duminică, aprilie 14, 2024
Figuri istorice

Imparatul Qin, legendarul unificator al Chinei

Legendarul unificator al Chinei, omul al carui nume sta la baza denumirii actuale a statului chinez, este o personalitate istorica fabuloasa, care fascineaza în principal prin paralela dintre el, Zidul Chinezesc si Armata de Teracota. Mai putin cunoscut este faptul ca acest suveran de mare anvergura este responsabil în egala masura de o crestere fara precedent a statutului artelor, culturii si politicii chineze, precum si de multa distrugere, crime si teroare. Indiferent daca va fi privit prin prisma realizarilor politice sau a tiraniei sale, Qin Shi Huang este probabil cel mai importat împarat din decursul milenarei istorii a Chinei.

Fiul de rege cu ambitii de unificator

Qin Shi Huang, s-a nascut în anul 259 i.Hr., sub numele initial de Ying Zheng, fiind unul dintre fii regelui statului Qin. La vârsta de doar 13 ani, acesta a îndeplinit conditiile de a-i succeda tatalui sau pe tron. Fire agresiva si ambitioasa, tânarul Ying Zheng a câstigat puterea deplina la vârsta de 22 ani.

Imparatul Qin ,legendarul unificator al Chinei

Atunci s-a nascut visul sau de a cuceri si unifica cu orice mijloace formatiunile statale cunoscute sub titulatura de „Cele Sase State Razboinice”, adica regatele rivale Han, Zhao, Chu, Yan, Wei si Qi. Spera astfel ca cele sase regate sa ajunga pentru totdeauna sub puterea politica, economica si militara a regatului sau natal, Qin.

Ying Zheng si-a îndeplinit în cele din urma visul, dupa lupte îndelungate si sângeroase, soldate cu sute de mii de morti. A reusit asadar ca în anul 211 i.Hr., sa creeze primul imperiu centralizat din istoria multimilenara a statului chinez. Ocazie cu care a pus bazele  dinastiei care i-a purtat numele, dinastia Qin (211-206 i.Hr.). 

Dupa unificarea tuturor statelor, Qin Shi Huang a considerat ca realizarea sa a fost mult deasupra legendarilor „San Huang” ( cei trei împarati) sau a asa numitilor „Wu Di” (cei cinci suverani). Din acest motiv a creat un nume nou pentru el unind Huang cu Di si luândusi supranumele de „Shi”, adica – Cel Dintai, în traducere directa. În final, Qin Shi Huang Di înseamna  Primul Împarat al Chinei.

Pentru a-si conduce si controla noul imperiu, Qin a trebuit sa reformeze politicile interne, economia si cultura. În politica, monarhul chinez a abolit sistemul vasalitatii ereditare si a împartit noua entitate statala în provincii si prefecturi, conduse direct de catre el.

Bazandu-se pe legea veche din tara sa natala, regatul Qin, noul împarat a creat o serie de legi prin care fostele state rivale trebuiau sa livreze forta de munca pentru stabilizarea dinastiei Qin.

Din acel moment, toti locuitorii imperiului erau egali în drepturi dar mai ales în îndatoriri. Sistemul taxelor, noua moneda si sistemul de masura si greutati, au fost cu toate standardizate si impuse pe tot teritoriul imperiului.   

În cadrul culturii, împaratul Qin a unificat ideogramele chinezesti pentru a crea o forma scrisa universal valabila. Nu s-a sfiit sa execute în masa învatatii, caligrafii si filozofii care i s-au opus.

Zidul Chinezesc, marele simbol al civilizatiei antice chineze, a purtat urma conceptelor si ideilor despre statul centralizat sustinute de împaratul Qin. O alta realizare magnifica a fost celebra Armata de Teracota, un ansamblu de statui de soldati si cai, în marime naturala  realizate din lut ars, si descoperite în secolul trecut în apropierea mausoleului lui Qin Shi Huang.

Printre alte mari realizari ale acestui împarat fondator, se remarca imensul canal de irigatii Ling din Guilin, provincia Guaxing, si proiectul de irigatii din Duijiangyan, lânga Chengdu, provincia Sichuan. A construit si o infrastructura functionala care a dus la cresterea prosperitatii în toate provinciile, si a reusit sa respinga invaziile venite din exteriorul granitelor.

Ucigasul de învatati si declinul imperiului

Perioada Statelor Razboinice, în care cele sase regate unificate de împaratul Qin se luptau neîncetat între ele, a fost una deosebit de sângeroasa si instabila. Cu toate acestea, lipsa unei autoritati centrale, a permis înflorirea conceptelor filozofice, alaturi de libertatea de gândire si toleranta religioasa. Confucianismul, alaturi de numeroase scoli taoiste erau în plin avânt, iar budismul patrundea timid în tinuturile chinezesti.

Imparatul Qin si armata de teracota

Climatul cultural si spiritual mostenit din perioada Statelor Razboinice i-a displacut total împaratului Qin care vedea aceste institutii si scoli drept potentiale pericole pentru autoritatea sa. Din acest motiv, împaratul a ordonat cel mai mare genocid al cartilor si textelor religioase in istorie. Toate lucrarile si scrierile care nu corespundeau viziunii sale despre lume, au fost arse în anul 213 i.Hr.   

Cu acea ocazie s-au pierdut lucrari inestimabile din domenii variate precum medicina, poezie, literatura, religii, esoterism, arte martiale, politica si multe altele. Nemultumit de distrugerea cartilor, împaratul Qin a ordonat ca aproximativ 460 de învatati si filozofi sa fie arsi pe rug pentru vina de a-i fi contrazis ideile, alti 700 fiind îngropati de vii sub aceeasi învinuire.

Pe întreaga perioada în care a domnit, împaratul a aprobat doar scolile care urmau linia asa numitului legalism – concept care viza urmarea legilor imperiale sau suportarea consecintelor, alaturi de scolile fidele mohismului, un curent filozofico-religios fondat de Mo-Tzu, dezvoltat în acelati timp cu taoismul, confucianismul si legalismul imperial.

Odata cu înaintarea sa în vârsta, împaratul începuse sa fie de-a dreptul obsedat de frica de moarte. Atunci a început cu disperare sa caute asa numitul „Elixir al Vietii” despre care vorbeau initiatii taoisti, o potiune cu o formula secreta care facea nemuritor pe oricine ar fi baut din ea. Îngroziti de toanele împaratului, numerosii medici si alchimisti de la curtea imperiala, lucrau neîncetat pentru descoperirea potiunii.  

Mausoleul lui Qin
Mormantul Imparatului Qin

Într-un final, s-au hotarât asupra mai multor potiuni, care contineau însa invariabil mercur, element pe care alchimia chinezeasca l-a asociat dintotdeauna cu conceptul de nemurire fizica. Din nefericire pentru împarat, consumul acestor potiuni cu mercur a dus în mod logic la scurtarea vietii sale, în loc pe prelungirea ei…

Fire practica si realista, (totusi fondase un imperiu fara precedent), împaratul Qin a luat în calcul si moartea. In consecinta a ordonat ridicarea unui mormânt monumental de dimensiuni colosale. Planurile mausoleului urias includeau râuri de mercur care sa curga permanent, capcane cu sageti care sa-i ucida pe eventualii jefuitori, alaturi de replici fidele ale palatelor si locuintelor imperiale.  

Cum tratamentul cu mercur pentru obtinerea imortalitatii si-a spus cuvântul, împaratul Qin Shi Huang a murit în timp ce vizita provinciile din estul Chinei. Dinastia Qin s-a sfârsit odata cu cel are i-a dat numele. Costurile realizarilor împaratului au fost cumplite.

Daca populatia însumata a Statelor Razboinice de dinainte de cuceririle si unificarea lui Qin Shi Huang atingea cifra de circa 40 milioane de suflete, la moartea împaratului care se voia nemuritor, populatia imperiului abia mai numara 18 milioane locuitori.

Costuri de vieti omenesti pe care le vom regasi si la marii împarati si cuceritori de mai târziu, din întreaga lume.

Bogdan

Pentru fiecare de ce trebuie sa existe un cum