Istoria insulelor Andaman si a triburilor andamaneze
Insulele Andaman sunt locuite de cel putin 60.000-70.000 de ani, primii oameni ajungând aici din India sau din Burma în urma Marii Migratii dinspre Africa spre est, ce a avut loc cu aproximativ 20.000 de ani înainte ca Europa sa fie locuita. Timp de mii de ani, societatile ce populau acest arhipelag nu au fost perturbate de nicio influenta externa, fapt ce a condus la dezvoltarea mai multor grupuri de indigeni, printre care Marii Andamanezi, Jarawa, Onge, Shompen, Jangil si sentinelezii.
Se estimeaza ca în 1789 existau 10.000 de membri ai grupului Marilor Andamanezi. La mijlocul secolului al XIX-lea, britanicii au transformat Insulele Andaman în colonie penitenciara, eliminând localnicii care s-au opus sosirii intrusilor. Andamanezii ce nu au fost atacati de britanici au murit ca urmare a contractarii bolilor moderne. În 1901, numarul andamanezilor se redusese la 600, iar în 1927 la 100. Astazi mai traiesc doar 52 de andamanezi.
Multi dintre detinuti au ramas aici si dupa ispasirea pedepsei, insulele cu clima tropicala si plaje cu nisipuri albe fiind atragatoare pentru multi dintre indieni deportati. Cu timpul, numerosi colonisti din India si Burma s-au stabilit si ei aici, fapt ce a contribuit si el la decimarea triburilor din arhipelag.
Tribul Jangil a disparut la începutul secolulului al XX-lea, urmat de Oko-Juwoi si apoi de majoritatea celorlalte popoare din arhipelag. Soarta lor nu a fost împartasita însa de triburile Jarawa si sentinelez, care au respins cu violenta orice legatura cu lumea exterioara. În cele din urma, însa, tribul Jarawa a acceptat contactul începând cu 1998, iar acum existenta lui este amenintata de pojar si turism, de braconierii care îi vâneaza hrana si de extinderea asezarilor si a drumurilor construite de colonistii ce traiesc în arhipelag.
Sentinelezii nu au lasat garda jos, continuând sa refuze orice contact cu strainii. Din acest motiv, ei reprezinta una din din ultimele populatii de pe planeta neatinse de civilizatia moderna.
Istoria contactului cu sentinelezii
Sentinelezii au fost descoperiti în 1771, atunci când un navigator de pe un vas de cercetare britanic a relatat ca noaptea se putea vedea lumina pe insula, ceea ce sugera ca era locuita. Nava britanica nu a oprit pentru a studia în amanunt insula, însa jurnalul de bord contine prima mentiune scrisa referitoare la populatia insulei North Sentinel.
Dupa aproape un secol, în 1867, vasul comercial indian Niniveh a esuat pe reciful din apropiere de insula. Cei 86 de pasageri si 20 de membri ai echipajului au reusit sa supravietuiasca, folosind o barca de salvare pentru a ajunge pe insula. În dimineata celei de-a treia zile, supravietuitorii naufragiului au fost atacati din senin.
Capitanul navei Niniveh a reusit sa fuga în barca de salvare si a supravietuit, fiind salvat câteva zile mai târziu de un vas ce trecea prin zona. El a relatat ulterior ca „salbaticii erau complet dezbracati, cu parul scurt si nasul vopsit în rosu, iar sagetile lor aveau vârful metalic”. Cel mai probabil, sentinelezii recuperau ramasitele metalice ale navelor esuate în apropiere, comportament observat si în zilele noastre. Un vas al Marinei Regale Britanice i-a recuperat dupa câteva zile pe cei ramasi pe insula, care reusisera sa-i tina la distanta pe localnici.
În 1896, un indian ce-si executa pedeapsa în colonia penitenciara de pe Insula Great Andaman a reusit sa evadeze cu ajutorul unei plute improvizate. Ambarcatiunea acestuia a plutit în deriva, traversând cei aproximativ 50 de kilometri pâna la insula North Sentinel si esuând pe tarmul acesteia. Echipa detasata de oficialii coloniei penale pentru a-l cauta pe evadat a descoperit dupa trei zile cadavrul acestuia pe tarmul insulei. Avea gâtul taiat si trupul strapuns de sageti în numeroase locuri.
În urma acestui incident, sentinelezii nu au mai fost deranjati de catre intrusi timp de mai bine de jumatate de secol.
Ce se stie despre sentinelezi?
Civilizatia sentineleza se încadreaza, din punct de vedere tehnologic, în categoria celor din epoca de piatra. Sentinelezii sunt singura populatie de pe Terra care pastreaza un stil de viata paleolitic, traiul lor depinzând de cules, vânatoare si pescuit. Conform unor relatari, pot curata nucile de cocos cu dintii si pescuiesc cu sulite si arcuri cu sageti. Aceste instrumente sunt folosite si pentru a vâna porcii mistreti, testoasele si varanii care traiesc pe insula. Agricultura, în schimb, le este straina.
De asemenea, sentinelezii au construit canoe pe care le folosesc pentru a se deplasa în apele putin adânci din apropiere de mal, însa acestea nu sunt dotate cu vâsle. Propulsia se realizeaza prin împingere cu prajini.
Sentinelezii folosesc focul, pe care-l ascund si îl pazesc cu strasnicie, pentru ca nu stiu sa-l obtina.
Limba lor este unica în lume si nu seamana nici macar cu cele vorbite în restul arhipelagului Andaman. Dincolo de acest lucru, nu se cunoaste nimic despre sentineleza.
Se estimeaza ca populatia insulei North Sentinel numara undeva între 50 si 400 de persoane. Un numar precis nu poate fi obtinut, deoarece sentinelezii nu sunt prietenosi cu vizitatorii. De altfel, recensamântul din 2001 a fost efectuat de la distanta de reprezentantii guvernului indian, de care apartine insula. Rezultatele oficiale au numarat 39 de persoane (21 de barbati si 18 femei), însa autoritatile recunosc ca nu reprezinta o masuratoare exacta a populatiei de pe insula ce se întinde pe 72 de kilometri patrati.
O analiza ADN efectuata asupra celorlalte triburi din arhipelagul Andaman sugereaza ca sentinelezii reprezinta una dintre cele mai vechi populatii ale planetei, dainuind de peste 70.000 de ani!
Trilokinath Pandit – primul strain care a reusit sa se apropie de sentinelezi
În 1967, la 20 de ani dupa preluarea controlului asupra arhipelagului Andaman în urma obtinerii independentei, autoritatile indiene au întreprins primele încercari de a-i contacta pe sentinelezi. O expeditie condusa de antropologul Triloki Nath Pandit a ajuns pe insula, lasând câteva nuci de cocos la tarm, însa fara vreun rezultat – sentinelezii s-au ascuns în jungla. Cercetatorii au încercat din nou sa îi contacteze pe sentinelezi în 1970 si în 1973, însa în ambele cazuri au fost întâmpinati cu sageti.
În 1974, Pandit a pornit din nou în expeditie, de data aceasta alaturi de o echipa de filmare, încercând sa stabileasca o legatura cu sentinelezii. Le-a dus în dar câteva vase, fructe, jucarii si chiar un porc. Tentativa sa a fost respinsa, unul din membrii echipei de filmare alegându-se cu o sageata în coapsa.
Pandit a continuat sa încerce sa le arate ca nu avea intentii rele, ducându-le diferite cadouri de-a lungul anilor, însa nu a reusit sa-i îmbuneze. „Ne asteptau cu sulite si acuri, iar uneori se întorceau cu spatele si se asezau pe vine, în pozitie de defecare, pentru a ne insulta si a ne arata ca nu eram doriti pe insula”, relata Pandit în rapoartele sale.
Antropologul nu a renuntat si a continuat sa le aduca nuci de cocos, care nu se gasesc pe insula, iar cu timpul le-a câstigat încrederea. În cele din urma, dupa 24 de ani de eforturi, Pandit a reusit sa ajunga pe insula. Pe 4 ianuarie 1991, expeditia condusa de Pandit a fost întâmpinata de 28 de membri ai tribului neînarmati. „Nu stiu daca au un sef de trib, dar mi-e clar ca au luat cumva decizia de a fi, în cele din urma, prietenosi cu noi. Nu stiu cum, nu stiu de ce”, a explicat Pandit.
Pandit este singurul antropolog care a reusit sa patrunda în cultura sentineleza, spulberând multe mituri concepute de britanicii si indienii care au colonizat arhipelagul Andaman. El le-a explicat acestora ca triburile de etnie Negrito (cum sunt numite toate triburile indigene din Andaman si Nicobar) nu sunt „maimute care traiesc ca animalele”, cum erau considerati sentinelezii.
Astfel, sentinelezii nu sunt canibali si nici excesiv de violenti – „sunt doar precauti, vor sa se apere de straini”. Stilul lor de viata a ramas în epoca de piatra pentru ca, cel mai probabil, nu a fost nevoie ca acesta sa evolueze.
Ei nu poarta îmbracaminte, iar în primele expeditii în care Pandit a fost acceptat pe insula, acestia l-au dezbracat. „Ei nu pricep rostul hainelor. M-au dezbracat pentru ca erau curiosi sa vada ce vrem sa ascundem sub vesminte”, a explicat Pandit, care a ramas în repetate rânduri fara ochelari în expeditiile pe insula.
Gratie activitatii sale stiintifice, Dr. Pandit a ajuns sa conduca Anthropological Survey of India, principala organizatie din India dedicata antropologiei. La finalul anului 1992, Pandit s-a pensionat si s-a întors la Calcutta. De atunci, nimeni altcineva nu a reusit sa stabileasca un contact prietenos cu sentinelezii.
Dupa ce contactele cercetatorilor cu triburile Jarawa au dus la moartea multor nativi în urma unor epidemii de pojar, autoritatiile indiene au decis în 1996 sa interzica antropologilor calatoriile pe insula sentinelezilor, pentru a nu-i expune bolilor de pe subcontinentul indian. Guvernul local al insulelor Andaman si Nicobar a anuntat ca nu doreste sa se amestece în stilul de viata al sentinelezilor, permitându-le acestora sa traiasca în pace.
Sentinelezii continua sa refuze contactul
Pandit a fost singura persoana care a reusit sa patrunda în universul sentinelez, care a continuat sa refuze ferm apropierea vaselor sau aeronavelor.
Pe 26 decembrie 2004, un cutremur cu o magnitudine de 9 grade pe scara Richter a avut loc în estul Oceanului Indian, declansând un tsunami devastator, ce a dus la moartea a peste 230.000 de persoane.
La câteva zile dupa cutremurul care a afectat toate tarile cu iesire la Oceanul Indian, autoritatile indiene au trimis un elicopter pentru a evalua daunele produse pe insula North Sentinel. Tsunamiul a provocat sute de mii de morti în 15 tari, populatiile acestor state nefiind pregatite pentru un astfel de eveniment devastator, dat fiind ca ultimul avusese loc cu mai bine de 100 de ani în urma. Din acest motiv, oficialii indieni se asteptau ca nici sentinelezii sa nu fi scapat teferi.
Atunci când elicopterul garzii de coasta a ajuns în dreptul insulei, oficialii si-au dat seama ca se înselasera: au fost întâmpinati de un barbat înarmat cu arc, care a început sa traga spre aeronava. Mesajul sentinelezului a fost receptionat, iar elicopterul a parasit cu promptitudine spatiul aerian al celei mai izolate civilizatii din lume. Antropologii cred ca sentinelezii au acumulat de-a lungul mileniilor cunostiinte despre miscarea oceanului si despre comportamentul animalelor ce le-au permis sa anticipeze tsunamiul.
Sentinelezii au reintrat în atentia publicului doi ani mai târziu, când doi braconieri ce pescuiau ilegal în apropiere de insula lor au fost atacati cu sageti si omorâti. Se crede ca cei doi se îmbatasera cu vin de palmier, motiv pentru care au ajuns în zona interzisa. Elicopterul trimis de autoritati pentru a recupera cele doua cadavre a fost la rândul sau atacat cu sageti, astfel ca acestea au ramas pe insula.
Desi rudele unuia dintre cei doi pescari au cerut pedepsirea crimei, autoritatile au declarat ca nu pot investiga evenimentul fara a provoca varsare de sânge pe insula. În schimb, tatal celui de-al doilea braconier decedat s-a declarat de partea sentinelezilor. „Fiul meu Pandit a capatat ce merita. A încalcat legea, braconând într-o zona în care nu avea voie sa se afle. Din punctul meu de vedere, sentinelezii sunt victimele aici, nu fiul meu. Traiesc într-o stare de teroare continua din cauza braconierilor înarmati ce vin de pe insula noastra si din Myanmar. Ei doar se aparau în singurul mod pe care îl cunosc, cu arcul. Nu vreau razbunare, ci doar trupul baiatului meu înapoi. Oricum, este un caz imposibil de adus în justitie”, a declarat RK Tiwari.
Apele din jurul insulei North Sentinel continua sa fie întesate de braconieri, desi sentinelezii au drept exclusiv asupra zonei ce se întinde pâna la 5 km distanta de tarm. Numarul celor ce pescuiesc ilegal în apele sentinelezilor este în continua crestere, amenintând sa distruga una din putinele surse de hrana ale acestora.
Asadar, la 70.000 ani de la momentul în care au sosit în acest colt al lumii si dupa ce au supravietuit numeroaselor cataclisme ce au lovit planeta de-a lungul mileniilor, sentinelezii risca sa dispara, la fel ca celelalte triburi din Andaman, din cauza civilizatiei moderne.
