Destul de multe orase din România au legende urbane care mentioneaza existenta, în subteran, a unor tuneluri ce leaga diverse locuri din tara.
Un astfel de tunel ar exista, de pilda, sub regiunea Satu Mare, si ar lega castelele din Mediesu Aurit si zona oraselor Ardud si Carei. Între anii 1620 si 1657, Zsigmond Lonyai a construit Castelul Lonyai din Mediesu Aurit. De sub acest castel ar porni un tunel secret, care traverseaza râul Somes pe dedesubt. Tunelul realiza legatura cu castelul din Ardud, de la care porneste un alt tunel subteran spre castelul din Carei, iar scopul acestor tuneluri era acela de a oferi o cale de salvare în caz de asediu. Conform spuselor localnicilor, tunelul trecea pe sub Somes, în dreptul podului Decebal. Când vechiul pod a fost aruncat în aer, în timpul unor lucrari în zona, pirotehnistii au gasit tunelul exact la piciorul podului, unde în prezent se ridica sediul Finantelor Publice. Tunelul de caramida era înalt de un metru si jumatate si permitea deplasarea unui atelaj cu cai. Legendele locale spun ca si Pintea Haiducul ar fi folosit tunelul, dupa ce a fugit din închisoarea Satmarului.
O cronica scrisa înaintea primului razboi mondial mentioneaza o serie de tuneluri subterane, întinse pe mii de kilometri sub Marea Neagra, pe care ciobanii le întrebuintau pentru a-si duce oile în Turcia. Nu se stie cine ar fi construit aceste tuneluri, ele fiind descoperite întâmplator, în anii ’80, de cei care lucrau la Canalul Dunare – Marea Neagra. Intrarea descoperita într-un cimitir din Murfatlar a fost întrebuintata de muncitori pentru a trece în Bulgaria. Cronica în care este descrisa reteaua de tuneluri mentioneaza ca acestea erau folosite si la realizarea exporturilor. În aceasta retea existau doua tuneluri principale, care începeau din Cadrilater si din sudul Dobrogei si traversau în subteran Marea Neagra. Pentru a evita eventuale probleme de siguranta nationala, în vremea razboiului, gurile de acces au fost astupate si pazite.
Tunelul Izvor

Tunelul Izvor, care traverseaza Muntele Paduchiosu, este unul dintre cele mai misterioase tuneluri ale României. Conform legendelor locale, în interiorul acestuia ar fi îngropate un vagon cu o locomotiva si ramasitele a o suta de oameni. În 1914, Administratia CFR a aprobat construirea magistralei Târgoviste – Pietrosita – Sinaia, care includea si proiectul Tunelului Izvor. Constructia a fost încredintata firmei inginerului de origine austriaca Iulius Berger. Tunelul trebuia sa lege statiile Sinaia si Pietrosita, pe o distanta de sase kilometri. Lucrarile au început din doua parti: dinspre Moroieni si dinspre Sinaia.
În Sinaia, intrarea în tunel era aproape de cimitirul orasului, pe platoul Izvor. La constructie au lucrat muncitori români si italieni. Dar, în ciuda efortului, odata cu declansarea razboiului, lucrarile au fost oprite si reluate în 1938, sub coordonarea CFR si apoi, din 1941, au fost preluate de trupele naziste de ocupatie. Dupa retragerea nemtilor, lucrarile au fost abandonate. Capatul tunelului de la Platoul Izvor se întindea pe o distanta mare, dar acesta a fost zidit cu beton si nu se mai poate intra în galerie mai departe de 480 metri. Dincolo de acest zid de beton se spune ca s-ar afla un vagon si o locomotiva cu aburi, care au fost abandonate de nazisti la retragere, împreuna cu cadavrele tuturor muncitorilor români care au lucrat la constructie. Oamenii ar fi fost masacrati de trupele SS înainte de retragere, pentru a pastra secretul tunelului. În schimb, capatul de la Sinaia a ramas accesibil pâna în prezent.
Tunelurile de sub Bucuresti
Exista destule legende si povesti si în legatura cu tunelurile din subteranele Bucurestiului. Conform acestora, capitala României si împrejurimile sale ascund în adâncuri întregi retele de culoare secrete si catacombe. La 12 metri adâncime, sub Piata Revolutiei, se întind o serie de pesteri inundate, între care se poate circula cu barca. Râul subteran, cu adâncimea de un metru, trece prin niste culoare betonate, late de aproape doi metri. Din punct de vedere istoric, primele coridoare subterane din Bucuresti ar fi fost beciurile producatorilor de vinuri, care erau foarte largi, si se întindeau pe zeci de metri, putând fi parcurse cu carele. Relatari istorice datând de prin anul 1826 mentioneaza cum haiducii scapau de urmaritori disparând ca prin minune, „intrând în pamânt”. Iata doar câteva tuneluri subterane descoperite, în timp, în Bucuresti. Biserica Schitu Magureanu este legata subteran de Palatul Kretzulescu, tunelul dintre Palatul Ghica si Mânastirea Plumbuita se întinde pe mai mult de un kilometru iar sub Palatul Golescu exista un coridor ce duce spre lunca Dâmbovitei, coridor care ar fi fost folosit chiar de Tudor Vladimirescu. Însusi Nicolae Ceausescu ar fi dat ordin sa se construiasca o retea uriasa de tuneluri subterane sub Bucuresti.
Un astfel de labirint subteran a fost descoperit sub cladirea Senatului României. Acesta ducea la opt camere, din care porneau mai multe culoare, dintre care unul ajungea exact la râul subteran de sub Piata Revolutiei. Acest râu face legatura cu un lac din nordul Capitalei si cu Dâmbovita, în sud. Aceasta retea de tuneluri subterane are amenajat si un sistem de inundare al întregului labirint. Astfel, daca cineva încearca sa scape de niste urmaritori prin tunel, poate inunda portiuni din urma sa, pentru a-i opri pe cei care îl urmaresc. Printre iesirile retelei subterane de tuneluri se numarau Palatul Regal, Magazinul Muzica, Biserica Kretzulescu, Opera Româna, cladirea ASE, Casa Enescu si multe altele.
Casa Poporului detine în subteran un buncar anti-atomic, care este legat printr-o retea de peste 20 de kilometri de tuneluri, de principalele institutii ale statului. În plus, în subteranul Casei Poporului ar exista sapte etaje, dintre care doar ultimul este reprezentat de buncar. Un alt buncar antiatomic, construit tot la ordinul lui Nicolae Ceausescu, se întinde sub cladirea Ministerului Apararii.
Conform relatarilor, aceste tuneluri construite la ordinul fostului conducator comunist al României ar fi suficient de mari, încât sa permita traversarea lor cu masina. Un lucru si mai surprinzator îl constituie proiectul metroului prezidential al lui Nicolae Ceausescu. Aceasta linie de metrou ar fi trebuit sa faca legatura între aeroport si Casa Poporului. Oficialii Metrorex admit existenta acestui tunel, dar sustin ca ar fi fost realizat în scop de aparare, fara sa aiba un metrou care sa îl traverseze. O inundatie din anul 2005, la statia de metrou Izvor, a scos la iveala portiunea de tunel dintre aceasta statie si Casa Poporului, care ar fi fost prima faza, pâna la terminarea întregului sistem ce ar fi dus la Otopeni.
Uriasii de pe teritoriul Romaniei
Uriasii apar în mitologiile multor popoare de pe glob, inclusiv în vechile legende românesti. Si mai surprinzator este faptul ca sapaturile efectuate în diverse zone din România au scos la iveala scheletele unor astfel de fiinte. Înainte de a realiza unificarea triburilor dacilor, prima cetate de scaun a lui Burebista se afla în Argedava (Giurgiu). Tot aici, între 1940 si 1950, arheologii au dezgropat 80 de schelete de dimensiuni mari, având în jur de 4-5 metri înaltime. În sudul Munteniei, în Teleorman si Giurgiu, legendele mentioneaza uriasii sub denumirea de „jidovi”. Conform unei legende locale, Novac ar fi învins în lupta un astfel de inamic, care apoi a fugit, lasând în urma o dâra pe pamânt, numita „Brazda lui Novac”. Si despre numeroasele maguri din zona se spune ca ar fi fost construite de jidovi.
La Scaieni, în Muntii Buzaului, au fost gasite scheletele unor fiinte umanoide, înalte de peste 2,4 metri. Acestea au fost scoase la suprafata în mod întâmplator, când localnicii se pregateau sa planteze o livada de meri, pe un deal din regiune. Împreuna cu scheletele au fost gasite fragmente de oale care sustin, la rândul lor, legendele locale, ce vorbesc despre „tartarii din zona Boziorului”. Conform legendei, acesti uriasi ar fi construit, sub niste stânci foarte mari, doua subterane. Pe Muntele Tainita sunt sapate niste scaune domnesti, cu origine necunoscuta, acestea aflându-se în zone greu accesibile pentru om. Schelete de uriasi ar mai fi fost gasite si în Muntii Bucegi, împreuna cu o retea de tuneluri subterane, la Polovragi (Gorj), la Cetateni (Arges), sub Mânastirea „Negru Voda” si în cartierul Pantelimon de la marginea Bucurestilor, unde, în octombrie 1989, au fost dezgropate 20 de schelete de astfel de fiinte-gigant.
Mistere la Rosia Montana
În 1976, scheletul unui urias înalt de 10 metri a fost descoperit la Rosia Montana. În februarie 2012, o echipa de geologi lucrau în zona, urmând filonul de aur, într-o galerie sapata în urma cu 5.500 de ani, de catre agatârsi. Sapaturile i-au dus la baza galeriei, unde au gasit o lespede aurie. Cum aceasta nu parea a fi roca naturala, a fost prelevata o mostra, pentru a fi analizata în laborator. Rezultatul a fost uimitor, demonstrând ca era o roca compozita, ce continea 30% wolfram, 15% praf de granit si 55% pulbere de aur de 50 de karate, realizata dupa o tehnologie necunoscuta pâna în prezent.
Galeria unde a fost facuta descoperirea este numita „Galeria 13” sau „Galeria Hiperboreana” si se afla sub satul Corna, de lânga Rosia Montana. În anul 1976, acolo au fost facute niste descoperiri uimitoare arheologice si antropologice, dar cum acestea erau prea socante pentru vremea respectiva, galeria a fost închisa si sigilata, la ordinul Securitatii. Din galerie a fost scos un schelet de urias, înalt de 10 metri, ce era asezat culcat, cu picioarele strânse pe o parte. Scheletul a fost trimis la Moscova pentru a fi analizat si nu s-a mai aflat nimic despre el. Pâna sa fie scos la suprafata, scheletul uriasului statuse pe misterioasa lespede aurie, care a fost dezgropata din nou, în 2012, pentru a fi analizata. Aceasta era lunga de 12 metri, lata de sase metri si înalta de trei metri, cu o greutate de aproximativ 1.700 de tone. Aurul aflat în compozitia acesteia reprezenta aproximativ 900 de tone, mult mai mult decât s-ar fi putut obtine prin exploatari aurifere în zona, timp de 20 de ani. Dupa ce a fost scoasa la suprafata, lespedea a fost separata în 80 de calupuri egale si trimisa catre o destinatie necunoscuta.
O scriere neidentificata si un put misterios
Un arheolog aflat la fata locului în timpul sapaturilor menite sa scoata la suprafata lespedea aurie a facut un set de poze cu aceasta. Datele au fost trimise unui paleolingvist care le-a analizat si a atras atentia asupra valorii enorme pe care relicva o prezinta din punct de vedere istoric si cultural. Întreaga suprafata a lespezii era acoperita cu o scriere în basorelief, de culoarea verde smarald. Scrierea era necunoscuta, dar paleolingvistul sustinea ca ar putea fi pelasga. Întregul text de pe lespede era dispus în trei siruri paralele, pornind din stânga sus si apoi serpuind pe diagonala, pentru a se încolaci, în spirala, în jurul unui cap de lup, terminându-se în coltul din dreapta jos. În ciuda atentionarii enuntate de specialist, autoritatile au hotarât ca lespedea sa fie taiata si topita. Conform contractului de exploatare a aurului din zona, statul obtinea un procent de 19,31%.
Acelasi arheolog a observat, la ridicarea lespezii, intrarea într-un put cu un diametru de patru metri. În interior, se desfasura o scara elicoidala, cu trepte sapate în peretii putului, ca si cum ar fi fost taiate cu laserul. O lumina violacee, laptoasa, emana din interiorul putului, asa ca specialistul a coborât în put, pentru a vedea ce este acolo. De frica, nimeni nu l-a urmat. Toti asteptau întoarcerea omului din put, dar el nu a mai iesit, iar pe durata noptii, armata a blocat intrarea în put cu scânduri si au sigilat-o cu ciment. La fel a fost închisa si Galeria 13, unde fusesera facute descoperirile scheletelor de uriasi, iar toti cei care fusesera prezenti au fost pusi sa semneze contracte de confidentialitate, promitând sa pastreze secretul.
Radu Cinamar- „Viitor cu cap de mort”