Misterioasa pestera Veterani, sanctuarul lui Zalmoxis
Renumita atât pentru legenda sa, cât si pentru accesul sau mai neobisnuit si ceva mai aventuros – facut doar pe apa, pestera Veterani îsi are originea numelui dupa cel care a fost aghiotantul lui Ianovici, comandantul armatei austriece cantonate la Caransebes si care a refortificat pestera la sfârsitul secolului al XVII-lea.
Pestera Veterani a stat întotdeauna în atentia cautatorilor de comori din întreaga lume, care sustin ca vestitul tezaur din argint al împaratesei Mariei Tereza apartinând Imperiului Austro – Ungar sau comorile tarului sârb Obrenovici ar fi ascunse într-o caverna închisa cu stânci. Se spune ca în vremea lui Cuza, Obranovici, printul Serbiei, care se certase cu fratele sau, Mihai, a trecut în România cu 80 de cai care carau saci cu aur. Toti soldatii sârbi care au adus aceasta comoara, dupa ce a fost ascunsa, au fost omorâti.
Se mai spune ca singurul indiciu al locului unde este comoara, este o piatra pe care este încrustat un sarpe. Se vorbeste si despre comorile neamului Basarab, din care staretul Nicodim, el însusi descendent al familiei, ar fi luat o parte pentru a construi manastirea de la Tismana, iar restul comorii l-ar fi ascuns într-o pestera din Clisura Dunarii.
Legendele locului spun ca, în pestera, dacii au avut mult timp un altar unde se închinau lui Zamolxis si în cinstea caruia faceau sacrificii, asa explicându-se oasele de pasari si animale descoperite de arheologi în câteva locasuri sapate în piatra.
Acces doar pe apa
La pestera Veterani nu poti ajunge decât pe apa. Cunoscuta si sub numele de „Pestera lui Veterani“, „Pestera din Pînza Curii“ sau „Pestera Piscabara”, grota este situata la o înaltime de circa 70 de metri deasupra apei, cu o lungime totala de 173 de metri si o latime de 40 de metri.
Legendele locului mai spun ca prin spartura din peretele pesterii, dimineata, intra o raza de soare ce cadea exact pe altarul pe care dacii sacrificau pasarile pe care le ofereau ca ofranda zeilor. Povestea pare sa fie confirmata de cantitatea mare de oase de pasari, gasite de arheologi în interior. Romanii, impresionati de aceasta istorie straveche, dar si pentru ca grota oferea un foarte bun loc de supraveghere a navigatiei pe fluviu, au ridicat în interior niste ziduri, i-au mai facut câteva întarituri si au transformat-o într-o mica cetate, pe care au botezat-o „Peth”.
Adapostul haiducilor
În anul 1400, imperiul austriac ridica aici o fortareata. În 1692, fortareata este condusa de generalul austriac de origine italiana, Friedrico Veterani. La sfârsitul secolului XVII-lea, Imperiul Austriac ridica peste ruinele fortaretei romane ziduri groase de 2 m si înalte de 4 m, construind un avanpost militar fortificat. Grota putea adaposti maxim 250 de soldati si era folosita ca refugiu în urma atacurilor turcesti din acea perioada. Fântâna din centrul grotei a fost construita de prizonierii turci. Pestera a fost si adapostul haiducilor.
In timpul celor doua razboaie mondiale, grota era folosita ca adapost pentru munitie si hrana. În Pestera Veterani s-au identificat resturi fosile de Ursus spelaeus si hiena de pestera, un fragment de ceramica veche si fosile ale unor specii endemice.
Vizitarea pesterii se face neaparat cu echipament adecvat si asistati de un ghid speolog. Poate fi vizitata în tot timpul anului, dar în mod deosebit în perioada calda, mai – octombrie.
