Istoriile cu rapiri OZN continua sa ocupe coloanele unor publicatii, mai ales în tarile anglofone. Rezumam mai jos, pentru exemplificare, câteva astfel de relatari, asa cum au fost ele publicate în reteaua trustului britanic Expres, în august 2016, de Jon Austin, jurnalist de stiinta dar si de paranormal. Rosalind Reynolds, din Lincolnshire, Anglia, este acum crescatoare de câini de rasa si experta în domeniu. Ea afirma ca, în urma cu mai mult timp, a fost luata la bordul unei nave extraterestre, într-o seara în care mergea cu masina, împreuna cu prietenul ei, de la Clacton, Essex, la Corby, Northamptonshire.
Cu aceasta ocazie ea a suportat „o examinare ginecologica”, care a lasat urme si care – crede ea – i-a afectat capacitatea de a avea copii timp de mai multi ani. În plus, evenimentul bizar l-a afectat atât de mult pe prietenul ei, cu care era împreuna de sase ani, încât cuplul s-a despartit curând dupa aceea. Ea a fost intervievata, ca si alte victime ale unor aparente rapiri, la mijlocul anilor 1990, de investigatorul britanic Philip Mantle. Pe baza informatiilor colectate atunci, acesta a publicat în 2013 un roman intitulat Once Upon a Missing Time (traducere aproximativa: „A fost odata o lacuna de timp”).
O potcoava cu miros de oua stricate
Potrivit lui Rosalind, într-o seara din vara anului 1983, ea si fostul ei iubit se deplasau cu masina în zona Sudbury, Suffolk, când au zarit pe cer, apropiindu-se rapid, o configuratie stranie de lumini în forma de potcoava. Era multicolora, predominând portocaliul si rosul. La un moment dat, aparitia s-a pozitionat la o mica înaltime deasupra masinii lor, emitând un flash de lumina „electrica” albastra care, pentru o clipa, „a facut ca totul sa para ca pe negativul unei fotografii”. În plus, „de la obiect parea sa vina un miros ciudat, neplacut, aproape ca de oua stricate”.
În continuare, ea spune ca a vazut, îndreptându-se spre ei, din directia soselei A604 spre Haverhill, un obiect de forma ovala, iar o minge de lumina a început sa urmareasca automobilul lor. Partenerul ei a negat ca ar fi observat asa ceva. Brusc – a spus Rosalind – totul s-a cufundat în întuneric; motorul si instalatia electrica au încetat sa mai functioneze. Masina a mai continuat sa ruleze, în virtutea inertiei, pâna ce s-a oprit. OZN-ul era la nici 20 de metri de ei. „Era ca un glob mare de lumina, cu o multime de lumini mai mici în jurul ei.”
Apoi – dupa câte îsi amintea ea – cei doi au iesit din masina, au ridicat capota motorului sa vada ce putea cauza defectiunea. Dupa aceasta, autovehiculul a pornit fara probleme si au lasat OZN-ul în urma. Atunci când au ajuns însa la Corby, destinatia lor, au avut un soc, constatând ca era ora 01:30. Calatoria lor, în mod normal de doua ore si jumatate, a durat de fapt cinci ore si jumatate. Amândoi au ramas marcati de acest fapt, ca si de celelalte evenimente din acea noapte. Rosalind spune ca efectele întâlnirii au fost devastatoare pentru ea: a dezvoltat o pofta patologica pentru dulciuri, în special pentru ciocolata, dar, în ciuda acestui fapt, a pierdut dramatic în greutate, ajungând la mai putin de 40 de kilograme. Din acea noapte ea a avut o menstruatie neregulata, pe care a pus-o în legatura cu incapacitatea ei de a avea copii. În plus, i-a aparut o cicatrice inexplicabila în zona inghinala, ca si un bâzâit în capul ei, de care nu a scapat nici pâna azi. Peste câteva luni, ea s-a despartit si de partenerul ei, dupa ce fusesera sase ani împreuna.
Testele medicale nu au reusit sa gaseasca vreo cauza a problemelor ei. În cautarea de raspunsuri, ea s-a supus si unei regresii hipnotice, aplicata de un medium, pe nume Mark Reynolds-Parnham, cu care mai târziu ea s-a si casatorit. Datele revelate sub hipnoza au aratat ca, în acele trei ore, pierdute într-un mod inexplicabil, avusese loc o rapire. Dupa ce masina lor a refuzat sa mai continue drumul, au aparut patru sau cinci fiinte mici de statura, care au fortat-o sa urce în nava lor. Au dus-o apoi într-o sala, unde ea a fost dezbracata si întinsa pe o masa de examinare transparenta, ca din rasina acrilica. Rosalind a ramas convinsa ca aici a fost supusa la niste proceduri ginecologice, dar a refuzat sa intre în detalii.
Asa cum mentiona Mantle, în timpul desfasurarii sesiunii de hipnoza, dintr-o fiinta placida si linistita, Rosalind s-a transformat într-una extrem de tulburata. Dintr-o data, ea s-a îndreptat teapan în scaunul ei si a tipat: „Nu, eu nu vreau niciun fel de copii!”. Cei din echipa de hipnoza au devenit atât de îngrijorati de starea ei, încât au decis sa încheie sesiunea.
Ulterior ea a spus: „Nu am putut vorbi cu nimeni despre aceste lucruri, pentru ca eram convinsa ca ma vor crede nebuna. Am pastrat totul pentru mine, devenind ca un fel de pustnic”. Dupa ce, în anii nouazeci, cazul ei a fost totusi publicat într-o carte, ea s-a vazut luata peste picior de prieteni, rude, mass-media si chiar de necunoscuti. Dar si majoritatea investigatorilor OZN „au tratat-o ca pe un premiu”, a spus ea.
Rosalind crede acum ca este posibil ca ea sa fi fost rapita de niste nepamânteni inter-dimensionali. Asa cum spunea: „Eu înca mai am amintiri foarte vii privind fiintele si alte lucruri de pe nava. Vizitatorii au fost reali, dar nu din lumea în care traim noi si nu neaparat din spatiul cosmic. Oricum ar fi, era o tehnologie dintr-o alta lume decât cea pe care o stim noi. Cred ca erau inter-dimensionali”. Philip Mantle a declarat: „Nu am nicio îndoiala ca Rosalind Reynolds a avut o experienta de tipul cunoscut sub numele de «rapire extraterestra». De asta sunt sigur”.
O alta poveste este cea a Lisei Tenney, de 40 de ani, din Idaho, Statele Unite ale Americii, de profesie „antrenor de viata” (life coach), specializata în a ajuta pe cei ce au nevoie în a-si identifica si atinge scopurile personale. Ea sustinea ca a fost violata de niste extraterestri rai, dar, în ciuda calvarului îndurat, îi considera pe unii dintre cei care au rapit-o ca pe familia sa.
Nepamânteni umanoizi
Lisa a declarat ca nepamântenii au rapit-o înca de când era un copil, în vârsta de sase ani. Ea insista asupra faptului ca a fost luata de mai multe tipuri de extraterestri, între care erau si unii rai, care ar fi facut parte dintr-un proiect guvernamental denumit „MyLab”. Acestia i-ar fi sondat „în mod agresiv” organele genitale. Asa cum spunea: „Nu a existat nici o legatura emotionala. M-am simtit ca si violata. Nu a fost un sentiment bun”. Lisa Tenney a declarat ca extraterestrii apar întotdeauna prin peretele dormitorului ei, ca o „electricitate statica”, dupa care „se solidifica”. Ea a adaugat: „Îmi voi antrena corpul, sa faca la fel, si astfel voi trece si eu prin perete”...
Ea a descris nepamântenii ca umanoizi – cu brate, picioare si cap, dar nu si cu organe genitale. Ei au „ochi mari, negri, uleiosi, urechi mici, iar gura este la locul ei, dar este, într-adevar, foarte mica. Comunicarea a fost mai mult prin telepatie decât prin vorbe”.
Pe nepamântenii mai prietenosi ea i-a descris ca fiind „de dimensiuni mai înalte si mai constienti în inimile lor”. „Fiinta care a venit cel mai adesea la mine si la sora mea as putea-o numi mama. Nu a fost ceva înfricosator. M-am simtit ca si când as fi fost la doctor. Vreau ca oamenii sa înteleaga ca este corect sa vorbesti despre acest lucru si sa nu le mai fie frica de stigmatul «esti nebun». Ceea ce s-a întâmplat a fost ceva mai firesc decât sunt oamenii dispusi sa recunoasca”.
Lisa a fost intervievata, privitor la experientele ei, de grupul Earth Mystery News, care a postat înregistrarea pe canalul sau media. Grupul acesta se descrie pe sine ca fiind „un colectiv, de nivel mondial, de jurnalisti si cercetatori laureati”, care au ca scop sa devina principala sursa de stiri privind fenomenele paranormale.
Jon Austin aminteste ca, în Statele Unite, exista si o „Comunitate pentru copii hibrizi”, ai unor femei care pretind ca au avut relatii sexuale cu nepamânteni „reptilieni”. Acesti copii ar urma sa alcatuiasca o sub-specie umana evoluata; ei ar fi, adapostiti temporar pe nave spatiale gigantice, dar, la un moment dat, vor veni la noi „pentru a crea o omenire de o calitate mai buna” si „pentru a prelua Pamântul”.
