Dailymail.co.uk a alcatuit o lista cu cele mai ciudate întâmplari pe care oamenii de stiinta nu le pot explica.
1. Luminile care însotesc cutremurele.
Din punct de vedere al misterului, al controversei si al scalei la care are loc fenomenul, luminile care apar pe cer înaintea si în timpul seismelor conduc clasamentul. Sunt misterioase pentru ca nu se stie ce le cauzeaza, controversate pentru ca nu toti cercetatorii sunt convinsi ca exista cu adevarat, iar pentru o masura a scalei la care se petrece evenimentul e de ajuns sa ne imaginam un cutremur puternic si o futuna cu descarcari electrice combinate într-un singur fenomen natural. Fizicianul italian Cristiano Ferugia a alcatuit un raport detaliat al luminilor ciudate care însotesc seismele începând cu evenimente care au avut loc cu doua mii de ani înaintea erei noastre.
O parte dintre cercetatori sunt însa sceptici, mai ales ca pâna în 1966, în timpul cutremurelor din zona Matsushiro, nu exista nicio dovada clara a existentei acestui fenomen misterios. Sigur, de atunci au aparut sute de fotografii, în special pe Internet, dar formele, culorile si intensitatea luminilor difera atât de mult la fiecare eveniment, încât e dificil sa se stabileasca exact care dintre ele sunt falsuri. Teoriile înaintate de oamenii de stiinta variaza de la caldura generata de frecare sau miscari tectonice. În 2003, Freiedemann Freund, fizician în cadrul NASA, a realizat o serie de experimente în urma carora a concluzionat ca luminile care însotesc seismele sunt cauzate de activitatea electrica a rocilor. Conform teoriei lui, undele de soc cauzate de cutremure modifica proprietatile electrice ale siliconului si a mineralelor care contin oxigen, ceea ce le face sa emita lumina. Nu exista un consens în rândul cercetatorilor însa, iar teoria lui Freund este tratata doar ca o explicatie posibila si nu o rezolvare a misterului.
2. Liniile Nazca.
O serie de opere de arta supradimensionate care marcheaza câmpiile din Peru, liniile Nazca acopera 450 de kilometri patrati de desert. Acestea includ forme geometrice uriase, imagini care reprezinta plante si animale si, mai rar, siluete umane care sunt vizibile din aer. Cercetatorii cred ca au fost realizate de poporul Nazca într-o perioada de o mie de ani, între 500 înaintea erei noastre si 500 AD, dar nimeni nu stie ce scop au avut. Autoritatile din Peru întâmpina probleme în a proteja liniile Nazca, desi acestea sunt incluse în patrimoniul mondial. Anul trecut, spre exemplu, mai multi peruani cresteau porci în zona, peste formele vechi de mii de ani. Pentru multi, zona este doar un teren viran, într-o regiune cu o populatie saraca în crestere continua.
Teoria initiala, conform careia modelele fac parte dintr-un calendar astronomic, a fost infirmata în 1997, iar de anul trecut, cercetatori de la universitatea Yamagata, din Japonia, au început un program de 15 ani la finalul caruia spera sa afle mai multe despre originea liniilor Nazca.
3. Navigatia fluturilor monarh.
În fiecare an, milioane de fluturi monarh din America de Nord migreaza pe o distanta de mai mult de 3.000 de kilometri spre sud, în asteptarea iernii. Pâna în anii ’50, nu se stia unde îsi termina calatoria, dar Norah Urquhart si sotul ei Fred au început sa-i marcheze si sa-i urmareasca încercând sa rezolve acest mister. Apoi, în 1976, au urmat un pont de la un taietor de lemne local si au urcat pe „Muntele Fluturilor”. Aparent, toti fluturii din America de Nord îsi petrec iarna în aceeasi padure muntoasa din Mexic. Enigma nu se încheie aici, însa. Chiar daca stim ca toti fluturii monarh migreaza catre aceleasi 12-15 locuri aflate în aceeasi zona mexicana, nimeni nu stie cum reusesc sa navigheze pâna acolo. Studiile sugereaza ca se folosesc de pozitia soarelui pentru a zbura spre sud si îsi ajusteaza zborul în functie de ora cu ajutorul ceasurilor circadiene din antene.
Profesorul Steven Reppert de la universitatea din Massachusetts spune ca probabil fluturii se folosesc de puncte de reper pentru a ajunge în zona. „Punctele de repere generale, cum este Golful Mexic, spre exemplu, îi pot ajuta sa se îndrepte în directia corecta, dar nu ofera sficiente informatii pentru a-i ghida spre acelasi loc în care ajung toti, în fiecare an”, spune el. Oamenii de stiinta banuiesc ca sunt atrasi de o forta geomagnetica, dar studiile nu confirma aceasta teorie înca.
4. Fulgerele globulare.
Nikola Tesla, fizicianul care a dezvoltat curentul alternativ a produs fulgere globulare în laborator. „Nu am vazut bile de foc, dar am determinat modul în care se formeaza si am reusit sa le produc artificial”, scria el în 1904. Ceea ce uimeste e faptul ca astazi, la mai mult de o suta de ani de atunci, oamenii de stiinta nu reusesc sa reproduca exact experimentul lui Tesla. Unii cercetatori nu cred în existenta fulgerelor globulare, desi martorii le confirma prezenta de mii de ani, chiar si în surse din Grecia antica. Fenomenul se petrece în timpul furtunilor cu descarcari electrice si presupune aparitia unor sfere luminoase, care uneori trec prin geamuri sau coboara prin coturile caselor.
În august 2013, Academia Fortelor Aeriene din Colorado, Statele Unite a realizat si a fotografiat sfere luminoase stralucitoare în laborator. Experimentul lor a generat scântei electrice descarcate de electrozi partial submersati într-o solutie de electroliti. Chiar si asa, cercetatorii nu înteleg cum se formeaza sferele în mod natural.
5. Pietrele miscatoare din Valea Mortii.
La Racetrack Playa din Valea Mortii, California, Statele Unite, se petrec fenomene ciudate. Pietre mari se misca pe suprafata plata a unui lac secat, aparent fara nicio explicatie logica. Înca de la începutul secolului trecut oamenii de stiinta au fost fascinati de acest fenomen, iar din anii ’60 au început un program de monitorizare a rocilor. Ei au marcat 30 de pietre, cu greutati de pâna la 25 de kilograme, dintre care 28 s-au miscat într-o perioada de sapte ani, unele pe o distanta de mai mult de 200 de metri! Dupa ce au analizat urmele lasate si traseul pe care s-au deplasat, cercetatorii au ajuns la concluzia ca rocile au atins o viteza de 1 m/s, adica 3,6 km/h. Explicatiile pe care le-au avansat oamenii de stiinta sunt variate.
Unii cred ca pietrele se misca din cauza conditiilor meteo, fiind împinse de vânt, pe gheata. Alte teorii includ un fel de mucus lasat de alge pe care pietrele ar aluneca, sau vibratii seismice. Profesorul Gunther Kletetschka, de la Universitatea Carol, din Praga spune ca fenomenul e cauzat de gheata de pe pietre, care se topeste mai greu decât gheata de pe sol, astfel ca rocile sunt împinse de vânt. El spune ca rocile nu s-au mai miscat în ultima perioada din cauza unui sistem artificial de drenaj, care elimina apa în exces, astfel ca gheata nu se mai formeaza.
6. Zumzetul de joasa frecventa.
The Hum, Zumzetul, este numele dat unui zgomot enervant care se aude pe zone vaste de teren, de la Bristol pâna la Bondi. Misterul e dat de faptul ca nu toti oamenii îl pot auzi, doar o persoana din douazeci fiind deranjata de sunet. Anul trecut, rezidentii din Beaufort, Kerry, Irlanda, s-au plâns autoritatilor în legatura cu un sunet iritant care îi supara din luna aprilie. La insistentele cetatenilor, edilii au decis sa opreasca pompele de apa, despre care se credea ca produc zgomotul, dar zumzetul nu a încetat.
Oamenii de stiinta nu au gasit o explicatie, desi unii dintre ei banuiesc ca ar fi vorba de tinitus, un zgomot perceput de urechi în absenta unui sunet, în timp ce altii dau vina pe valurile care se sparg în departare sau pe zgomote industriale.
7. Cicadele care reapar.
Adolescentii ies din casele lor întunecate dupa ce au dormit o mare parte din ultimii 17 ani. Sunt zgomotosi si se straduiesc sa-si gaseasca parteneri. Nu e vorba despre tinerii care merg la liceu, ci despre cicade, care îsi petrec viata în liniste, sub pamânt. Se maturizeaza abia în al 17-lea an de viata, iar vara ies de sub pamânt în masa, în cautarea unui partener. Peste doua sau trei saptamâni mor, lasându-si urmasii în subteran sa repete ciclul. Misterul este legat de modul în care reusesc acest lucru. O persoana închisa într-o camera fara ferestre pentru câteva zile nu ar reusi sa determine exact cât timp a trecut. Cicadele care au aparut în 2013 nu mai fusesera vazute din 1996. În vara anului 2013, însa, miliarde de insecte au aparut, exact când era planificat, pentru a se împerechea în estul Statelor Unite.
Misterul se complica însa, atunci când luam în considerare ca cicadele din sudul Statelor unite, desi au un comportament similar, repeta ciclul la 13 ani, în loc de 17, ambele numere fiind prime. Cercetatorii cred ca insectele evita astfel pradatorii care au un ciclu de viata mai mare de un an si mai mic de 13, respectiv 17 ani. Pentru ca perioada dintre momentul în care se nasc si cel în care ies de sub pamânt este formata dintr-un numar prim, care nu este divizibil decât cu cu el însusi, cicadele evita toti pradatorii care schimba una, doua sau trei generatii în acest timp. Totusi, cercetatorii nu au aflat cum reusesc aceste insecte sa masoare o perioada atât de îndelungata.
8. Ploile cu broaste, sau pesti.
În ianuarie 1917 Waldo McAttee a prezentat o lucrare despre ploile cu materie organica. Lucrarea, care seamana cu ingredientele dintr-o reteta pentru o potiune magica, face referire la fân, furnici sau broaste. În cele opt pagini, McAtee respinge unele marturii care i se par exagerate, dar certifica ploi cu larve de salamandra în Minnesota si cazuri de ploi cu sprot si heringi în Regatul Unit. Alte marturii includ ploi cu broaste în Ozdaci, Serbia si bibani în Lajamanu, Australia. În 2009, în orasele japoneze Nanao si Hakusan a plouat cu mormoloci de broasca, iar oamenii de stiinta au sugerat ca ar fi putut sa fie aruncate de pasari. Totusi, distributia lor prea uniforma si concentrata în zone specifice pare sa respinga aceasta teorie.
O explicatie care dateaza din secolul al XIX-lea ar fi vântul puternic care ridica animalele si le transporta pe distante mari. O alta teorie, acceptata de multi oameni de stiinta, care provoaca însa destule dezbateri, ar fi tornadele. În drumul lor pe deasupra marilor si lacurilor ar ridica animale mici, care ar cadea în zonele în care tornada pierde din putere.
9. Sferele din Costa Rica.
De ce populatia care a precedat colonizarea spaniola din Costa Rica a decis sa sculpteze sute de sfere uriase din piatra ramâne un mister. Sferele au fost gasite de United Fruit Company în 1930, când defrisa o portiune de pamânt pentru a face loc plantatiilor de banane. Sferele, construite între 600 si 1.000 d.Hr., ating si doi metri în diametru si sunt numite de localnici Las Bolas.
Ceea ce face misterul greu de dezlegat este faptul ca spaniolii au distrus toate urmele civilizatiei care se afla acolo înainte de venirea lor, asa ca nu exista posibilitatea consultarii unor izvoare scrise. John Hoopes a demontat majoritatea teoriilor care legau sferele de orase pierdute si de nave extraterestre, iar în 2012 a calatorit în Costa Rica pentru a studia posibilitatea integrarii lor în patrimoniul mondial.
10. Fosilele imposibile.
De când teoria evolutiei a fost acceptata, în secolul al XIX-lea , oamenii de stiinta au fost pusi în fata unor descoperiri care par sa o contrazica. Unele dintre cele mai fascinante sunt fosilele, mai exact fosilele umane, care apar în locuri nepotrivite. O serie de amprente si de urme de pasi fosilizate, care au fost gasite în regiuni geografice si zone de timp arheologice în care nu se potrivesc, au alimentat argumentele creationistilor si i-au fortat pe cei care sprijina teoria evolutiei sa gaseasca explicatii. Unele dintre fosile ar putea sa ofere informatii importante, noi, despre evolutie si despre stramosii oamenilor, în timp ce altele ar putea sa fie, din pacate, falsuri.
Unul dintre cazurile celebre este craniul Piltown Man, despre care se credea ca are 500.000 de ani si ar putea fi veriga lipsa care explica tranzitia de la maimute la stramosii oamenilor. În 1950 însa, oamenii de stiinta au demonstrat ca maxilarul semana cu cel al maimutelor pentru ca apartinea unei maimute, în timp ce restul oaselor proveneau de la o persoana bolnava si au fost datate ca fiind mai noi de 1.000 de ani.
