Sahul este un razboi care exclude tradarea, intimidarea, lasitatea atacului fara declaratie de razboi, intrigile de culise…Unicul avantaj – cine muta primul – este si el inlaturat prin acordarea cavalereasca a revansei. Liderii lumii au fost dintotdeauna pasionati de sah, caci jocul impune o strategie folositoare si in lumea reala.
India sau Persia?
Cu toate ca unor personaje biblice (Solomon, Noe etc.) sau unora mitologice (Ulise) li se atribuie inventarea jocului pe campul de lupta cu 64 de patratele alb-negru, cea mai veche marturie scrisa apartine unui poem persan din secolul al VI-lea d.Hr., deci intr-o tara unde domina puternica religie conceptualizata de Zaratustra. Dar istoricii in materie tind sa acrediteze India cu paternitatea acestui tip de razboi, iar perioada conturarii pieselor si regulilor sahului este situata in secolul al IV-lea d.Hr.
Se presupune ca in acea misterioasa zona a Asiei, unde budismul si apoi hinduismul s-au impus ireversibil, sportul mintii era practicat cu mult timp inainte. Din India s-ar fi raspandit in Persia, si nu invers – sustin cei mai multi cercetatori.
Unul din argumentele de baza este acela al prezentei elefantilor pe tabla de joc, deveniti ulterior nebuni sau bufoni (in Europa medievala). Este cea mai semnificativa diferenta fata de sahul persan, apoi arab si european. Celelalte piese si-au pastrat de-a lungul secolelor semnificatia; scopul final a fost si este mereu acelasi: punerea in dificultate a regelui, pana cand acesta nu mai are posibilitatea de a se sustrage asediului adversarului.
Interzis de Ivan cel Groaznic
In India se numea chaturanga, iar in Persia, chatrang. Dupa inceperea expansiunii arabe, in secolul al VI-lea d.Hr., sahul a patruns in Europa, in primul rand, se pare, in Spania. Se stie, ca un reper istoric important, ca la intrecerile desfasurate in marile orase iberice in secolul al XII-lea, regina nu avea inca libertatea de miscare de mai tarziu; ea putea fi deplasata doar o casuta pe diagonala. Faptul este semnificativ, caci reprezenta atitudinea discriminatorie fata de femeie din acele vremuri. Astazi, dama este cea mai emancipata piesa, ea putandu-se misca in voie, in orice directie si pe orice distanta. De aceea si desfasurarea conflictului este mult mai dinamica decat acum un mileniu.
Faptul ca sahul reflecta spiritualitatea societatii in devenirea ei istorico-religioasa este reflectat si de anumite interdictii de care a avut parte. Conform religiei islamice, nicio piesa nu putea face referire la divinitate. Apoi, atat in lumea islamica, dar si-n cea crestina erau interzise expresiile triviale ale celor care se infuriau cand isi dadeau seama ca au gresit si ca adversarul e mai bun. Interzicerea categorica a sahului de catre Ivan cel Groaznic (el insusi un impatimit jucator) avea la baza amestecul pedestrasilor (pionilor) cu nobilimea pe acelasi teren de lupta, caci acel ostas de rand putea si el sa atace regele si regina, deci comitea o infamie…
Joc al inaltei societati si, treptat, al cafenelelor europene, sahul se poate mandri ca are in vitrina personalitatilor sale pe Caterina de Medici, Henric al IV-lea, Ludovic al XIII-lea sau Elisabeta I a Angliei. Pe de alta parte, ni i-am putea imagina pe Puskin, Tolstoi sau Turgheniev cu tamplele in causul palmelor, cautand mutarea ideala.
In tara noastra, voda Caragea (in deceniul al doilea al veacului al XIX-lea) a fost unul din primii mari jucatori, alaturi, evident, de boierimea romana. Pe atunci, jocul se numea satran, sub influenta termenului persan.
