La Muzeul Prado din Madrid, a fost descoperita o noua pictura a renascentistului Pieter Bruegel cel Batran. Pictura a stat sute de ani in anonimat, iar evenimentul a facut furori printre cunoscatorii de arta. Doar cateva depuneri de praf au fost suficiente pentru ca acest tablou sa rataceasca agatat in coridorul intunecat al unui colectionar de arta traditionala. Singurul indiciu a fost semnatura pictorului scoasa la vedere dupa ce tabloul a fost curatat in coltul unde astazi se poate citi un timid “BRVEGEL”.

Ce legatura are aceasta intamplare cu stiinta? Niciuna; problema sta in atitudinea celor implicati. Si anume, daca in cercurile artistice un asemenea eveniment nu prea face senzatie si este mediatizat fara probleme ca fapt divers, in cercurile de arheologi si istorici o descoperire de acest gen risca sa fie bagata sub pres de catre insisi conducatorii lucrarilor. Cu cat subiectul este mai bulversant, si deci mai important, cu atat mai putin va fi el facut public pe scara larga. Mai mult, va fi clasat ca subiect tabu si discutat doar in cercurile celor avizati, departe de lumina presei.
Mai bizar este ca multe dintre aceste dovezi incontestabile sunt in vazul tuturor si sunt lasate asa. Milioanele de turisti neinformati sau plictisiti de orice investigare pe cont propriu se perinda pe langa ele adanciti cu nasul in brosuri ale caror informatii lasa intotdeauna de dorit.
O astfel de ciudatenie poate fi admirata pe stalpii de sustinere ai Templului Osirian din Abydos, Egipt. Este vorba de un simbol stravechi, foarte discutat de oamenii de stiinta arheologi si istorici, numit „Floarea vietii”. Cunoscatorii declara ca este un simbol al geometriei sacre cu adanci semnificatii spirituale si care ilustreaza formele fundamentale ale spatiului si timpului. Floarea vietii poate fi intalnita pe ciornele lui Leonardo da Vinci, in Orasul Interzis din Beijing, chiar si pe portile de lemn, frumos sculptate de mesterii nostrii din Maramures, intr-o varianta mai simpla. Implicatiile simbolului sunt prea vaste si risca sa nu li se dea de capat.
Buturuga mica rastoarna carul mare?
Problema despre care vom vorbi este tehnica de realizare a acestei grafici din Abydos. Elvetianul Nassim Haramein, un auto-didact deja notoriu in cercurile stiintifice, propune o investigare mai atenta a problemei. Cercetand acest simbol, Nassim descopera un lucru care ridica mari semne de intrebare: tehnica folosita la crearea acestui simbol din Abydos nu se poate reproduce folosind mijloacele stiintei de astazi. Nu este singura descoperire de acest gen, enigmele inexplicabile in domeniul stiintei au aparut dintotdeauna si vor mai aparea. Ceea ce au ele in comun este faptul ca nu sunt popularizate. Asta inseamna oare ca sunt neimportante sau false?
Tehnica folosita in Abydos este intradevar o tehnica laser necunoscuta. Arsura s-a realizat prin penetrarea mineralului. “Daca incerci sa tai o felie din piatra, simbolul se poate inca vedea”, explica domnul Nassim. Savantul este intrigat de nonsalanta arheologilor de pe platoul Giza. Acestia n-au pomenit de acest caz si nici nu recunosc multe alte dileme inexplicabile din Egipt.
„Acesta este un simbol foarte stravechi care a fost gasit pe un stalp de granit al Templului Osirian din Abydos, Egipt. De ce acest obiect, acest desen, care se gaseste pe un stalp de 100 de tone din mijlocul acelui templu nu apare in niciuna din cartile de istorie sau de arheologie?”
Domnul Nassim Haramein a cercetat timp de 10 ani toate cartile istorice si de arheologie si documentele care amintesc de Templul Osirian. Banuiala lui s-a confirmat: nicaieri nu s-a pomenit de simbolul din Abydos.
„Niciuna dintre ele nu continea aceasta imagine. Modul in care am reusit sa obtin aceasta imagine este ca un prieten de-al meu a mers acolo si a facut o poza”, afirma savantul. Faptul este deci documentat, iar astazi se pot gasi numeroase fotografii cu acest stalp al templului din Abydos pe blogurile si website-urile turistilor curiosi.
Daca luam un manual de istorie a lumii vom descoperi ca civilizatia egipteana si-a inceput existenta undeva prin anul 3150 i.Hr., odata cu unirea Egiptului de Sus si cel de Jos sub conducerea primului faraon, Narmer. Puteti pune acest fapt incontestabil langa simbolul din Abydos si sa enuntati urmatoarea intrebare: „Cine a facut asta?” si veti primi un raspuns dezamagitor. Si totusi, cum a ajuns acel simbol acolo?
Excavarile templului din Abydos au inceput in anii 1902 de catre doi egiptologi, Flinders Petrie si Margaret Murray. Situl a fost complet scos la lumina in 1926 de catre Henri Frankfort. Acestia au constatat cu uimire ca fundatia templului se afla cu 15 metri mai jos decat celelalte temple din zona. Dar si mai ciudata a fost concluzia imediata a arheologilor. Ei erau de parere ca pentru a construi acest templu egiptenii au sapat 15 metri si apoi au ridicat fundatia. Aceasta umila afirmatie a fost rectificata mai tarziu. O echipa de geologi a venit sa cerceteze locul si a constatat ca singurul motiv pentru care templul se afla la acea adancime este faptul ca de-a lungul timpului, in jurul zidurilor s-au depus sedimente.

„Cea mai antrenanta expresie auzita în cercurile stiintifice, aceea care întâmpina o noua descoperire, nu este <<Evrika!>> ci <<Trebuie sa fie o gluma>>” Isaac Asimov (1920 – 1992)
Afirmatia a socat oarecum mediile stiintifice. Daca afirmatia geologilor este adevarata inseamna ca este imposibil ca acest templu sa fi fost construit in timpul dinastiei lui Seti I, adica acum aproximativ 4.500 de ani, asa cum este el clasat de istorici. Calculand durata de timp necesara depunerii a 15 metri de sedimente se ajunge la o curioasa cifra intre 9.000 si 12.000 de ani. Cei de la fata locului probabil ca s-au aflat in fata unei dileme dureroase, iar domnul Nassim Haramein nu poate decat sa se amuze de pe urma acestor situatii.
„Arheologii au batai mari de cap atunci cand incearca sa explice aceste lucruri. De obicei, cand nu pot sa explice ceva, tendinta este sa nu popularizeze, asa ca ei omit fapte”, declara el in cadrul unei conferinte de fizica.
Am putea spune ca cercetatorii n-au luat in considerare unele lucruri. Este posibil ca acele calcule sa nu fi fost foarte corecte. Factorii climatici pot sa influenteze o depunere mai accelerata a sedimentelor, chiar si daca este vorba de 15 metri de pamant solid. Si totusi, in fata arheologilor si istoricilor ramane o intrebare: Cine executa in Egipt arsuri cu laser prin piatra acum 4.500 de ani — o tehnica inca nedescoperita? Parerea domnului Nassim, oricat de controvestata este ca templul a fost construit acum 10.000 de ani, iar cei care au facut-o nu sunt nicidecum egiptenii pe care ii stim noi.
Curajul savantului elvetian da rezultate
Nassim Haramein este unul dintre acei cercetatori neobositi care participa la conferinte de stiinta si pun intrebari incomode. La prima vedere ele pot parea absurde, dar la o examinare stiintifica pot sa faca de ras multe capitole ale manualelor de istorie. Poate chiar din acest motiv este el supranumit si “Noul Einstein”. Nassim si-a petrecut majoritatea vietii cercetand geometria fundamentala a hiperspatiului, studiind o varietate de domenii, de la fizica teoretica la cosmologie, de la mecanica cuantica la biologie si chimie, de la antropologie la civilizatii antice. Si-a inceput cariera inca de la 9 ani, varsta la care punea deja bazele teoriei hiperdimensionale unificate a materiei si energiei, pe care intr-un final o va numi „Universul Holofractografic”.
Dupa toate usile trantite in nas Nassim Haramein merge mai departe. El isi continua cercetarile si reuseste sa adune in jurul lui tot mai multi oameni de stiinta neconventionala. In ultimii 20 de ani eforturile lui s-au adunat si materializat in ceea ce astazi se numeste Resonance Project Foundation, o fundatie stiintifica alcatuita din echipe de fizicieni, ingineri electricieni, matematicieni si alti oameni de stiinta. Nassim are acum 49 de ani si isi desfasoara activitatea in parcul de cercetare propriu din Hawai. Proiectul prinde radacini si combina, printre multe altele, tehnologia verde si cultura bio impreuna cu stiinta si probleme de durabilitate.
Pe websiteul Resonance Project Foundation admiratorii pot sa se inscrie in programe de cercetare stiintifica, sa participe la diferite seminarii si activitati organizate de domnul Nassim Haramein. Printre subiectele abordate se afla binenteles si problema numeroaselor mistere pe care savantii consacrati refuza cu incapatanare sa le discute.
Cine suntem? De unde venim? Incotro ne indreptam?
Un citat de-al lui Nicolae Iorga spune: „Adevarul este ca apa rece face rau doar dintilor bolnavi”. Dar ce ne facem atunci cand istoricii si oamenii de stiinta conventionala, dupa ce au depus un efort imens pentru a ordona toate aceste lucruri, ajung in fata unui adevar care le-ar rasturna toata cronologia faptelor? Ar face publica descoperirea? Nu. De dragul reputatiei n-ar putea sa faca una ca asta. Ar incerca ei sa gaseasca o nisa unde sa incadreze acest fapt? Probabil. Dar daca acest fapt, odata incadrat in timp, ar aparea a doua zi in toata mass-media la sectiunea “Glume si Bancuri”? Binenteles ca ar starni mari semne de intrebare in toate colturile lumii, iar imaginea celor in care investim atata incredere ar fi patata.
Este absolut important ca fiecare eveniment si noua descoperire sa fie inregistrata si plasata acolo unde ii este locul, in mod corect. Omul are cel putin aceasta datorie fata de el insusi. Facand asta, el simte ca are radacini in univers, apoi un trunchi solid si ca poate sa se dezvolte mai departe linistit deoarece originea lui nu mai reprezinta un mister. De dragul adevarului aceasta origine este scrisa in carti, ne-au ilustrat-o parintii, invatatoarea, profesorii nostrii; fiecare cum a putut si cum a inteles el. Ei ne-au hranit toate semnele de intrebare ale copilariei noastre. Psihologia unui copil nu se poate dezvolta normal fara aceste raspunsuri, iar omul de toate varstele are nevoie de aceste raspunsuri mai mult decat ne putem imagina. Atata timp cat ele sunt corecte, omul poate pasi cu incredere in mediul inconjurator, simtindu-se puternic si stapan pe natura, pe sine insusi. Dar daca ele sunt gresite, omul va avea de suferit inconstient din lipsa de cunoastere.
Se spune ca mai devreme sau mai tarziu adevarul va iesi din intuneric, iar asta se va intampla impreuna cu o revolutie fundamentala in gandirea umana. Acel tablou al lui Pieter Bruegel sau acest stalp de granit din Abydos suntem de fapt noi. Suntem noi cei care cautam adevarul, noi cei care simtim umilinta omului in fata misterelor de neinvins ale universului. Suntem noi aceia care luptam pentru dreptate si nu obosim jerfindu-ne timpul in fata usilor inchise.