Tezaurul dacic de la Stancesti, o enigma arheologica

Tezaurul de la Stâncesti este una dintre cele mai misterioase comori ale României. Nimeni nu stie cu siguranta cui au apartinut, cum au fost folosite piesele respective si mai ales cum au ajuns în nordul României.

În anul 1960, reputatii arheologi ieseni Adrian si Marilena Florescu începeau o campanie de sapaturi la cel mai mare ansamblu fortificat din Moldova ce apartinuse odinioara traco-getilor. Este vorba de uriasele cetati getice de la Stâncesti, judetul Botosani.

Întinse pe o suprafata de peste 60 de hectare, cetatile aflate chiar la marginea padurii de la Baisa, cum îi spun localnicii, au fost locuite acum 2500 de ani de razboinici, plugari si crescatori de vite. Sapaturile au durat cu intermitente pâna în anii `70. Din pacate doar 3-4% din suprafata cetatii a fost explorata în anii comunismului, cercetarile fiind abandonate complet dupa anii 90.

Chiar si în aceste conditii, în 1961, sub un bordei getic de acum doua milenii, arheologii ieseni au descoperit un tezaur unicat si în acelasi timp misterios.  

Arheologul Adrian Florescu a descoperit tezaurul în interiorul unui vas, dosit de un get probabil sub podeaua unei locuinte, în interiorul unei dintre cetati. Practic este vorba de piese din aur masiv, dar si din obiecte ce aveau o aplicatie practica evidenta. Cea mai importanta piesa este de fapt cu valoare simbolica. Lunga de 478 mm si lata de 96 mm, aceasta piesa unicat în Europa, dupa cum afirma specialistii actuali, are ca reprezentari pe suprafata sa un cap de mistret, un trup de peste si o coada de pasare.   

”Lucrata din foaie de aur – foarte subtire – reprezentând o figura zoomorfa fantastica, în linii generale, ea apare sub forma unui peste, cu cap de mistret si coada de pasare si realizata în tehnica presiunii”, scria Adrian Florescu în lucrarea sa ”Cetatile Traco-Getice din secolele VI-III A CHR de la Stâncesti”. Pe lânga aceasta piesa au fost descoperite si altele în forma de frunza, psalii din argint pentru echipamentul unui calaret, dar si alte piese ciudate din argint. În mare parte acest tezaur a ajuns la Muzeul National de Istorie din Bucuresti, la Muzeul Judetean de Istorie din Botosani fiind lasate doar câteva replici.  

Misterele unei comori  

Aceast tezaur este probabil cea mai misterioasa comoara descoperita pe teritoriul României. Practic nu se stie cu siguranta la ce foloseau acele obiecte si mai ales cum au ajuns acolo. Au fost elaborate tot soiul de ipoteze privind în special piesa principala, acel simbol din aur interpretat de Adrian Florescu si Stefan Burda drept un obiect simbolic, mai mult cultic, care exprima credintele dacilor. Mai precis acesti specialisti avansau ideea ca acel cap de mistret semnifica pamântul, trupul de peste-apa, iar coada de pasare-cerul. Mai mult decât atât, erau convisi ca era un semn al puterii, purtat de o capetenie locala, dar si de steagul de lupta redat în aur, al razboinicilor geti de la Stâncesti.  

 Cât despre acele aplici în forma de frunza putini s-au pronuntat si fara explicatii clare. Daca psaliile au o destinatie clara, mai exista doua ornamente ciudate. Practic au forma stilizata a unor colti cu baza lata în partea superioara, prin care se întrepatrund modele florale. Pâna în prezent nimeni nu stie cu certitudine la ce foloseau toate acele obiecte. Specialistii din perioada comunista, dar si imediat dupa 1990 considerau ca aceste piese ar fi putut fi faurite de mesterii geti de la Stâncesti si ca au apartinut lor.

În ultimii ani, toate aceste ipoteze au fost însa contrazise.  

Aur asiatic la Botosani  

Confom ultimelor analize si cercetari, piesele de aur din cadrul tezaurului de la Stâncesti nu sunt nici pe departe getice si nici nu au fost vreodata lucrate de mesteri locali. Nici macar aurul nu este de pe teritoriul României. Specialistul tracolog doctor în istorie Alexandru Berzovan spune ca de fapt piesele din tezaurul de la Stâncesti au apartinut scitilor, o populatie razboinica de arcasi calare care facea legea în nordul Marii Negre, acum mai bine de 2.700 de ani. Cam în aceeasi perioada în care functionau si erau locuite cetatile getice de la Stâncesti, judetul Botosani.

În special impresionanta aplica cu cap de mistret, corp de peste si coada de pasare este clar din lumea iraniana.   ”Tot ce tine de aceasta piesa vine de la rasarit din aceasta lume scitica. În urma analizelor, inclusiv aurul folosit provine din zona anatoliana”, spune Alexandru Berzovan. Cu alte cuvinte toate piesele au apartinut scitilor, acei calareti razboinici care au terorizat lumea antica în secolul al VII lea i.Hr., si nicidecum getilor.

Mai mult decât atât, Alexandru Berzovan arata ca descoperirile recente aduc noi ipoteze privind functionalitatea pieselor din acest misterios tezaur. În primul rând marea aplica cu simbolurile sale zoomorfe nu ar fi fost nici steag getic si nici o dovada a simbolismului locuitorilor cetatii, ci un obiect cât se poate de practic.   ”Pâna nu de mult cea mai acceptata opinie era ca aceasta piesa se aseza pe fruntea unui cal. Problema foarte mare pe care am observat-o de curând este ca acel cal ar fi trebuit sa fie mult mai mare decât tot ceea ce cunoastem pentru aceea perioada. Nu existau cai de asemenea dimensiune la geti sau sciti. Si atunci s-a impus o alta opinie, care porneste de la o serie de analogii din zona Ucrainei si a Crimeei. Acest tip de piesa pare ca reprezinta o aplica care se monta pe scutul unei capetenii scitice”, spune Alexandru Berzovan.  

Echipamentul unui animal mitologic  

Totodata specialistul tracolog spune ca si celelalte piese ale tezaurului au de fapt legatura cu echipamentul de lupta al unei capetenii scitice. Sau mai precis a calului pe care îl folosea în lupta. Daca aplica cu simbolistica aparte era folosita pentru a decora scutul, cele doua ”obrazare„ sau colti ciudati care completau tezaurul ar fi fost de fapt transfomarea calului de lupta al capeteniei scitice într-un animal cu totul fantastic.  

”Aceste piese sunt relativ unicat, lipsite de analogii. În ce priveste rostul lor, s-a propus ca ar fi obrazarele unui coif, plecând de la sistemul de prindere. Dar noi cunoastem bine modul cum aratau aceste coifuri. O alta varianta, mai plauzibila din punctul meu de vedere, este ca aceste piese se foloseau ca niste obrazare pentru cai. Asa cum sunt lucrate stilizat, acele prelungiri ale aplicilor par niste colti. Echipamentul era completat de aplica folioforma care se monta la urechea calului. Rezulta un animal cu aspect fantastic. Fiindca în lumea scitica era tendinta la capetenii ca pe caii lor sa îi transforme în fiinte cu aspect fabulos. Ei aveau un imaginar foarte bogat si credeau efectiv în aceste fapturi. Crea o impresie puternica în special inamicilor”, spune Alexandru Berzovan.  

Prada de razboi?  

Cum au ajuns însa toate aceste obiecte ce ar fi apartinut unei capetenii scitice la Stâncesti? „Este un mare mister pe care nu-l vom lamuri niciodata“, spune Alexandru Berzovan. Pe de alta parte au fost elaborate o serie de ipoteze. Scitii au avut contacte cu getii. În primul rând de natura razboinica. De altfel, uriasele cetati de la Stâncesti au fost ridicate pentru ca localnicii geti sa se poata apara contra invaziilor devastatoare ale acestor razboinici calari.   

„Aici a fost o zona de contact. Tot timpul aceasta zona de est de pe teritoriul actual al României s-a aflat în contact cu stepa eurosiatica, de unde veneau tot felul de populatii razboinice. Pentru a se apara, getii ridica aceste doua cetati. În fata unui val de pamânt si a unei palisade, avantajul calaretilor razboinici disparea. Ele nu adaposteau doar o singura comunitate ci erau facute pentru mai multe comunitati din zona. Când erau pericol se retrageau în cetate”, precizeaza specialistul tracolog. În aceste conditii, se banuieste ca tezaurul de la Stâncesti este de fapt prada de razboi. Getii s-au înfruntat cu scitii. Razboinicii geti au reusit sa biruiasca sau sa respinga invadatorii, ucigându-le capetenia. Echipamentul acestuia ar fi fost luat ca prada de razboi.  

În momentul de fata este greu sa se faca cercetari arheologice la Stâncesti, pentru a se descifra povestea completa a acestor uriase cetati. Si asta din cauza faptului ca, dupa 1990, pamântul pe care se afla situl a fost dat spre împroprietarirea taranilor din zona. Vara, pe cetatile getilor de la Stâncesti creste porumbul, în timp ce doar maximum 3-4 % din cetate a fost explorata.

sursa: adev.ro