Mistere din subteranele Romaniei

Mistere din subteranele Romaniei

Destul de multe orase din România au le­gende urbane care mentioneaza existenta, în sub­teran, a unor tuneluri ce leaga diverse locuri din tara.

Un astfel de tunel ar exista, de pilda, sub regiunea Satu Mare, si ar lega castelele din Mediesu Aurit si zona oraselor Ardud si Carei. Între anii 1620 si 1657, Zsigmond Lonyai a construit Castelul Lonyai din Me­diesu Aurit. De sub acest castel ar porni un tunel se­cret, care traverseaza râul Somes pe dedesubt. Tu­nelul realiza legatura cu castelul din Ardud, de la care porneste un alt tunel subteran spre castelul din Carei, iar scopul acestor tuneluri era acela de a oferi o cale de salvare în caz de asediu. Conform spuselor local­ni­cilor, tu­ne­lul trecea pe sub Somes, în dreptul po­dului De­ce­bal. Când vechiul pod a fost aruncat în aer, în timpul unor lucrari în zona, pirotehnistii au gasit tunelul exact la piciorul podului, unde în prezent se ridica sediul Finantelor Publice. Tunelul de caramida era înalt de un metru si jumatate si permitea depla­sa­rea unui atelaj cu cai. Legendele locale spun ca si Pintea Haiducul ar fi folosit tunelul, dupa ce a fugit din în­chi­soarea Satmarului.

tunelurile ascunse din romania

O cronica scrisa înaintea primului razboi mon­dial mentioneaza o serie de tuneluri subterane, întinse pe mii de kilometri sub Marea Neagra, pe care ciobanii le întrebuintau pentru a-si duce oile în Turcia. Nu se stie cine ar fi construit aceste tuneluri, ele fiind des­coperite întâmplator, în anii ’80, de cei care lucrau la Canalul Dunare – Marea Neagra. Intrarea desco­perita într-un cimitir din Murfatlar a fost întrebuintata de muncitori pentru a trece în Bulgaria. Cronica în care este descrisa reteaua de tuneluri mentioneaza ca aces­tea erau folosite si la realizarea exporturilor. În aceasta retea existau doua tuneluri principale, care în­cepeau din Cadrilater si din sudul Dobrogei si tra­ver­sau în subteran Marea Neagra. Pentru a evita even­tuale probleme de siguranta nationala, în vremea raz­boiului, gurile de acces au fost astupate si pazite.

Tunelul Izvor

mistere din subteranele romaniei-tunelul izvor
Tunelul Izvor

Tunelul Izvor, care traverseaza Muntele Padu­chio­su, este unul dintre cele mai misterioase tuneluri ale României. Conform legendelor locale, în interiorul acestuia ar fi îngropate un vagon cu o locomotiva si ramasitele a o suta de oameni. În 1914, Administratia CFR a aprobat construirea magistralei Târgoviste – Pietrosita – Sinaia, care includea si proiectul Tune­lului Izvor. Constructia a fost încre­din­tata firmei in­ginerului de origine aus­triaca Iulius Berger. Tunelul trebuia sa lege statiile Sinaia si Pietrosita, pe o dis­tanta de sase kilometri. Lucrarile au început din doua parti: dinspre Mo­ro­ieni si dinspre Sinaia.

În Si­naia, intra­rea în tunel era aproape de cimitirul orasului, pe platoul Izvor. La cons­truc­tie au lucrat muncitori ro­mâni si ita­lieni. Dar, în ciuda efortului, odata cu de­clansarea razboiului, lucrarile au fost oprite si reluate în 1938, sub coor­donarea CFR si apoi, din 1941, au fost preluate de trupele naziste de ocupatie. Dupa re­tra­gerea nemtilor, lucrarile au fost abandonate. Ca­patul tunelului de la Platoul Izvor se întindea pe o distanta mare, dar acesta a fost zidit cu beton si nu se mai poate intra în gale­rie mai departe de 480 metri. Dincolo de acest zid de beton se spune ca s-ar afla un vagon si o loco­motiva cu aburi, care au fost abandonate de na­zisti la retragere, împreuna cu ca­da­vrele tuturor muncitorilor români care au lucrat la constructie. Oamenii ar fi fost masacrati de trupele SS înainte de re­tragere, pentru a pastra secretul tu­nelului. În schimb, capatul de la Si­naia a ramas accesibil pâna în prezent.

Tunelurile de sub Bucuresti

Exista destule legende si povesti si în legatura cu tu­nelurile din subteranele Bucu­res­tiului. Conform acestora, ca­pitala României si împrejurimile sale as­cund în adâncuri întregi re­tele de culoare secrete si ca­ta­combe. La 12 metri adâncime, sub Piata Revolutiei, se întind o serie de pesteri inundate, între ca­re se poate circula cu barca. Râ­ul subteran, cu adân­cimea de un metru, trece prin niste culoare be­tonate, late de aproa­pe doi metri. Din punct de vedere istoric, pri­mele coridoare subterane din Bucuresti ar fi fost be­ciu­rile pro­ducatorilor de vinuri, care erau foarte largi, si se întindeau pe zeci de metri, putând fi parcurse cu carele. Relatari istorice datând de prin anul 1826 men­tioneaza cum haiducii scapau de urma­ritori dis­parând ca prin minune, „intrând în pamânt”. Iata doar câ­teva tuneluri subterane desco­pe­rite, în timp, în Bucu­­resti. Bi­serica Schitu Magureanu este legata subteran de Palatul Kretzu­lescu, tunelul dintre Palatul Ghi­ca si Mânastirea Plumbuita se în­tinde pe mai mult de un kilometru iar sub Palatul Golescu exista un co­ridor ce duce spre lunca Dâmbovitei, coridor care ar fi fost folosit chiar de Tudor Vla­dimirescu. Însusi Nicolae Ceau­sescu ar fi dat ordin sa se cons­truiasca o retea uriasa de tuneluri subterane sub Bucu­resti.

mistere din subteranele romaniei-tunelurile din bucuresti

Un astfel de labirint subteran a fost descoperit sub cladirea Senatului României. Acesta ducea la opt camere, din care porneau mai multe culoare, dintre care unul ajungea exact la râul subteran de sub Piata Revolutiei. Acest râu face legatura cu un lac din nor­dul Capitalei si cu Dâmbovita, în sud. Aceasta retea de tuneluri subterane are amenajat si un sistem de inundare al întregului labirint. Astfel, daca cineva în­cearca sa scape de niste urmaritori prin tunel, poate inunda portiuni din urma sa, pentru a-i opri pe cei care îl urmaresc. Printre iesirile retelei subterane de tune­luri se numarau Palatul Regal, Magazinul Muzica, Bi­se­­rica Kretzulescu, Opera Româna, cladirea ASE, Casa Enescu si multe altele.

Casa Poporului detine în subteran un buncar anti-atomic, care este legat printr-o retea de peste 20 de kilometri de tuneluri, de principalele institutii ale statului. În plus, în subteranul Casei Poporului ar exis­ta sapte etaje, dintre care doar ultimul este reprezentat de buncar. Un alt buncar antiatomic, cons­truit tot la ordinul lui Nicolae Ceausescu, se întinde sub cladirea Ministerului Apararii.

Conform relatarilor, aceste tuneluri construite la ordinul fostului conducator comunist al României ar fi suficient de mari, încât sa permita traversarea lor cu masina. Un lucru si mai surprinzator îl constituie pro­iectul metroului prezidential al lui Nicolae Cea­usescu. Aceasta linie de metrou ar fi trebuit sa faca legatura între aeroport si Casa Poporului. Oficialii Metrorex admit existenta acestui tunel, dar sustin ca ar fi fost realizat în scop de aparare, fara sa aiba un metrou care sa îl traverseze. O inundatie din anul 2005, la statia de metrou Izvor, a scos la iveala por­tiu­nea de tunel dintre aceasta statie si Casa Poporului, care ar fi fost prima faza, pâna la terminarea între­gului sistem ce ar fi dus la Otopeni.

Uriasii de pe teritoriul Romaniei

Uriasii apar în mitologiile multor popoare de pe glob, inclusiv în ve­chile legende românesti. Si mai sur­prin­zator este faptul ca sapaturile efectuate în di­verse zone din Româ­nia au scos la iveala scheletele unor astfel de fiinte. Înainte de a realiza unificarea tri­bu­rilor dacilor, prima cetate de scaun a lui Burebista se afla în Argedava (Giurgiu). Tot aici, între 1940 si 1950, arheologii au dezgro­pat 80 de schelete de di­mensiuni mari, având în jur de 4-5 metri înal­time. În sudul Munteniei, în Teleor­man si Giurgiu, legen­dele mentio­nea­za uriasii sub denumirea de „jidovi”. Con­form unei legende locale, Novac ar fi învins în lupta un astfel de ina­mic, care apoi a fugit, lasând în urma o dâra pe pamânt, numita „Brazda lui Novac”. Si des­pre numeroasele ma­guri din zona se spune ca ar fi fost construite de jidovi.

mistere din subteranele romaniei-uriasii

La Scaieni, în Muntii Buzaului, au fost gasite scheletele unor fiinte umanoide, înalte de peste 2,4 metri. Acestea au fost scoase la suprafata în mod în­tâmplator, când localnicii se pregateau sa planteze o livada de meri, pe un deal din re­gi­une. Împreuna cu sche­­letele au fost gasite fragmente de oale care sustin, la rândul lor, le­gendele locale, ce vor­besc despre „tar­tarii din zona Boziorului”. Con­form legendei, acesti uriasi ar fi construit, sub niste stânci foarte mari, doua subterane. Pe Mun­­­tele Tainita sunt sa­pate nis­te scaune dom­nesti, cu origine necu­nos­cuta, acestea aflân­du-se în zo­ne greu ac­ce­sibile pen­tru om. Schelete de uriasi ar mai fi fost gasite si în Muntii Bucegi, împreuna cu o retea de tuneluri subterane, la Polovragi (Gorj), la Cetateni (Arges), sub Mânastirea „Negru Voda” si în cartierul Pantelimon de la mar­ginea Bucurestilor, unde, în octombrie 1989, au fost dezgropate 20 de schelete de astfel de fiinte-gigant.

Mistere la Rosia Montana

În 1976, scheletul unui urias înalt de 10 metri a fost descoperit la Rosia Mon­­tana. În februarie 2012, o echipa de geologi lucrau în zona, urmând filo­nul de aur, într-o galerie sapata în urma cu 5.500 de ani, de catre agatârsi. Sa­paturile i-au dus la baza galeriei, unde au gasit o lespede aurie. Cum aceasta nu parea a fi roca naturala, a fost pre­le­vata o mostra, pentru a fi analizata în laborator. Rezultatul a fost uimitor, demonstrând ca era o roca compozita, ce continea 30% wolfram, 15% praf de granit si 55% pulbere de aur de 50 de karate, realizata dupa o teh­nologie necu­nos­cuta pâna în prezent.

Galeria unde a fost facuta descoperirea este nu­mita „Galeria 13” sau „Galeria Hiperboreana” si se afla sub satul Corna, de lânga Rosia Montana. În anul 1976, acolo au fost facute niste descoperiri uimi­toare arheologice si antropologice, dar cum aces­tea erau prea socante pentru vremea res­pec­tiva, ga­leria a fost închisa si sigilata, la ordinul Securitatii. Din galerie a fost scos un schelet de urias, înalt de 10 metri, ce era ase­zat cul­cat, cu picioarele strânse pe o parte. Scheletul a fost trimis la Moscova pentru a fi analizat si nu s-a mai aflat nimic despre el. Pâna sa fie scos la suprafata, scheletul uriasului statuse pe misterioasa les­pede aurie, care a fost dez­gro­pata din nou, în 2012, pentru a fi analizata. Aceasta era lunga de 12 metri, lata de sase metri si înal­ta de trei metri, cu o greutate de apro­ximativ 1.700 de tone. Au­rul aflat în compozitia acesteia repre­zenta aproximativ 900 de tone, mult mai mult decât s-ar fi putut obtine prin exploatari au­ri­fere în zona, timp de 20 de ani. Du­pa ce a fost scoasa la suprafata, les­pe­dea a fost separata în 80 de ca­lupuri ega­le si trimisa catre o des­­tinatie necunoscuta.

mistere din subteranele romaniei-uriasii de la Rosia Montana

O scriere neidentificata si un put misterios

Un arheolog aflat la fata locu­lui în timpul sapaturilor menite sa scoata la suprafata lespedea aurie a facut un set de poze cu aceasta. Da­tele au fost trimise unui paleo­ling­vist care le-a analizat si a atras atentia asupra valorii enorme pe care relicva o prezin­ta din punct de ve­dere istoric si cul­­tu­ral. În­treaga su­pra­fata a les­pezii era aco­pe­rita cu o scriere în basorelief, de cu­loa­rea verde smarald. Scri­erea era necu­nos­cuta, dar paleo­ling­vistul sustinea ca ar putea fi pe­lasga. În­tregul text de pe les­pede era dispus în trei siruri paralele, por­nind din stânga sus si apoi serpuind pe dia­gonala, pentru a se încolaci, în spirala, în jurul unui cap de lup, ter­minându-se în col­tul din dreapta jos. În ciuda atentionarii enuntate de specialist, autoritatile au ho­tarât ca lespedea sa fie taiata si topita. Conform con­tractului de exploatare a aurului din zona, statul obtinea un procent de 19,31%.

Acelasi arheolog a observat, la ridicarea lespezii, intrarea într-un put cu un diametru de patru metri. În interior, se desfasura o scara elicoidala, cu trepte sapate în peretii putului, ca si cum ar fi fost taiate cu la­serul. O lumina violacee, laptoasa, emana din inte­riorul putului, asa ca specialistul a coborât în put, pentru a vedea ce este acolo. De frica, nimeni nu l-a urmat. Toti asteptau întoarcerea omului din put, dar el nu a mai iesit, iar pe durata noptii, armata a blocat intrarea în put cu scânduri si au sigilat-o cu ciment. La fel a fost închisa si Galeria 13, unde fusesera fa­cute descoperirile scheletelor de uriasi, iar toti cei care fusesera prezenti au fost pusi sa semneze con­tracte de confidentialitate, promitând sa pastreze se­cre­tul.

Radu Cinamar- „Viitor cu cap de mort”