti, dar subiectul revine astazi dintr-o perspectiva noua, stiintifica, si fara incarcatura emotionala a vreunui sfarsit iminent. Din analiza unor date cu privire la magnetismul terestru, culese atat in cadrul misiunii Swarm apartinand Agentiei Spatiale Europene (ESA), cat si ca urmare a examinarii unor straturi de sedimente aflate la poalele Muntilor Apenini din Italia, este posibil ca o inversare a polilor magnetici ai Pamantului sa se produca in viitorul apropiat, adica chiar in timpul vietii noastre. Cat de catastrofal ar fi acest lucru, s-a mai intamplat asa ceva in lunga istorie a planetei noastre?
Cercetatorii admit ca polii magnetici ai Pamantului s-au inversat de mai multe ori de-a lungul istoriei Pamantului. El ramane la aceeasi intensitate o perioada cuprinsa intre cateva sute de mii si cateva milioane de ani. Apoi, din motive necunoscute, acesta slabeste si polii magnetici se inverseaza. Un studiu recent, elaborat de oameni de stiinta din Franta, Italia si SUA sustine ca ultima inversare a polilor magnetici ai Pamantului, s-a produs in urma cu 786.000 de ani, fenomenul petrecandu-se mult mai repede decat s-a crezut pana acum, adica in mai putin de 100 de ani.
Asta inseamna ca daca procesul de schimbare a polilor magnetici ai Pamantului ar incepe acum, el ar lua sfarsit in timpul vietii noastre. „Este uimitor cat de repede vom vedea aceasta inversare”, a declarat Courney Sprain, de la Universitatea California, Berkeley.
Intrebarea este: o vom vedea pana la sfarsitul acestui secol? Raspunsul ne poate taia entuziasmul, pentru ca geofizicienii prevad ca o noua inversare a polilor magnetici ai Pamantului ar putea avea loc peste cateva mii de ani! Pe de alta parte, astrofizicienii care au analizat datele transmise de misiunea Swarm, au o viziune si mai indrazneata: ei sunt convinsi ca datele indica faptul ca acest camp magnetic al Pamantului isi pierde din intensitate de 10 ori mai rapid decat se credea initial, conditii in care inversarea polilor magnetici s-ar putea produce in viitorul apropiat. Afirmatie care inseamna „in cursul vietii noastre”, adica pana la sfarsitul acestui secol.
Ebola, boala veche
Stirile alarmante despre o epidemie devastatoare de ebola, care ar putea afecta mare parte a lumii incep sa se mai calmeze, o data ce industria farmaceutica si-a luat partea leului, iar unele cazuri declarate drept ebola s-au dovedit orice altceva numai ebola nu. Cu toate acestea, oamenii de stiinta au incercat sa stabileasca de unde vine acest virus ucigas.
Conform unui studiu realizat recent la Universitatea Buffalo (SUA), virusurile Ebola si Marburg fac parte dintr-o foarte veche familie de virusuri care au avut un stramos comun din care s-au desprins in urma cu 16 pana la 23 de milioane de ani. Aceste organisme filovirale au existat probabil inca din Miocen, inceputa acum 23 milioane de ani si incheiata acum aproximativ 5,33 milioane de ani.
In aceasta perioada este foarte probabil ca liniile evolutive care au dus la aparitia virusurilor Ebola si Marburg sa se fi desprins din stramosul comun al celor doua virusuri. In prealabil, oamenii de stiinta considerau ca aceasta familie de filovirusuri ar fi mult mai moderna, aparand in urma cu aproximativ 10.000 de ani. Asta e viata pe Pamant: mereu fragilizata de inamici ascunsi, dar mereu robusta de-a lungul celor 385 milioane de ani de existenta!
Revista Magazin
