Francmasoneria (Masoneria), ca institutie, este un ordin initiatic ai carei membri sunt infratiti prin idealuri comune morale, spirituale si sociale, prin initierea conforma unui ritual comun, prin juramantul depus pe una din cartile sfinte ale marilor religii (Biblia, Coranul, Vechiul Testament, Vedele hinduse, Tripitaka budiste, sau alte scrieri considerate sacre) si, in majoritatea ramificatiilor, de credinta intr-o fiinta suprema, Marele Arhitect al Universului. Organizatiile masonice, prezente in majoritatea tarilor, se regasesc sub forma obedientelor automome, ele insele compuse din loji albastre, zise si ateliere, avand cate 7-50 de frati masoni.
Francmasoneria desemneaza in acelasi timp o disciplina spirituala, precum Alchimia, si institutia traditionala care reuneste practicantii acestei discipline, in loji sau confederatii de loji, numite Mari loji.
In Romania francmasoneria este organizata in mai multe obediente, Marea Loja Nationala a Romaniei , Marea Loja Nationala Unita din Romania, Marea Loja Nationala din Romania, Marele Orient de Rit Scotian Antic si Acceptat din Romania, Marea Loja Regulara a Romaniei, Marele Orient al Romaniei, precum si alte cateva obediente mai mici, intre care unele deschise si femeilor. Toate aceste obediente se recunosc reciproc.
Etimologie
Cuvintele „francmason”, „francmasonerie” sunt forma romaneasca a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon si german Freimaurer care inseamna „zidar, constructor liber” si reprezinta o mostenire a uneia din radacinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile si catedralele din Evul mediu. In secolul al XIX-lea, a aparut in limba romana si in varianta „farmazon”, provenita din cuvantul similar rusesc si insemnand „nazdravan”, cu aceeasi origine ca „farmec” si „farmacie” (in elina „vraja”, „leac”).
Definitie
Potrivit dictionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica”, francmasoneria este cea mai vasta societate secreta din lume, raspandindu-se mai cu seama datorita intinderii in sec. al XIX-lea a Imperiului Britanic. Insa francmasoneria a functionat in secret doar atunci si acolo unde a fost interzisa de lege. Ea nu este prin natura ei o asociatie secreta (ci una discreta), desi prezinta asemanari cu Scolile de Mistere din Antichitate.
Insa, potrivit definitiei date de masonii insisi, masoneria este: „o asociatie de oameni liberi si de bune moravuri care conlucreaza pentru binele si progresul societatii prin perfectionarea morala si intelectuala a membrilor sai.”
Simbolistica si istorie
Francmasoneria a fost comparata cu un salcam batran avand mai multe radacini (miscari, societati, bresle sau ordine mai mult sau mai putin ezoterice, de la care a mostenit idei, ritualuri si simboluri) si mai multe ramuri (obedientele si ritualurile actuale). Multe legende, unele ostile, circula despre originile masoneriei: unele implica preotii Egiptului antic, altele pitagoreicii, altele pe Cavalerii Templieri. Insisi francmasonii sunt de pareri diferite in aceasta privinta. Ce este sigur, potrivit istoricului mason Albert Mackey, este ca francmasoneria in forma ei actuala a aparut in Marea Britanie in secolul al XVIII-lea. Potrivit istoricilor D. G. R. Serbanescu si Jacques Pierre, masoneria a aparut in tarile romane spre mijlocul sec. al XVIII-lea si s-a dezvoltat rapid la inceputul secolului urmator.
Astazi, principalele simboluri masonice sunt cele trei mari lumini: echerul, compasul si volumul Legii Sacre, precum si litera „G”, scrisa in interiorul unui echer si al unui compas, care reprezinta de fapt initiala cuvintelor „God” (zeu), „geometrie, generare, geniu, gnoza”… Albert Mackey considera ca masonii au fost invatati ca „masoneria si geometria sunt sinonime” si ca „simbolurile geometrice care se gasesc in ritualurile francmasoneriei moderne pot fi considerate ramasitele secretelor geometrice cunoscute de masonii Evului Mediu, despre care acum se crede ca s-au pierdut”. Geometria oculta, denumita uneori „geometrie sacra”, foloseste de mult timp simboluri geometrice, ca de exemplu cercul, triunghiul, pentagrama etc., pentru ilustrarea unor idei metafizice si filozofice.
Christopher Knight si Robert Lomas au dat o interpretare interesanta binecunoscutelor simboluri masonice echerul si compasul. Ei sustin ca au aparut ca o forma stilizata a vechiului simbol pentru puterea regala – o piramida a carei baza reprezenta puterea terestra, peste care era gravata o piramida intoarsa, care reprezenta puterea cereasca a preotului. Aceste piramide ale puterii creeaza, prin alaturare, simbolul ajuns sa fie cunoscut sub numele de „Steaua lui David”.
Potrivit celor doi autori, simbolul a fost folosit pentru prima oara pe scara larga cand a aparut pe frontispiciul unui mare numar de biserici medievale, iar cele mai timpurii exemple de folosire a acestuia pe cladirile ridicate de Cavalerii Templieri. Utilizarea sa in sinagogi a aparut mult mai tarziu.
Una dintre traditiile masonice sustinea ca Avraam, patriarhul evreilor, le-a transmis egiptenilor invataturi speciale inainte de potop. Mai tarziu, invataturile (despre care se spunea ca ar fi reprezentat opera legendarului Hermes Trismegistus) au fost adunate de filosoful Euclid intr-un volum. El le-a studiat sub denumirea „geometrie”. Initial grecii, apoi romanii, au numit aceasta disciplina „arhitectura”.
Legendele masonice plaseaza formarea organizatiei in epoca Turnului Babel si in cea a construirii Templului din Ierusalim de catre regele Solomon, despre care se pomeneste in Biblie. Or, potrivit lui Mircea Eliade „istoria incepe in Sumer”. Practic, inceputurile masoneriei operative reprezinta inceputirile culturii urbane, constructia primelor orase – cetati. Din punct de vedere al preistoriei speciei umane insa, omul a fost dintotdeauna un cioplitor al pietrei. Cind arta cioplirii pietrei a fost combinata cu geometria, a aparut Arhitectura. Primii Mari Maestri au fost, de fapt, Arhitecti.
Masonii din epoca medievala preluasera atat cunostintele in materie de constructii, cat si modelul de organizare de la „arhitectii Lombardiei”. Aceasta breasla din nordul Italiei a fost prima ai carei membri si-au asumat numele de „francmasoni”, care a devenit prescurtarea pentru „Ordinul fratesc al cioplitorilor in piatra liberi si recunoscuti ca atare”.
Expresia „recunoscuti ca atare” era folosita in cazul membrilor intrati mai tarziu in ordin si care nu aveau nicio legatura cu intemeietorii acestuia, cioplitorii in piatra. O lucrare de alchimie in care se pomeneste expres termenul de „francmason” poate fi datata in anii ’50 din secolul al XV-lea. Alti cercetatori masoni sustin ca aparitia ordinului poate fi datata istoric in perioada Romei antice, contemporan cu „collegium fabrorum” (colegiul muncitorilor) – un grup de constructori si arhitecti devenit un prototip pentru organizarea ulterioara a breslelor. Majoritatea scriitorilor plaseaza aparitia secretelor masonice in epoca existentei preotilor razboinici, eroi ai cruciadelor, „cavalerii templieri”.
Un scriitor din secolul al XVIII-lea sustinea ca francmasoneria moderna ar fi fost intemeiata de Godefroy de Bouillon, liderul primei cruciade, care a cucerit Ierusalimul si despre care se spune ca ar fi intemeietorul misterioasei „Staretii a Sionului”. Secretele privitoare la originea francmasoneriei au fost pastrate cu strasnicie, in ciuda publicarii a numeroase carti si articole referitoare la acest subiect. Walter Leslie Vilmshurst, un mason de seama si autor al lucrarii „The Meaning of Masonry”, scria: „Adevarata istorie secreta a aparitiei masoneriei nu a fost facuta publica nici in randurile organizatiei insasi”. In epoca in care patru loji londoneze au format o „Mare Loja Unita” in 1717, francmasoneria speculativa ajunsese sa domine complet intemeietorii acestei organizatii – zidarii sau „masonii lucratori”. Francmasoneria si-a dobandit cunostintele ezoterice mai ales de la masonii speculativi, filosofi, alchimisti, hermetisti sau rozacrucieni. Originile francmasoneriei nu pot fi identificate din nicio sursa sigura, dar ordinul a aparut dintr-o combinatie de traditii care au evoluat si s-au contopit intr-o perioada mai lunga de timp.
Francmasoneria a continuat sa isi largeasca tot mai mult randurile, iar in 1720 au fost infiintate loji masonice in Franta, sub auspiciile Marii Loji Unite din Anglia. Acestea au format in 1735 o Mare Loja la Paris. Marea Loja era diferita de lojile scotiene, care fusesera formate dupa ce Carol I Stuart fugise din Anglia. Tensiunile dintre cele doua ramuri ale masoneriei franceze s-au accentuat in 1746, odata cu exilarea din Anglia a lui Carol Eduard, poreclit „Scumpul print Charlie” Stuart, sau „tanarul pretendent”, si a sustinatorilor lui care au incurajat folosirea ordinului in scopuri politice.
In acea epoca a devenit cunoscuta marelui public adevarata origine a francmasoneriei. In 1737, profesorul fiilor printului Carol Eduard care era si membru al Societatii Regale, Andrew Michael Ramsey, a rostit un discurs in fata francmasonilor din Paris, discursul supranumit „Cuvantarea lui Ramsey”, in care acesta declara: „Ordinul nostru a format o uniune de nedespartit cu Cavalerii Sf. loan de la Ierusalim” – ordin foarte apropiat de cel al templierilor. Ramsey mai spunea ca francmasoneria era legata de scolile antice ale misteriilor, patronate de zeita greaca Artemis si de cea egipteana Isis.
Masonul german, Karl Gotthelf Baron von Hund a devenit membru al lojei din Frankfurt si in 1751 a intemeiat aici o filiala a ritului scotian, numita „Ordinul strictei observante”; dupa rostirea juramantului ce prevedea supunerea neconditionata fata de ordinele unor superiori misteriosi si „nevazuti”, asa cum a fost descris pe parcursul volumului, ordinul a sfarsit prin fuziunea dintre Ordinul Iluminatilor si francmasoneria germana, in timpul congresului de la Wilhelmsbad. Hund a recunoscut ca ducea mai departe traditiile cavalerilor templieri, care fusesera constransi la inceputul secolului al XIV-lea de regimul lui Filip cel Frumos, regele Frantei, sa se autoexileze in Scotia. Membrii acestui ordin s-au autoproclamat „Cavaleri ai Templului”. El pretindea ca ar transpune in viata ordinele unor „superiori necunoscuti” a caror identitate si loc de resedinta nu erau precizate niciodata, in timp ce altii au pretins ca acesti „superiori” nu erau oameni. Majoritatea cercetatorilor cred ca ei erau probabil sustinatorii iacobiti ai Stuartilor, care au murit sau si-au pierdut credinta dupa infrangerea tanarului pretendent la tron.
Organizare
Francmasoneria este organizata in grade si rituri. Partea aproximativ comuna tuturor riturilor este „Clasa lojilor albastre”, cu trei grade: ucenic, companion (calfa), maestru. Maestrii masoni pot face parte, dupa primirea acestor trei grade, numite si simbolice, in gradele de perfectionare a diferitelor rituri. Cele mai cunoscute si larg raspandite sunt „Ritul Scotian Antic si Acceptat” si „Ritul de York”.
Trecerea de la societatile secrete sau discrete antice la organizatiile initiatice mai moderne a fost intarita de introducerea acestei francmasonerii „iluminate” la sfarsitul secolului al XVIII-lea, organizatie care imbina legendele ezoterice mai vechi cu traditiile cabalistice. Aceste secrete se dezvaluie initiatilor din cercurile mai interioare ale francmasoneriei, in timp ce ceilalti membri ai acestei organizatii, care nu le cunosc, continua sa se bucure de invatatura si de prietenia pe care le gasesc in ea.
Comunismul se opune francmasoneriei, pe care o considera miscare burghezo-mosiereasca, cosmopolita si antipatriotica. Faptul ca francmasonii pot fi de orice convingere politica democrata fara discriminari, lasand politica la poarta lojei si pastrand pentru adversarii politici stima si respect, nu este compatibil cu asa-zisa lupta de clasa.
Incompatibil cu idealurile masonice este si nationalismul de tip nedemocrat, care isi promoveaza neamul nu prin patriotism. Este logic ca partidele cu ideologie nationalista de tip nedemocrat sa fie adversare ale masoneriei. Atitudinea net potrivnica francmasoneriei provine din ignoranta, superstitie, fanatism si tiranie.
Reperele (Landmark-urile) Francmasoneriei
Modurile de recunoastere.
Diviziunea Masoneriei Simbolice in trei grade.
Legenda gradului al treilea.
Fratia este condusa de un presedinte oficier denumit Mare Maestru, care este ales de catre Adunarea Generala a Ordinului.
Marele Maestru are privilegiul de a conduce toate adunarile a ordinului, oriunde si oricand ar avea loc acestea.
Marele Maestru are puterea de a acorda dispense pentru conferirea de grade in momente iregulare (in afara ritualului).
Marele Maestru are puterea de a acorda dispensa pentru infiintarea si functionarea de noi loji.
Marele Maestru se bucura de prerogativul de a consacra masoni „la vedere” sau „sub sabie”.
Necesitatea Francmasonilor de a se reuni in Loji.
Fiecare loja este condusa de catre un Maestru Venerabil si doi Supraveghetori.
Cand se reuneste, fiecare loja are obligatia de a lucra acoperit.
Fiecare Mason are dreptul de a fi reprezentat in toate Adunarile Generale ale Ordinului si de a instrui reprezentantii sai cu privire la mandatul incredintat.
Fiecare Mason are dreptul de a face apel la Marea Loja sau Adunarea Generala a Masonilor fata de o decizie luata de Loja sa.
Fiecare Mason are dreptul de a vizita si a participa la lucrarile altor loji regulare.
Niciun vizitator care nu este cunoscut de minimum un membru al Lojei vizitate, nu poate intra in loja fara a fi examinat potrivit traditiei.
Nicio loja nu poate interveni in activitatea altei loji.
Fiecare Francmason trebuie sa se supuna regulilor Jurisdictiei masonice in care isi are resedinta.
Fiecare candidat pentru initiere trebuie sa fie barbat, nascut liber si de varsta matura.
Fiecare mason trebuie sa creada in existenta lui Dumnezeu ca Mare Arhitect al Universului.
Fiecare mason trebuie sa creada in reinviere.
Cartea legii lui Dumnezeu trebuie sa fie prezenta in fiecare loja.
Toti oamenii sunt egali in ochii lui Dumnezeu si cand se intalnesc in loja sunt la acelasi nivel.
Ordinul Francmasonic este o societate secreta detinatoare a unor secrete care nu pot fi divulgate.
Francmasoneria este o stiinta speculativa intemeiata pe o arta operativa.
Reperele (Landmark-urile) Masoneriei nu pot fi schimbate. Acestea sunt reperele, cunoscute si sub numele de „corpul Masoneriei”, si nu sta in puterea niciunui om sau grup de oameni sa faca nici cea mai mica inovatie.
Cele Trei Mari Lumini ale Francmasoneriei Regulare sunt Cartea Legii Sacre, Echerul si Compasul. Luate impreuna, ele reprezinta un simbol al vietii masonice, deoarece nici o Loja regulara nu-si poate deschide tinuta si nu poate lucra fara prezenta lor.
Simbolurile Masoneriei
Cartea Legii Sacre
Cartea Legii Sacre este simbolul Traditiei.
Echerul si Compasul
Sunt simbolurile de baza ale masoneriei, necesare pentru ridicarea unor edificii stabile si drepte. Prin analogie, devin simboluri ale virtutii si constiintei care conduc la perfectionarea spiritului.
Echerul, emblema rectitudinii, ne inspira dreptatea in gandurile si actiunile noastre – el este simbolul Legii Morale.
Compasul, instrument de masura si de comparatie, ne permite sa apreciem influenta si consecintele faptelor noastre, ce trebuie sa fie in permanenta fraterne fata de toti semenii nostri.
Echerul simbolizeaza sinceritatea si justitia intentiei, a hotararii si a operei, adica reprezinta o obligatie, o norma imuabila, in vreme ce Compasul semnifica hotararea, capacitatea, geniul.
Firul cu Plumb si Nivela
In timp ce Nivela asigura uniformitatea unei suprafete, Firul cu Plumb asigura perpendicularitatea si unghiurile drepte la acea suprafata.
Nivela semnifica capacitatea de a construi un sistem de referinta si prin aceasta de imbogatire spirituala, reprezentand in acelasi timp destinul comun al Mortii.
Un simplu plumb este un instrument de precizie uimitoare. De la case la catedrale, acest instrument simplu indica verticalitatea si rectitudinea necesare pentru a obtine perfectiunea. Firul cu Plumb este elementul de echilibru si sugereaza ideea ascensiunii stabile si liniare, trasand o linie verticala infinita care conduce la perfectiune.
Ciocanul si Dalta
Ciocanul de Spart Piatra reprezinta forta vointei. Dalta simbolizeaza Discernamantul, adica capacitatea de a distinge partile utile ale pietrei, esentiale pentru construire, de cele inutile. Combinarea fortei vointei cu a capacitatii de a discerne determina perfectionarea treptata a operei.
Astfel, in timp ce Ciocanul exprima vointa de a obtine, Dalta simbolizeaza constiinta a ceea ce trebuie evitat. Luate impreuna, cele doua instrumente semnifica necesitatea de a uni actiunea cu gandul.
Piatra Bruta si Piatra Slefuita
In sens metaforic, piatra se identifica cu masonul. Lucrarea masonica a masurarii si lustruirii pietrei brute corespunde cu transformarea masonului, pentru a trece de la stadiul brut, inconstient si pasiv al profanului la stadiul regulat, creativ si constient al masonului liber. Asa cum Piatra Bruta nu este potrivita pentru constructia unei catedrale pentru ca produce instabilitate si dizarmonie, la fel Piatra Slefuita, regulata si cubica, se aseamana in unicitatea ei cu alte pietre lucrate la fel si contribuie la ridicarea Templului.
In consecinta, un mason trabuie lucreze pentru binele si progresul tarii si al umanitatii, perfectionandu-se in acelasi timp pe sine insusi.
Rigla cu 24 de Diviziuni
Rigla cu 24 de Diviziuni, emblema perfectiunii si a ordinii care rezulta din actiunea justa si echilibrata, este din timpuri stravechi instrumentul de comparatie a marimii si de masurare a armoniei proportiilor. Citata in Biblie, era chiar instrumentul cu care divinitatea egipteana Ptah masura cresterea apelor Nilului si semnifica norma.
Rigla cu 24 de Diviziuni este si simbolul celor 24 de ore ale zilei, dintre care o parte ar trebuie dedicata gandului, una lucrului, una odihnei si una celor care au nevoie de ajutor.
Mistria
Mistria este instrumentul zidarului care serveste la indreptarea materialului pietros, simbolizeaza binefacerea, precum si dorinta de a-i ajuta pe cei care au nevoie. Exprima bunatatea activa, caritatea, dar si vointa omului.
Iubirea fraterna care creeaza coeziunea intre pietre este precum mortarul – moale si capabil sa ia orice forma, rezistent fara a fi rigid, cand leaga partile in interiorul constructiei. Mistria serveste la amestecarea mortarului pana la obtinerea amalgamului perfect, la eliminarea excesului – la raspandirea binecuvantarii iluminate si a tolerantei generoase. Din acest motiv, este instrumentul preferat al Masonului in actiunea sa constanta si pozitiva de edificator activ.
Acacia
Acacia (Salcamul), este un simbol important al francmasoneriei, referindu-se la principiul nemuririi gradului de Maestru. Originea acestui simbol este legata de mitul lui Hiram, arhitectul Templului lui Solomon din Ierusalim. Dupa moartea sa, asasinii sai i-au ascuns cadavrul in pamant, dar pe locul unde a fost ingropat a rasarit un fir de salcam care i-a relevat prezenta, simbolizand in acelasi timp si renasterea la o noua viata.
Salcamul este simbolul sperantei si al existentei sufletului dincolo de moartea fizica si conservarea energiei indestructibile a vietii.
Soarele si Luna
Soarele este asociat cu o serie de valente simbolice, intre care aceea a dinamicii axiale, a corespondentei Soare-Spirit-Foc, aceea a caldurii si adevarului, a purificarii, a vitejiei, a ghidului inimii umane. Soarele se identifica cu Masculinul, cu principiul activ, fiind de aceea simbolul Originii, al Inceputului, al ratiunii care lumineaza tenebrele si ilumineaza spiritele. Luna simbolizeaza Femininul, obscurul, intuitia, caracterul schimbator al formelor. Semnifica si privarea omului care si-a pierdut demnitatea primordiala. De asemenea, mai reprezinta si imaginea mediatorului intre fortele celeste, pentru ca reflecta lumina soarelui.
In sens masonic, Soarele si Luna reprezinta alternanta si echilibrul intre zi si noapte, intre alb si negru, intre activitate si repaos, dialectica contrariilor.
Vechile indatoriri ale unui Mason Liber (Constitutia lui Anderson, 1723)
I. In ceea ce priveste pe DUMNEZEU si RELIGIA.
Un Mason este obligat prin tinuta sa, sa se supuna legilor moralei, si daca intelege corect Arta Regala, el nu va fi niciodata un ateu stupid, nici un libertin fara de religie. Indiferent de religia Fratelui si de felul credintei sale, acesta nu va fi exclus din Ordin, deoarece el crede in gloriosul Arhitect al Raiului si Pamantului si practica sacrele indatoriri ale moralitatii. Masonii imbina virtutile puterii de a convinge cu legaturile dragostei fratesti.
II. Despre Magistratii civili supremi si subordonati.
Un Mason este un om obisnuit in fata autoritatilor civile, oriunde s-ar afla sau ar munci si nu trebuie niciodata sa fie implicat in conspiratii sau comploturi impotriva pacii si bunastarii natiunii sale sau tarii care il gazduieste si nici sa se poarte intr-un mod nedemn fata de magistrati. El se va conforma cu draga inima oricarei autoritati legislative, va sustine in orice ocazie interesul comunitatii si va promova zelos, prosperitatea tarii lui. Prin natura lor masonii sunt meniti sa promoveze pacea, sa cultive armonia si sa traiasca in buna intelegere si dragoste frateasca.
III. Despre LOJI
O LOJA este un Templu al Artei Regale unde Masonii se aduna pentru a lucra, a se instrui si a aprofunda, in mod ritual, misterele vietii. Fiecare Frate trebuie sa apartina unei Loje si sa se supuna Regulamentelor acelei Loje, Constitutiei si Regulamentelor Generale ale Ordinului. Din timpuri stravechi, nici un Maestru, Calfa sau Ucenic nu poate lipsi de la Tinuta Lojei fara a fi sever mustrat, mai ales atunci cand este convocat, mai putin in cazul in care Venerabilul sau Supraveghetorul considera ca lipsa s-a produs din pura necesitate.
Persoanele care au calitatea de Maestri Masoni sau cele admise in primele doua Grade de Ucenic si Calfa ai unei Loji trebuie sa fie oameni buni si cinstiti, nascuti liberi, de varsta matura, cu gandire sanatoasa, morali, toti cu un cazier fara pata.
IV. Despre Venerabili, DEMNITARI, Membri si Ucenici.
Orice avansare in Fratia Masonica se bazeaza pe meritul personal si straduinta fiecaruia, astfel incat Marele Arhitect sa fie bine servit, in conditiile in care Fratii nu se vor face de rusine cu cunostintele lor si nici Arta Regala nu va fi desconsiderata. De aceea, nici un Venerabil sau Demnitar nu este ales de catre Maestri decat dupa meritele personale si nu dupa serenitate. Candidatii ar trebui sa stie, fara doar si poate, ca nici un Maestru nu va propune sporul de salariu pentru un Ucenic sau o Calfa daca acesta nu a lucrat suficient timp cu el, insusindu-si cu asiduitate invatamintele gradului in care a fost admis prin ritual.
Nici un Frate nu poate fi Demnitar daca nu este Maestru, nici Maestru Venerabil daca nu a functionat ca Demnitar, nici Mare Demnitar, pana n-a fost Maestru Venerabil al unei Loji, nici Mare Maestru, daca n-a fost Mare Demnitar inainte de alegerea sa, si care trebuie sa fi fost un Frate Maestru Venerabil de cea mai buna calitate. Si spre binele, usurinta si eleganta indeplinirii sarcinilor sale, Marele Maestru are puterea de a-si alege propriul Mare Maestru Adjunct, care trebuie sa fie, sau sa fi fost inainte, Maestru al unei Loji si care are privilegiul de a actiona in acelasi mod in care ar actiona Marele Maestru, cu exceptia cazurilor cand acesta este prezent sau isi interpune autoritatea in scris.
Acestor diriguitori si guvernanti supremi si subordonati ai vechii Loji urmeaza sa li supuna, corespunzator functiilor lor, toti confratii, in conformitate cu sarcinile si regulamentele respective, in mod cuviincios, reverentios si cu dragoste.
V. Despre conducerea Breslei in procesul muncii.
Toti Masonii vor munci onest in zilele lucratoare si vor trai decent in zilele libere, iar tinuta de lucru va fi stabilita de legea pamantului sau confirmata de datina.
Cel mai „priceput” dintre Frati va fi ales sau numit Maestru sau Supraveghetor al muncii in atelier si pentru a fi apoi numit Maestru Venerabil de catre cei care lucreaza sub conducerea sa. Membrii Lojei vor trebui sa evite orice discutii necuviincioase, sa nu-si dea porecle urate, ci sa se adreseze unul altuia cu apelativul FRATE. Ei trebuie sa aiba, atat in Loja, cat si in afara Lojei, o comportare cuviincioasa. Maestrul care isi cunoaste indemanarea in Arta Regala va prelua lucrul de la maestrul-constructor pe cat de ieftin posibil si se va folosi de bunurile acestuia cat mai sincer, ca si cum ar fi bunurile sale proprii. De asemenea, nu va acorda nici unui Frate Discipol sau Companion un salariu mai mare decat va merita cu adevarat.
Atat Maestrul, cat si Fratii ce-si primesc in mod just salariile vor fi fideli Ordinului si isi vor indeplini onest munca, indiferent daca e calificata sau nu si nici nu vor considera munca necalificata ca fiind calificata.
Nimeni nu isi va arata invidia fata de bunastarea unui alt frate sau sa incerce sa-l inlature sau sa-l izgoneasca de pe un santier, daca a dat dovada de capacitatea de a-si indeplini misiunea sa.
Cand unul dintre membrii Lojei a fost ales Supraveghetorul atelierului de sub conducerea Maestrului Venerabil, el trebuie sa fie loial fata de ambele parti, atat fata de Venerabil, cat si fata de Frati, sa supravegheze cu grija lucrul in absenta Venerabilului spre folosul Marelui Arhitect, iar Fratii trebuie sa-i dea ascultare.
Toti membrii angajati trebuie sa primesaca salariul cu placere fara sa murmure sau sa se razvrateasca si sa nu-l paraseasca pe Maestrul Venerabil inainte de a se fi terminat lucrarea.
Un frate mai tanar trebuie sa fie instruit in lucru, pentru a preveni, ca din lipsa de pricepere, sa strice materialul de constructie si pentru ca dragostea frateasca sa poata sa sporeasca si sa dainuiasca.
Toate uneltele necesare lucrului trebuie sa fie aprobate de Marea Loja.
VI. Despre COMPORTAMENT, si anume:
1. In Loja deschisa.
Sa nu se formeze factiuni aparte si sa nu se duca tratative separate fara a fi obtinut permisiunea Maestrului Venerabil. Sa nu se vorbeasca despre ceva necuviincios sau nedrept. Sa nu se intrerupa luarile de cuvant ale Venerabilul Maestru sau a Supraveghetorilor, sau pe oricare alt Frate cu care Venerabilul Maestru se afla in dialog si nici sa nu se faca farse sau glume in timp ce Loja este preocupata cu treburi serioase si solemne si nimeni sa nu se serveasca, sub un pretext oarecare, de un limbaj necuviincios. Se va acorda Venerabilului Maestru, Supraveghetorilor si tuturor Fratilor, indiferent de gradul lor, onoarea datorata si vor fi tratati cu stima si condescendenta.
Daca s-a produs vreo plangere, Fratele gasit vinovat va fi supus judecatii si deciziei Lojei, care e forul de judecata de fapt si de drept al tuturor acestor neintelegeri prin Juriul Fratern (fie doar ca se adreseaza cu recurs catre Marea Loja) si in fata caruia trebuie ridicate, dar in asa fel incat, lucrul maestrului-constructor sa nu fie intarziat intre timp, in care caz se va putea pronunta o hotarare speciala. Nu se va merge niciodata la judecata profana in cauze ce privesc Francmasoneria si fara ca Loja sa fie convinsa de aceasta necesitate absoluta si inevitabila.
2. Comportamentul dupa ce lucrarile au fost inchise, dar Fratii inca nu s-au despartit.
Fratii se vor putea inveseli intr-o agapa, putandu-se trata dupa posibilitatea materiala, dar trebuie evitat orice exces si un Frate sa nu fie obligat sa manance sau sa bea mai mult decat poate si sa nu fie impiedicat a se indeparta, daca treburile il cheama. In acelasi timp, nu trebuie pronuntate expresii nepotrivite sau jenante sau sa se creeze o situatie neconforma cu buna cuviinta sau ceva ce ar putea stanjeni o conversatie libera, linistita, caci aceasta ar zdruncina armonia dintre Frati si ar zadarnici scopurile Ordinului. De aceea, nu trebuie sa fie introduse prin poarta Lojei divergentele sau certurile personale si nici disputele despre religie sau natiune sau Constitutia statului (discutii cu caracter religios sau politic) caci, in calitate de Frati Masoni, tinem doar de religia generala mai sus mentionata a muncii si a realizarilor in comun. De asemenea, toate fiintele fiind create de Marele Arhitect al Universului, din Francmasoneria Universala fac parte Frati liberi si de bune moravuri cuprinzand toate rasele, popoarele, limbile sau dialectele, si sunt hotarati impotriva oricarui amestec in politica, care niciodata nu a folosit bunastarii Lojei si nici nu va folosi vreodata.
3. Comportamentul cand Fratii se intalnesc fara sa fie de fata straini si nu in Loja deschisa.
Trebuie sa se salute unul pe celalalt cu stima, potrivit instructiunii primite, si sa foloseasca apelativul Frate. Fratii trebuie sa-si impartaseasca reciproc cunostintele Artei Regale cu rabdare si bunavointa unuia celuilalt, atat cat se vor gasi util, fara sa fie observati sau sa se traga cu urechea, si fara ca vreunul sa se creada mai presus decat celalalt sau sa reduca consideratia ce s-ar cuveni oricarui Frate indiferent de gradul avut sau demnitatea indeplinita. Cu toate ca toti Masonii intre ei se considera ca situandu-se pe acelasi plan, Masoneria nu diminueaza nimanui nimic din onorurile obtinute inainte, ci din contra aceasta sporeste cinstea sa. Trebuie sa se acorde cinstea si respectul care se cuvine si trebuie sa se ocoleasca relele moravuri.
4. Comportamentul in prezenta strainilor ce nu sunt Masoni.
Fratii trebuie sa fie precauti in vorbele si gesturile lor, pentru ca nici cel mai iscusit strain sa nu fie in stare sa descopere sau sa gaseasca ceea ce nu este potrivit a fi cunoscut de el. Uneori trebuie schimbat subiectul discutiei si conversatia trebuie condusa in mod inteligent spre onoarea si cinstea Fraternitatii.
5. Comportamentul acasa si intre vecini.
Fratii Masoni trebuie sa se comporte asa cum se cade unui om amabil si inteligent, dar mai ales sa nu informeze familia, prietenii sau vecinii despre treburile Lojei si sa existe un comportament cumpanit si intelept conform cu onoarea proprie si cea a Vechii Fraternitati, din motive care aici nu pot fi mentionate. Trebuie ca Fratii Masoni sa aiba in vedere binele propriu, neramanand prea mult timp adunati departe de casa dupa ce orele Tinutei de Loja s-au terminat. De asemenea trebuie evitate orgiile sau betiile, pentru ca familiile Fratilor Masoni sa nu fie neglijate sau atinse in drepturile lor, iar Fratii sa nu devina inapti de a munci.
6. Comportamentul fata de un Frate strain.
Va fi cercetat cu luare aminte de felul in care indica intelepciunea si cunostintele masonice acumulate in gradul pe care il poseda, pentru a nu fi inselati de un profan care ridica pretentii false si pe care Fratii il vor respinge cu dispret si sfidare, fiind insa in acelasi timp precauti, ca sa nu-i dati vreun indiciu de recunoastere.
Dar, daca descoperiti ca este vorba de un Frate cinstit si adevarat, acesta va fi tratat ca atare si daca se gaseste in nevoie, va trebui ajutat, atunci cand exista aceasta posibilitate sau i se va da orice indrumare menita sa-l ajute. Daca este necesar si posibil, va fi gazduit cateva zile sau va fi ajutat sa-si gaseasca o gazda. Fiecare Frate este obligat a face ceva in limita puterilor sale materiale. Un frate sarac, care este un om bun si sincer, va trebui preferat fata de oricare alt om, in conditiuni egale.
Fratii vor trebui sa fie patrunsi de orice situatie de dragoste fraterna, piatra fundamentala si finala, mortarul si faima acestei Vechi Fraternitati. Va trebui sa evitam cu orice ocazie orice cearta si dezbinare, orice calomnie si orice vorba urata si nici altora nu le va fi permis sa calomnieze pe un Frate onorabil, ci trebuie aparata demnitatea acestuia si sa i se ofere bunele oficii fratesti, in tot ceea ce este compatibil cu onoarea si bunastarea fiecaruia, dar nu mai mult.
Si daca unul dintre frati va face o nedreptate, un Frate Mason, indiferent de gradul primit prin ritual, se va adresa Lojei din care face parte sau Lojei din care face parte acel Frate care a incalcat Principiile Moralei Masonice. Daca nu se va lua nici o masura acel Frate se va putea adresa organelor alese sau numite ale Ordinului, precum si Conventului ei ordinar si nu se va intenta vreo actiune in justitia statala, decat in conditiile in care cauza nu ar putea fi solutionata altfel.
In ceea ce priveste insa Fratii care se gasesc in proces, unul contra celuilalt, Maestrul Venerabil si Fratii trebuie sa-si ofere in mod fratern medierea, dar daca se dovedeste ca medierea nu-si are rostul, ei vor continua procesul lor sau disputa juridica, fara ura sau inversunare, altfel de cum se obisnuieste, si nu vor spune sau intreprinde nimic care ar putea nimici dragostea frateasca sau reluarea si continuarea bunelor oficii, astfel ca toti sa poata vedea influenta salutara a masoneriei, precum au procedat toti masonii credinciosi, de la inceputul lumii si o vor face pana la sfarsitul timpurilor.
