În mod natural, dupa ce un studiu recent a sugerat identificarea unei planete nevazute deocamdata, intitulata „a noua planeta”, s-au nascut discutii aprinse între cercetatori, iar presa, în parte, a preluat informatia si a promovat-o, clasic, fara niciun filtru. Aceasta a noua planeta ar avea o masa de 10 ori mai mare decât cea a Pamântului si s-ar situa în Centura Kuiper, o regiune a sistemului solar formata din obiecte înghetate (dincolo de planeta Neptun).
Teoria privind existenta unei a noua planete a fost generata de observatia cercetatorilor conform careia sase obiecte cosmice din centura Kuiper se comporta straniu (acest comportament putând fi explicat prin existenta – si influenta – unei planete).
Nu este prima oara când se vorbeste despre descoperirea unei noi planete. Cum se deosebeste noua teorie de cele anterioare?
Centura Kuiper si cea de-a noua planeta
Centura Kuiper, descoperita la începutul anilor 90 ai secolului trecut, reprezinta o regiune a sistemului solar situata dincolo de cele opt planete ale acestuia pe care abia începem sa o studiem în detaliu cu ajutorul sondelor spatiale, cum ar fi New Horizons.
Centura Kuiper este populata de multe comete formate în regiunea Uranus-Neptun acum 4,6 miliarde de ani; cometa 67P aici îsi are originea. Dar si mai multe comete populeaza zona numit Norul Oort – o alta centura de roci situata la mare departare de Centura Kuiper. Norul Oort este situat la 10.000 unitati astronomice de Terra (o unitate astronomica este egala cu 149,6 milioane kilometri; aproximativ distanta Pamânt – Soare).
Principalul argument al teoriei privind existenta planetei a noua are la baza strania aliniere a sase obiecte din Centura Kuiper, precum si abaterea de la planul eclipticii al altora; aceste observatii indica faptul ca obiectele sunt influentate de atractia gravitationala a unei planete uriase situate la mare departare de Neptun si Pluto, a carei orbita în jurul Soarelui dureaza 15.000.
Dar cum stim ca este vorba despre o planeta si nu doar un obiect masiv în Centura Kuiper? Masa obiectului care poate genera influentele constatate este prea mare pentru a putea vorbi despre un asteroid ori o planeta pitica.
Teoretic putem explica modul în care s-a format o planeta la mare distanta de Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun – utilizând modele matematice privind nasterea sistemului solar acum 4,6 miliarde de ani. Observatiile efectuate asupra exoplanetelor arata ca, în Univers, obiecte de mari dimensiuni se pot forma la distante relativ mari de steaua-parinte. Cu toate acestea, o alta posibilitate ce ar putea explica straniul comportament al obiectelor din Centura Kuiper ar fi urmatoarea: existenta unui corp ceresc de mari dimensiuni din Norul Oort, iar nu o planeta.
Poate fi greu de crezut ca putem astazi descoperi o noua planeta. Din vremuri de mult apuse omul a fost capabil sa identifice planetele pâna la Saturn, iar în secolul al XVII-lea a realizat ca acestea se învârt în jurul Soarelui. William Herschel a descoperit Uranus în 1781, iar observatiile privind orbita acestuia au dus la descoperirea planetei Neptun în 1846. Pluto a fost identificata în 1930, care urmare a cautarii unei „a noua planete”, dar a fost ulterior degradata la statutul de planeta pitica în anul 2006. Multe obiecte din Centura Kuiper au fost între timp identificate, iar cel putin unul, planeta pitica Eris, este mult mai masiv decât Pluto.
Cautarea planetei X
În trecut au fost multiple afirmatii privind existenta unei a noua planete, dar niciuna dintre acestea afirmatii nu au putut fi sustinute cu dovezi convingatoare.
1. Atunci când au fost observate neregularitati ale orbitei planetei Uranus, în 1906, s-a declansat o cautare a planetei X, despre care s-a crezut ca trebuie sa fie masiva. S-a descoperit Pluto de catre Percival Lowell, în 1930, dar aceasta este mult mai putin masiva decât se aprecia.
2. în 1980 Robert S. Harrington a propus o noua planeta X, plecând de la orbitele neregulate ale planetelor Neptun si Uranus. Aceasta supozitie a fost invalidata de Myles Standish, care a aratat ca neregularitatile observate sunt explicate prin stabilirea mai precisa a masei lui Neptun, pe baza datelor furnizate de sonda spatiala Voyager.
3. În 1990 s-a avansat ideea existentei unei planete uriase lânga Norul Oort, denumita Tyche, pentru a explica orbitele anumitor comete. Dar aceasta supozitie a fost invalidata de satelitul NASA Wide-field Infrared Survey Explorer, care are posibilitatea de a identifica toate corpurile de dimensiuni mai mari sau egale cu ale planetei Saturn. Cu toate acestea, corpuri mai mici pot exista.
4. Sedna, descoperita în anul 2003, este o planeta pitica din sistemul nostru solar cu o orbita completata în 11.400 ani. Descoperirea acesteia a sugerat ca aceasta este obiect din Norul Oort, deviat fie de o stea, fie de o planeta masiva, neobservata. Daca o asemenea planeta ar exista, corpurile obiectelor din zona ar fi, de asemenea, afectate; aceasta idee a fost chiar sprijinita de anumite observatii ale unui alt obiect, numit 2012 VP113. Dar calculele orbitale au indicat ca aceasta ar trebui sa fie mai mica si sa orbiteze Soarele la distante de 1.000 de unitati astronomice sau chiar mai mari.
5. În decembrie 2015 au fost indicii furnizate de telescopul Atacama Large Millimeter / submillimeter Array conform carora ar putea exista un obiect masiv situat la 300 de unitati astronomice. Cu toate acestea, probabilitatea de a identifica un asemenea obiect cu un telescop este mica, multi cercetatori fiind de opinie ca e vorba despre un obiect din Centura Kuiper.
În comparatie cu toate exemplele de mai sus, cea de-a noua planeta beneficiaza de cele mai solide dovezi. Si asta pentru ca efectele au fost observate la sase obiecte din Centura Kuiper (nu la unul sau doua), ceea ce face teoria mai plauzibila. Dinamica sistemului solar extern ne ofera surprize, pe masura ce tehnologia noastra de detectie devine mai buna, si ne asteptam la o crestere substantiala a cunoasterii cu privire la Centura Kuiper si Norul Oort în anii urmatori.
Între timp va trebui sa asteptam pentru dovezi directe (de la un telescop terestru ori spatial) cu privire la existenta celei de-a noua planete. Abia apoi ne putem gândi si la un nume pentru aceasta.
sursa: http://www.scientia.ro
